Portret

Urcat pe un cui şi tras pe sfoară,
Bătut pe-o pânză înrămată
Stă nemişcat; n-o să mai moară
Expresia-i imortalizată...

De unde atât profund în firul
De pensulă în guaşa groasă?
De unde umbra-n unghi, profilul,
De unde-i luciul de mătasă?

Şi nu-s îndeajuns pixeli, nici poză,
Nu pot să dea cât harul mentor
Mixat într-o metamorfoză
Transpusă-n ochi sclipici de vector...

E-un chip pentr-o eternitate
Râvnit în ore de regret,
Însoţindu-te-n pustietate...
De neuitat in... de-un portret!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia cărămidaaa!...

Se petrece coviltirul bej spre maroniu
Cu laiul Petre căţărat pe-o capră
Tras de-un căluţ stelat, un bidiviu
Şi gerul strigă "Cărămiiizi!!!"... de crapă.

E de departe, oricum pentr-o căruţă
Şi mai lung pare drum că încă-i criză
Şi-şi poartă tot, nevoi într-o tăgârţă
C-o păturică, hrană... Nu-i valiză!

Se-opreşte iar la bar să se-ncălzească;
Nu e cu ţuica, e serios, îi trebuie bani
Şi stă şi-n noapte aşa să povestească
Cum face marfa cu copii... Are duşmani!

O dă p-aici c-a mai adus de sobe,
D-are şi groasă d-aia pentru ziduri,
Însă vrea bani s-o dea, nu doar pe vorbe;
La el fac toţi şi-o dau pe te miri ce... pe bliduri.

A adormit un pic un miez de noapte
Când şubă a pus pe calul priponit
Şi s-a trezit speriat, cuşma-ntr-o parte...
I-a rămas coviltir cu cal şi car... "Totu-i golit!!!"...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plin, de lună

... în lumina rece de-un neon
din talerul de argint, bătut să răspândescă în aer plasma
hidrargirului
ce se depune ion cu ion
cum cataplasma vraciului, fachirului,
într-o foiţă,
pe basoreliefurile, ce în noapte îşi iau luciu,
stă, aproape nemişcată,
o palidă, metalică paloare, o pojghiţă
de-o zână, peste negrul tuciu',
o fată, savurând pe-o bancă o ţigară, calm adulmecată,
c-un melanj de-un fir de fum, cu-o boare,
de monocolor de abur, expirat dintr-un profund,
se topind totul de-un instantaneu,
doar întrerupt de o mişcare ca pentru un miros de floare,
a mâinii arar de buze îşi căutând
şi c-o privire cu suspin de uşurare, din ceva greu,
se înalţă un pic spre cerul cu lipite strassuri tremurânde,
ca o pânză de mătase, în cusături,
de un mov închis...
e totul doar o măiestrie de eterne -neştiute, dar plăpânde-
peste al omului parcurs, oricât de mult, mulţii albiţi din suri
de timp, atât de vechi pân' la abis...
stele, se veşnicind alaiul zânei nopţii, Lună,
cu ale sale reveniri, neîncetat, din fir de cupă, luminând iar şi iar pe zâna o zi bătrână.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiri în portrete

Rămân de neşters, neuitat treze amoruri,
Chiar platonic de-au fost întâlniri, escapade,
Picături de adulter sub ascunse faţade
Se păstrând talisman în şiraguri de doruri.

În scrinul din minte, în sertarul cu cifru,
Sub rama oglinzii cu propriul portret,
"De dragoste" scrise, "pierdute", "regret"
Pe-o filă de carte, îs un opis sub titlu.

E leagănul veşnic ce-şi face balans
Din chipul din sticlă 'nspre gând în imagini,
Visând că iubirile-s tot printre pagini
La fel, neschimbate, în cuplaje de dans.

Şi parcă şi trupul se înflamă deodată,
Începe să simtă vâltori renăscute
Şi timp se topeşte, cuvinte din mute
Se-aud iar idilic pe buze... într-o şoaptă.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadare

De ce nu pot fărâme, precum picuri, să stau în zbor,
Colorat gri-deschis, sau sumbru, vânăt nor,
S-alerg pe ceruri, să-mi debarasez din greutăţi
Ce împovărează sufletul, mereu... ştiut din alte dăţi
Şi, îs veşnic dedesubtului atât, atât de-apăsător,
Parcă strivit... claustrofob, de albastru ies nevăzător,
Fundal de pânză, un Voroneţ, ce ca un zid m-opreşte
Să şterg cu palma, ca pe-o tablă, alb ce creşte
Şi să înfig mâna în azurul puf, să pot să scap...
Poate că dincolo, în nemărginit, am locul rezervat, unde să-ncap...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret de fecioară

În ochi se citeşte un licăr cristal
Şi adânc, parcă absoarbe mărita pupilă,
Cum drog de atropină se scurge-n aval
Spre inima-n spasm, când o vezi chip, copilă.

