Inervarea somatică ce corespunde conţinutului reprezentat stă la originea mimicii, ca mijloc de comunicare; a fost suficient ca ea să fie accentuată, să devină vizibilă pentru altcineva, pentru a putea servi acestui scop.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercetarea mimicii care însoţeşte reprezentarea se poate dovedi rodnică şi în alte domenii ale esteticii, aşa cum a fost şi pentru înţelegerea comicului.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caricatura, travestirea, parodia, precum şi demascarea sunt procedee ale minimalizării, cuvânt pentru care există în limba germană un corespondent fericit (herabseitzen). Ceva elevat este, în sens psihic, figurat, ceva mare şi presupun că acesta, ca şi ceva mare în sens fizic, este reprezentat printr-un consum mai mare. Observaţia cea mai obişnuită ne arată că, dacă vorbim despre ceva elevat, vocea are alte inflexiuni, mimica este deosebită, iar întreaga noastră ţinută încearcă să se acorde cu demnitate lucrului reprezentat. Ne impunem o constrângere solemnă care nu diferă mult de cea adoptată în prezenţa unei înalte personalităţi, a unui monarh, a unui prinţ, a unui om de ştiinţă. Nu vom greşi dacă vom admite că această inervaţie deosebită a mimicii de reprezentare corespunde unui consum suplimentar.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă s-a apreciat drept interesant, din punct de vedere practic, studiul naşterii şi dezvoltării imaginilor psihopatice, aceasta s-a datorat faptului că a fost demonstrat experimental că este suficientă descoperirea căilor inconştiente prin care ideile morbide ale unui individ întâlnesc restul conţinutului lui psihic pentru ca simptomul nevrotic să fie rezolvat şi ca ideea morbidă să devină complet reprimabilă. Psihoterapiei i se datorează, deci, procedeul de care mă folosesc pentru a rezolva problema visului.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a se apăra de dezagregarea realizată de conştiinţă, ideea obsesivă are obiceiul de a se servi de termeni vagi şi echivoci (dacă vrem să separăm acest mijloc de mecanismul veritabil al deformării). Aceşti termeni, rău înţeleşi, pot să se integreze în "deliruri" şi tot ceea ce derivă din obsesii şi li se substituie apoi se ataşează la acest text rău înţeles şi nu la cel corect. Se poate remarca faptul că "delirurile" se străduie să dobândească noi legături cu conţinutul obsesiei, care nu a fost admis în gândirea conştientă.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teoria susţine că o angoasă (Angst) corespunde unei dorinţe de odinioară, acum refulate. Aceasta corespunde de asemenea şi faptului că inconştientul este opusul contradictoriu al conştientului.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţele ce-şi au originea în copilarie reprezintă forţa motrice indispensabilă pentru formarea viselor.

citat celebru din Sigmund Freud
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cunoaştem nici originea, nici mecanismul, nici legăturile reciproce ale simptomelor din care se compun aceste tablouri nosologice; nici o modificare demonstrabilă a organului anatomic al sufletului nu le corespunde; cât despre modificările invocate, acestea nu dau nici o explicaţie referitoare la simptome.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce se numeşte oficial "reprezentarea obsesivă" conţine, astfel, prin deformarea conţinutului primitiv, urmele luptei primare de apărare. Deformarea face reprezentarea obsesivă viabilă, pentru că gândirea conştientă este obligată să înţeleagă greşit, la fel ca în cadrul conţinutului visului, care este el însuşi un produs al compromisului şi al deformării şi pe care gândirea din starea de veghe nu o înţelege.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descoperirea puterii de a face ca semenii noştri să devină comici ne-a oferit un mijloc neaşteptat de a obţine plăcere comică şi a dat naştere unei tehnici foarte rafinate.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tratând legăturile visului cu viaţa cotidiană în stare de veghe şi originea materialului oniric, vedem că atât cercetătorii cei mai vechi, cât şi cei mai moderni, au fost de părere că omul visează despre ceea ce îl preocupă în timpul zilei şi îl interesează în viaţa sa în stare de veghe. Această preocupare care trece de la starea de veghe la starea de repaus - stimulii din timpul repausului - ar fi suficientă pentru a explica originea tuturor imaginilor onirice.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De raportul dintre copil şi adulţi ţine şi comicul minimalizării, căruia îi corespunde situarea adultului la nivelul copilului. Nu există pentru copil o plăcere mai mare decât aceea de a vedea că un adult renunţă la superioritatea sa copleşitoare şi se joacă de la egal la egal cu el. Această uşurare, care-i produce copilului plăcere pură, devine la adult, ca minimalizare, un mijloc al ridiculizării şi o sursă a plăcerii comice.