Pândarul ploilor fecunde
Sunt un ocean de sentimente
Și ploi în mine-aștept să cadă,
Hotarele-mi sunt continente,
Iar mohorâtul cer mi-e pradă
Pândesc în liniște făptura
Mai nesfârșită decât îs,
Voi da pesemne lovitura
Când norii m-or lua în râs,
Apropiindu-se de mine,
Scuipându-mă ca pe un mort,
Nemaiputându-se abține,
Crezând că veșnic îi suport.
Jucați-vă deasupra mea,
Cum a făcut-o și amorul
Care, crezând că mă pândea,
În colții-mi și-a pierdut umorul!
Lua-v-ar dracu' de nătânge,
Iubire, cer nemărginit...
Curând în colții mei veți plînge,
Nepricepând că v-am pândit.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre draci
- poezii despre umor
- poezii despre râs
- poezii despre ocean
- poezii despre nori
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre continente
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
(E)ram
Sunt părăsit de tot, de toți, de toate,
De mine însumi, nume nu mai am,
Și mă confundă vântul când mă bate,
Crezând că sunt un ram, precum eram...
Nu mi-a rămas decât o legănare,
Nu-i de la rod, și de la ce-i nu știu,
Pesemne de la ultima mirare,
Că voi muri când nu voi mai fi viu...
Și nu voi mai putea simți acut
Frica de moarte, care mi-a trecut...
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (23 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre trecut, poezii despre frică sau poezii despre crengi
Copiii mei
Eu v-am purtat în brațe și în pântec,
V-am înfășat în scutec de lumină,
V-am alintat în versuri și în cântec
Și v-am ținut de mână prin grădină.
Am râs și-am plâns atâta împreună,
Iar vremea nemiloasă a zburat,
Acuma grijile când se adună
Noi lăcrimăm, dar, sigur, separat.
Copiii mei, în lumea asta mare
Veți întâlni atâtea nedreptăți
Și oameni prefăcuți ce sunt în stare
Să vă arunce-n mii de greutăți.
Voi să priviți în urmă cu putere,
Să v-amintiți de zilele când eu
V-am spus că-n clipe mute de durere
Atelă fi-va Bunul Dumnezeu.
Oricâți vor încerca să vă convingă,
De farisei pământu-i plin mereu,
Să știți că nimeni n-o să vă învingă
În suflet de-l aveți pe Dumnezeu.
Când veți simți că unii vor trăda,
Și-n inimi au doar ura ca reper,
Copiii mei, de lacrimi vor brăzda
Obrazul cald, să vă uitați spre cer
Și nu uitați, că numai în credință
Muncind cu drag, cum ați făcut prin timp,
Veți dobândi în toate biruință
Și-al nemuririi veșnic anotimp.
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zile
- poezii despre victorie
- poezii despre versuri
- poezii despre trădare
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre poezie
Un doctor genialb
A nins puțin a liniște și-a pace
Și-a vindecare și-a puțin confort,
Nu mă mai simt de parc-aș fi pe ace
Și nu mai spun că nu mă mai suport.
Continuă să ningă, deci voi fi
De-a-ntregul vindecat de disperare,
Mă tem că niciodată nu voi ști
Să-i mulțumesc acestui doctor, care,
Când sufletul mi-e negru și cedează,
El vine alb și mi-l resuscitează.
poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre pace, poezii despre ninsoare, poezii despre negru, poezii despre mulțumire, poezii despre medicină, poezii despre medici sau poezii despre alb
O lacrimă îți stă să cadă...
m-ai rugat să plec,
crezând că îți va fi mă bine,
crezând că eu, izvor îți sec,
crezând că-s lacrima ce plouă peste tine..
și am plecat,
și ploile n-au încetat să cadă,
și eu și tu cu trupul aplecat,
încovoiați în noi, ne stoarcem vechea rană
m-ai rugat să te uit,
te rog mă iartă, n-a depins numai de mine,
de-atunci în nopți sunt mohorât,
vorbește un nebun din mine despre tine..
și nu mai dorm,
pe tine somnul poate te mai caută,
când te-ntâlnesc, văd cum privești,
din ochii... o lacrimă îți stă să cadă
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre vorbire, poezii despre ochi, poezii despre noapte, poezii despre nebunie sau poezii despre iertare
Silogism anticartezian sau indiferența prostului ce sunt
Mă intrig:
Mi-e foarte frig,
Mă revolt:
Am doar un volt.
Și nu pot
Din cap să scot
Un amor
Înșelător.