În marmura fină de ochi, de Carrara,
Se aprinde, sub părul de luciu în breton,
Sclipire de iris, de gene-n mascara
Ce lasă prelungi doar culori, toate-n ton.

Se anină dorinţe pe buze rotunde,
Alungite în surâsul pe colţ de ştrengară,
Lăsând dezgolite şiraguri de unde
De perle, ce atolii-ard 'n albul calcit dintr-o vară.

E întreg de-o sculptură, în suavă armonie
Ce n-are nici sunet, nevoie de însuflet...
Doar vântul vibrează, de atinge, o adie...
Grăbit, să-i transporte în lume răsuflet.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluture

În salturi, sufletu-mi tresalt
La fulg ce văd în zbor penat;
E sol de vierme-n vis de-nalt,
E-un efemer înaripat.

Fragil, sublim, uşor perlat,
Este-n culori uluitoare
Sau albul pur imaculat...
E un sărut din floare-n floare.

E călător de continente,
Monarh de viţă, de elită...
Şi molie-i, eminamente
Un parazit, o găzduită.

E simplu, o lepidopteră,
E demiurgul de mătasă,
Este-o minune de pe Teră...
Este-o clipită graţioasă.

E skipper, sau e papilon
E-un ciclu, fără întrerupere...
E-un ou, e vierme, e cocon,
E-un insectar... e-un fluture!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răscoliri

Primele, pe care le-am uitat de-atâtea dragoste,
Au fost litere, ce nu se mai adună în nume
Şi, au rămas imaginile, toate de neşters, ce pacoste...
Doar ele şi cu pipăit, căldură, zâmbete de glume.

Îndeajuns e doar privirea, fără noimă, în gol
Şi un dans de personaje se îmbulzeşte într-un prim plan
Fragil, pierzându-se în rânduirea fiecărui rol
De-un puzzle franjurat de chipuri, trup... privirile de alean.

E tot cu aceeaşi vârstă în frumosul static
Ce n-a întinat de-o clipă sublimele amintiri,
Rămase, cum tăişul, într-o scoarţă de-un fanatic
Rănindu-şi singur minte şi suflet... din trăiri.

E atâta nostalgie plecată în valuri, unde,
Cum picurul ce sparge oglinda apei, sticlă,
Ce poate atinge mal... frumoasa de niciunde
Ce-şi scaldă gândul dus pe-un abajur de-o aplică...

Şi ochi d-eter se ating, de-un picur timp... ce pică.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însuşire de testament

Când tot citesc din ce-a fost scris, demult, în timp imemorabil,
Mă uit în jur mai stânjenit la rama ce-oglindesc, culpabil
Că nu-s nici scrib măcar s-aştern file la fel, spirit de antic,
De învechiţi ce-i am model, joc cartea lor, erou romantic
Mă îmbăt latinic în cuvinte ce scurt descriu imensitate
Şi mă complac în cugetări ce-mpart de-un veşnic o dreptate...
Mă prosternez îngenunchiat cu fruntea pe-osuar-pământ,
Să simt vibrato în cor de genii de-un humus, ce-am uitat că-i sfânt
Şi îndoit mă scol cu greu de-atât regret că-i altă lume,
Ce nu mă învaţă, nici n-ascultă, îşi crede gafele antume,
Nu dă îndeajuns sobor de gând la uriaşi de înţelepciuni
Cu nume aflate din hazard şi mulţi necunoscuţi postumi...
Şi-n şirul meu anost de vorbe, nu ştiu de pot s-aduc prinos
La ce-a trecut şi-l vreau d-etern şi-o zi-l voi spune, os... la os...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 iulie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colaje

E trist când spaţiul te desparte,
Dar şi mai trist când timp separă
Şi nu se întoarce, cum o vară
Şi nici cum pagina de-o carte...

Şi aproape-i, doar puţin... departe!