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psihanaliza vrea să ofere psihiatriei baza psihologică care îi lipseşte, sperând să descopere terenul comun care să facă înţeleasă întâlnirea dintre o tulburare somatică şi o tulburare psihică. Pentru a ajunge aici, psihanaliza trebuie să se ţină la distanţă de orice presupoziţie de ordin anatomic, chimic sau fiziologic, să nu se sprijine decât pe noţiuni pur psihologice, ceea ce va fi tocmai motivul pentru care ea va părea la început ciudată.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoaşterea simbolurilor ne poate ajuta, într-o mare măsură, să traducem ceea ce rămâne obscur în conţinutul manifest al visului, dar ea nu face inutilă folosirea procedeului de mai sus. Cu atât mai mult ea ne va servi ca mijloc de investigaţie în cazul în care ideile visului ar fi nule sau insuficiente.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul este, s-ar putea spune, delirul fiziologic al oricărui om normal. Înainte ca refulatul să fi devenit suficient de puternic pentru a se impune ca delir în starea de veghe, el poate obţine primul succes, în condiţiile mai prielnice somnului, sub forma unui vis cu efect de durată.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revizia finală a conţinutului visului are drept unic scop să facă visul inteligibil şi înţelegem prin aceasta, care este natura acestei activităţi. Ea intervine asupra conţinutului visului care este prezentat, în aceeaşi manieră ca şi activitatea noastră psihică normală asupra tuturor obiectelor percepţiei. Ea le sesizează cu ajutorul noţiunilor prealabile pe care le posedă, le ordonează în conformitate cu cele mai mari şanse de inteligibilitate şi reduce astfel riscul de a le falsifica. Căci dacă obiectul percepţiei nu poate fi asimilat niciunui alt obiect cunoscut, interpretarea sa va da naştere celor mai neobişnuite erori.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul de spirit, considerat ca o subspecie a comicului, mi s-a părut suficient de interesant prin sine însuşi, pentru a deveni obiectul nemijlocit al atenţiei mele, aşa că am lăsat deoparte, pe cât a fost posibil, relaţiile sale cu categoria mai cuprinzătoare a comicului; totuşi, pe parcurs, am scos în evidenţă anumite aspecte utile pentru studiul comicului.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este acelaşi lucru să ştii ceva tu însuţi sau să ţi se spună de altcineva, medicul preluând rolul eficient al acestui altcineva; el face uz de influenţa pe care un om o exercită asupra altuia sau, dacă ne amintim că psihanaliza înlocuieşte ceea ce este derivat şi atenuat prin ceea ce este originar şi radical, atunci vom spune că medicul apelează în această operă de educare la anumite componente ale iubirii.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Procesul de transformare a visului latent în vis manifest îl voi numi lucrarea visului. Munca opusă, cea care duce la o transformare în sens invers, o voi numi travaliul analizei. De celelalte probleme privind natura incitării la vis, originea materialului visului, sensul său probabil, funcţia sa, motivele care-l fac să fie uitat atît de uşor mă voi ocupa mai tîrziu, cînd voi trece de la problema visului manifest la cea a conţinutului său latent.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am putea admite că, într-un mod cu totul asemănător copiilor, umanitatea în ansamblul ei trece, în cursul dezvoltării ei milenare, prin stări analoage nevrozelor şi anume din aceleaşi cauze, pentru că în timpurile ignoranţei şi debilităţii ei intelectuale, numai prin forţe pur afective a reuşit ea să realizeze reprimarea instinctelor, indispensabilă vieţii în comun a oamenilor. Sedimentul acestui incident represiv, petrecut în preistorie, a impregnat pentru multă vreme civilizaţia.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă deci există un principiu practic suveran şi, în ce priveşte voinţa omenească, dacă există un imperativ categoric, el trebuie să fie un astfel de principiu încât din reprezentarea a ceea ce este în mod necesar scop pentru oricine, fiindcă este scop în sine, să constituie un principiu obiectiv al voinţei, prin urmare care poate servi ca lege practică universală. Fundamentul acestui principiu este: natura raţională există ca scop în sine. Astfel îşi reprezintă omul în mod necesar propria lui existenţă şi în acest sens el este un principiu subiectiv al acţiunilor omeneşti. Dar la fel îşi reprezintă şi orice altă fiinţă raţională existenţa ei în virtutea aceluiaşi principiu raţional care este valabil şi pentru mine; deci el este în acelaşi timp un principiu obiectiv, din care, ca dintr-un principiu practic suveran, trebuie să poată fi deduse toate legile voinţei. Imperativul practic va fi deci următorul: acţionează astfel ca să foloseşti umanitatea atât în persoana ta, cât şi în persoana oricui altuia totdeauna în acelaşi timp ca scop, iar niciodată ca mijloc.

Immanuel Kant în Întemeierea metafizicii moravurilor
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!