Cum să fiu,
Să pot să știu
Ce să fac,
Să mă împac?
Ce să spun,
Să mă adun?
Ce să port,
Să mai suport?
Hai, că știți,
Nu stați pitiți,
Că doar eu
V-am spus mereu,
Repetat
V-am învățat,
Infinit
V-am sfătuit...
Și-astăzi mor
Neștiutor
Și zâmbesc:
Sunt, deci gândesc!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre zâmbet, poezii despre revoltă, poezii despre prostie, poezii despre infinit, poezii despre indiferență sau poezii despre ignoranță
Iluzie oftică
Ce proastă pari, lumina mea,
De carne căzătoare stea;
De ce te-ai fi desprins de cer,
Să cazi în golul efemer?!
Ești ofticată, mi se pare,
Pe cer, și-ai vrut să cazi în mare,
Sperând că marea-i pentru tine
Un cer care ți se cuvine.
Visând că ești un corp marin,
Ai ars în ochiul meu puțin;
Crezând că ești un corp ceresc,
Am îndrăznit să te iubesc.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (27 iunie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină sau poezii despre corp
Călcând
Când vei veni la mine la cruce să-mi aprinzi
La cap o lumânare, te rog să nu-ți întinzi
O mână cum se face la gară sau în port;
N-am să mă pot abține să ți-o sărut, nici mort.
Să-ți iei la revedere mai bine cu piciorul
Când vei pleca spre casă călcând în mers amorul
Care precum un șarpe de tine se va ține;
Să mai oprești o gură de măr și pentru mine.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre sărut, poezii despre picioare, poezii despre mere, poezii despre lumânări, poezii despre gări, poezii despre gură sau poezii despre cruce
Culcușul din mine
Nu știu cum să mă străpung
Dar aș vrea să mă pătrunzi
Ca o sabie care intră în teacă
Mi-e sufletul pe măsura ta
Dar nu știu să-l dezleg.
Să intri, să găsești culcuș în mine
Și, pe deasupra, mă și tem pesemne
Dacă ești înăuntru?!
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (19 februarie 2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ferecata-mi așteptare
mi-e pasul dor de umblet obosit
în care furii' sau trezit devreme,
și mi-au luat din suflet într-o zi
toată dorința care-n mine geme!
mi-e gândul dus departe pe sub cer
după parfumul de castan în floare,
și-n nebunia mea încă mai cer
nopți de dor în toamna ce mă doare.
mi-e zâmbetul petale-n crizanteme
în simfonia florilor perene,
când nopțile de ploi în mine geme
iubire mea rămasă-n gând și vreme.
mi-s toate ferecate-n așteptare
tumultul toamnelor, singure, ploioase,
când prin fereastră mi-se zbate zarea
și-mi fură iar apusul de pe case.
poezie de Silvia Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre gânduri sau poezii despre flori
Transhumanță
Cad fulgi din cer, plutind în vânt
Se mută cerul pe pământ
Și sufletul din mine vrea
Să fie ca un fulg de nea
Și-n locul fulgilor din cer
Să mă transfere, dacă-i cer.
Dar nu-i pot cere, cât mai sunt
Legat de tine pe pământ
Și-aștept să cadă primii doi
Fulgi peste ochii noștri goi,
Să fim pereche și-n mormânt,
Precum-n cer și pe pământ.
poezie de Marius Robu din Degeaba (25 februarie 2011)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Marius Robu despre vânt, citate de Marius Robu despre suflet, poezii despre oi sau citate de Marius Robu despre ochi
Toamnă în priviri
Astăzi am râs cu zâmbet luminos
hohot făcut să-l pui tu la rever,
gândind că m-aș hrăni cu tine-n cer
doi prea frumoși ai vieții miez cremos.
Ai toamnă în priviri și fructe prinse-n par
cămara mea secretă vrea sp te-mbie,
nu-ți cer nimic și nu vreau nici simbrie
decât să-mi guști cămara ca din mar.
Am sentimente pline de zacuscă
magiunul bantuie prelins spre vis,
gutuile te parfumează, sunt proscris
în era fetelor cu dragoste etruscă.
Și-am să mă-mbăt cu mustul ce il ai
și-am să deschid curând plăcintărie,
bostanii mă pândesc sub vrej de vie
știind că te doresc ca-n filme... Lorelai.
poezie de Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre prezent sau poezii despre must
De pe mal
Lacurile cele mai cuminți
Se visează râuri în cascade,
Vânturi, ca ieșitele din minți
Își doresc, noian din cer să cadă...