De unde ai cuvânt să pui
Suav, de dragoste să spui,
Aşa cum nu-i al nimănui
Şi s-atârni inima de-un cui...

În fuga de-un vagon sunt gând,
Ce-ncerc să-l prind ca pe-o nălucă;
O fată blondă fremătând
Şi nu pot tren s-opresc... S-o ducă.

Te strig, o, îmi urlu nerăbdarea
Să te-am pe braţe, ca o floare,
Să-mi tatuezi, cu tu, culoarea
Să-ţi simt miresme ameţitoare...

Când simt citat din mine, parcă nu-s eu, îs mai mulţi...
Devin şi eu cuvânt, din ce eşti tu... pronunţi,
Mă relevând sfios, cu ce-am din suflet, tot
Legându-mi gând alături, cu inima-n complot!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Origini incerte

Din două universuri, care ţi-e cel mai sfânt;
Necunoscutul nimeni râvnit din neştiinţă
Sau semenii ce-i ştii culcaţi demult, pământ,
Rămaşi de rădăcini, să ne sorbim conştiinţă?

La praf stelar ţintim ne căutând origini
Şi apăsat călcăm strivind uitate vise
Sub tălpile-n oglindă, pe luciul spart de spini
De la săgeţi solare se răcorind 'n abise...

Ne retopim perpetuu din sevele străfunde
Resuscitând nutriţi de-un însămi canibalic,
Ne pogorând la rând meteorite arzânde
Înfrăţind zbor cu scormon de sapiens animalic.

Nici nu-i mister, în esenţă e punctul de plecare
De unde raza-ncepe se percepând privire
Ce-ar releva ce suntem; noi, Univers se pare!?...
Arar ne amintind că-i suntem contopire.

Ne creştem trupuri noi din vechile schelete,
Culegem mere roşii din cărnurile-n humă
Şi pâinea o plămădim din braţele de fete...
Ne parfumăm de roze din lacrimi-ochi de mumă!

Suntem o coajă groasă pe astrul planetar
Călătorind în vid, stingheri, neplânşi, uitaţi;
Nişte orfani, doar mintea cătându-şi un amnar
Ce s-a aprins scânteie din palmele de taţi...

Pe coapsele de mame... Copii sacrificaţi!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, pe din... afară

Am lecţia de studiu despre un mine trup
Şi mă revolt că nu-s stăpân pe al meu eu,
Cu tot bagaj ce-l am, că am un pedigreu
Şi, cultivări de minte zilnic... neîntrerupt.

Răzbat din neant surprize neplăcute,
M-autosesisez de probe noi, uzate,
Ivite-n detrimentul meu, neaşteptate,
Pe propriul meu avut... din eul meu făcute.

Deziluzoriu simt din suflet, ori din minte,
Ce sunt tot ale mele, sau mă înşel din nou,
Că n-am niciun control, cum coaja de pe ou...
Ce un "înăuntru''" o sparge... cum gloanţele pe ţinte.

De n-am cum să decid, nici măcar pentru mine,
Nici chip, ce e în spate, nici sursa de la chip
Şi-s doar o amuletă de-un norocos nisip...
Ce va reprinde formă din eu-mi... Cine-i "cine"?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolia

... ce-n urmă-i, nu-i trăit banalul, doar naturalul în rutină,
parcă se concentrând în seve, scântei, ia luciul de patină,
se-mbracă de-un fior, parfum mai abitir decât prezentul,
devine o poveste, mit, tot mai frumoasă-n ce-i absentul,
cum cauţi pe ecranu-aprins, de pânză alb, în sala goală
imagini dintr-un film rulat; pe bănci elevul de la şcoală
-ce poate n-o iubea şi-acum se-anină-n neştiute chipuri-
privindu-se-n câte-o ocheadă şi catalog... Sunt multe clipuri
ce se adună, se păstrând uitate-n cufăr, plin-mistere
prin grotele-n pictat rupestru în galerii de emisfere,
unde îi ai -şi reci- părinţii, suflet topit în palme calde,
vacanţele-n nisip la mare, stropite fete de smaralde
căror le-atingi cosiţe fine şi moi de-un lustru umezit
şi buzele pe piele-n bronz se-nfiorând de-amor trezit...
Sau te pierzi iar printre colegi -de-abia văzuţi la nou servici-
şi alţi la masă, la terasa din parc, râzând cu alţi amici.
... Mai sunt şi aventuri păgâne ce ţi-au pus viaţa în peril
cu suferinţa, acum trecută sub voalul timpului-exil;
scăpat de-nec, din accident, trăitul doar de azi pe mâine,
îngheţ de-o zi fără benzină pe stradă-n câmp, muşcat de-un câine,
munca în baltă ca student şi marşul forţat în armată...
... Se topesc toate-ntr-un fluid de-un zâmbet cristalin de-o fată!
Nu-s amintiri de-o tabără cu foc ce arde ciot, făclie
de-un cântec, un "remake" reluat; zborul din negur, elegie?...

E susurul, izvor de vis, regret de-un fost... Melancolie!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţepar politic îmbogăţit

Întinzând prea tare SFOARA,
Des a tras pe SFOARĂ ţara;
SFORI el trage-acum - o mie -
Pentr-o SFOARĂ de moşie!

epigramă de Mihai Haivas din 444 EPI(AFORI)GRAME (2022)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşire din mişcare... de revoluţie

Mă-nebuneşte gândul fugii pe elipsă;
Să nu scap ca-n prăpastii, în exterior de pistă,
Că nu-s tribune, e negrul cel absolut şi rece,
Acolo unde nu mai ştii... Nimic, nu se petrece!

E-un straniu ce m-apasă-n septembrie mereu,
La prima noapte "freeze" de-un rece alizeu...
Şi cad din mine frunze, ce-or putrezi orfane
De pom cald, ce-am dat fructe din cupe diafane.

Mă duc spre-un alt cules de trudă zămislită
Mereu, neîncetat, înscursă în stoc ispită
De trecere-n spre frig, ce-ngheaţă poate veşnic...
Şi nu se-ntoarce!? Astrul, e meteorul... sfeşnic?!?

Şi nici rotiri nu-s multe; noroc de-s cam optzeci,
Ce poţi în alergare să numeri, să petreci...
Şi chiar de nu laşi timp elipsei reci să cearnă,
Tot rişti să nu te-ntorci la cald... Din rece iarnă!...

Oare ce-i ce-au sfârşit cursă... pat o să ne aştearnă?!?...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioara

O întrevăd din sunet se repetând în ecou
Croa, croa... pe gri noros de cer de plumb pustiu,
În balans de-o acoladă pătând uni tablou
De-un negru pur, de-un straniu reamintind sicriu.

E doar alarma-n "single" ce se-nmulţeşte-n sute
Ce-acoperă văzduh şi auzul tot îl umple
Se coborând pe câmpuri cernitele cernute...
Până ce-un câine aleargă şi liniştea o rupe.

Pe-o ţambră cocoţată rămâne una-n urmă
Stând maiestuoasă-n fracu-i lucios din pene lise,
Cu ciocul gros, ochi ageri pe-un griu ce faţa-i curmă...
Cu expresia-i înţeleaptă din lumi trecute, închise.

E sigur mai bătrână ca mine, cred mă ştie
Că m-a-nvăţat să pot din vitregiri să fiu;
În ger pe viscol crunt să zbor, să cresc din glie
Ce-i searbădă la alţii... De-ai mei plină... ce-i ţiu.

Cât de frumoasă-i pana pe corpul longilin
Cu eleganţa-i sobră-n profund de înţelepciune
Arzând pân' la cărbune secol trăit din plin,
Înflăcărând răbdarea-i din sufletul-tăciune.

Privesc uimit semeaţa ce gândul mi-l citeşte
Şi-ntoarce cap de-o parte şi de alta, parc-ascultă
Ce-ar vrea să spun; de ştie de când timpul trăieşte?...
Şi mi se uită-n ochi cu geniul ei de ocultă!

E-atâta de frumoasă, că-i iarnă sau e vara,
În sobra-i pelerină... Misterioasa... cioara.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ansamblu, în căutare

De câte ori fizic mă mut,
gândul mă duce unde am fost;
cum tot întreg n-am niciun rost
şi trup şi minte... îs desfăcut.

De neînţeles, sunt tot mai mult
regrete –având, la ce-am negat-
mister, cum dragoste-i păcat...
doar de mă înşel, nu mai m-ascult!?

Mai rău, ce am nu-mi mai convine,
nu îmi e îndeajuns, riscul prefer;
ce-i altuia adesea cer...
ca şi cum nu mi-aş aparţine.

Mă uit, ca un străin, la mine
-culmea, că mă cunosc credeam-
dar nu-s oglindă, doar un geam...
şi nu mă văd! Oare o-i fi... cine?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor frugal

Cu siguranţă ne prefacem;
Amor ne este ineditul?!?
De la-nceput îi vrem sfârşitul
Şi jurământul îl desfacem!

Suntem într-o metamorfoză
Şi-apoteotic ne dorim;
Ţelul ne-atingem când minţim...
Mimăm credinţa, totu-i poză.

Mai bun, e tot mereu un altul
-Căci în fond suntem animale-
Ca la tv.; schimbăm canale...
E bun mai gros, mai lung, înaltul.

Ne căutăm simţiri profunde
-Cu clinciuri scurte, vii, în stern-
Şi ne-nşelăm într-un... modern;
Dorim amor oricând, oriunde!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o trecere, de dragoste

E înlănţuit amorul, pe strada ce văzu' îşi cerşeşte,
Cu braţ după umăr de-o fată mignonă topind de-un sărut,
De un tânăr în suplu, ce s-apleacă să strângă ce-ar fi un împrumut...
De nu, e de dor, de un veşnic molcom zbuciumat... Se iubeşte!

Probabil că zboară amândoi, că paşii nu-i simt, nu se uită,
Nici unde păşesc, se strâng unul de-altul mai tare,
De parcă-s un tot... Nici ei nu mai ştiu, oare-s oare?
Se pierd din vedere!... Trotuarul se-ntinde, să-i aibă... ca alaiul, suită.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trup şi minte de-un popor

Drumuri de munte mă petrec cu Calistrat Hogaş,
Drumeţ de fel, îs un alt de Panait Istrati.
Cuza de neam m-a adunat, cu chip de ostaş
Şi pieptu-am coastele, ce-s pianul de-un Lipatti.

Am vocea răsunând poveşti de Sadoveanu,
Copil de noapte bună... amintiri de-un Creangă.
Eminovici am stea, luceafăr mi-e aleanu'
Şi cu Coşbuc mă-ntâlnesc o seară-n deal, tristul să-mi şteargă.

Mă ispiteşte spiritismul de-un castel Haşdeu
Şi mă încânt s-ascult radiofonic Irimescu,
Recent pierdut... şi Ionesco e-un de-al meu, deşi-i evreu
Şi nu-s absurd că merg pe lângă boi, cu Grigorescu.

Ah, cât de mulţi mă simt, un infinit Brâncuşi
Cu care am lăcaş poarta de-un sărut... Am zbor cu Coandă,
Planând cu Vlaicu spre Băneşti printre cei duşi
Şi peste tot şi toate am Regele Mihai... Ioane, tu, Smarandă!

Visez, cu toţi alături, să-mi fac ţara o cinste; o Germanie, o Americă, o Olandă...!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regat surghiunit

Nu mai am azi un alt exemplu de umilinţă,
De bunătate, pe un chip contemporan
De atât bun simţ, de-un alt, al meu samaritean,
Iubindu-şi ţara... şi alungat spre suferinţă!

Nu ştiu exemplul, altul, calmului, căldurii
Şi pielea-mi freamătă la glas molcom, profund, timid...
Cuvinte spuse-altfel, din pieptul nud, torid
De-o viaţă unică, din secolu' aventurii!

Nu cred că suntem, aşa grav, pe veci atinşi
De atâta strâmb, de samavolnic, de minciună;
Gudron mâzgos, făcut să fabrice amertumă,
De către vajnici adversari... de buni... pretinşi!

Nu înţeleg, nu vă-nchinaţi nici astăzi mintea,
Cu suflet, dacă mai aveţi, nu vedeţi clar
C-avem lăsat, ca pe-un Christos, la popor har
Şi-l daţi uitării... păcătoşi, uitând sorgintea?

Nu mai citiţi, uitaţi trecut, de datini, domnitori,
De voievozi, de Sfânt Divan, de patrioţi...
Nu vedeţi, chiori, că ne furăm între noi, hoţi
Şi ne-au unit, regat întins, regi iubitori!?

Nu-s aşa sigur că n-aveţi încă tărie,
Caracter, ochi, pentru o istorie reală...
Uitând că Rege aveţi de-un secol spre trezeală,
De inimi lângă, să-i fiţi ţării amor, mândrie!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!