Apa mea e cel mai liniștit
Iaz, cu nuferi albi, fără talaz,
Cu pescari pe margini, ațipiți
De frumos, de tihnă, de răgaz...
Vântul bălții mele vreau să fiu
Și să mă transform în uragan,
După care să-i arăt că știu
Cât este de mare, de ocean,
De potop, iar eu ce Noe sunt
Și ce arcă mi-am făcut pe mal,
Ascunzându-i, însă, că-s cărunt,
Iar pe fața ei... nici semn de val.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (22 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre uragane, poezii despre râuri, poezii despre păr cărunt, poezii despre pescuit sau poezii despre nuferi
Prohodul asimptotei temporale
Mă caut în părinții mei
Și văd că sunt puțin din ei,
Mă caut în copii, apoi
Și sunt puțin în amândoi,
Mă caut mai târziu în tine
Și sunt puțin. Puțin, dar bine.
În mine mă găsesc decât
Când voi mă căutați, încât
Mă voi găsi tot mai puțin
În vecii vecilor. Amin.
poezie de Marius Robu din Aproape alb
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt și eu ca voi...
sunt și eu ca voi, un om cu noapte și de toate,
nu sunt poet și nici n-am fost, înșir doar gânduri aranjate,
prea cult nu sunt, dar nici incult, am mai citit, chiar și sonete,
le am pe-aici, pe foi de gând, sub ochii mei revin în trepte
când scriu în versuri, doar ce văd, ce gândul nopții îmi dictează,
nu fac decât, ceva în plus, un strop de lacrimă cedează,
atunci din amintiri, de vânt, vă suflu vouă cu neștiință,
cuvintele, pe-un rând și-un rând, poate vă e de trebuință
nu sunt mai breaz, sunt doar un om cu veselia îndurată,
ascunsă sub atâtea dăți, de clpe, ce-am trecut prin viață
și vreau să râd, și vreau să plâng, așa trăiesc și eu mai bine,
urcând în cer, din alb pământ, pătat cu iernile din mine
de m-ați vedea, o clipă doar, ați înțelege de îndată,
că sunt normal, că n-am habar, de clipele ce mă așteaptă
și râd de voi și râd cu voi, apoi iar râd, chiar și de mine
și fug în ploi, alerg în ploi, mă spăl încet de-a mea rușine
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rușine
* * *
Bunicilor mei, demult plecați
Le sunt datoare viața mea.
Suflete dragi, nu vă-ntristați,
Sunteți prezenți, nu v-am uitat!
Sunteți mai vii decât în amintiri,
Pulsați în sângele-mi din vene,
Trăiți prin mine și prin strănepoți,
Vorbiți cu mine când vorbesc cu mine.
Suntem o unică ființă,
Împreunați în trupul meu,
Iar gândurile mi-s la voi
Și ale voastre gânduri sunt în noi!
poezie de Nicoleta Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre trup și suflet sau poezii despre amintiri
Pe viața mea
E moartea vecină cu mine
Stă c-un etaj mai sus
Asta n-o spun ca să mă laud
Că sunt vecin cu moartea
Ci doar că stau la bloc.
Eu am aflat sunetul vieții:
Viața
Și-al morții:
Moartea
Stau supraetajate
Într-un bloc turn.
Moartea e mai săracă
Pensionară,
Văduvă
Și fără apometre
Sau repartitoare.
Și-a tăiat și căldura:
N-are teamă că moare.
M-a chemat de curând
Să-i bat în cuie un geam
Și m-am dus
Nu mi-e rușine s-o spun.
Că va veni o zi
Când moartea va veni
În vizită la mine
Să mă ia pe la ea
Și mă voi duce...
Nu v-o spun să mă laud
Că voi muri
Ci doar că trăiesc
V-o spun sincer,
Pe viața mea.
Moartea stă pe viața mea.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre văduvie, poezii despre sărăcie, poezii despre sunet, poezii despre sinceritate sau poezii despre pensie
Glossă de ziua mea...
Nu îndrăznesc, de ziua mea
Să-mi spun vreun gând, e prea curând,
Dar de-ntâlni-voi dragostea,
N-am să-i dau drumul prea curând.
Cu sentimente plouă iar,
Urări și multă voie bună,
Un an mai bun, mai triumfal,
Zâmbete și pe cap cunună...
Nu îndrăznesc de ziua mea,
Decât cu îngerii să zbor,
Cu toate astea pot spera,
La mulți să fiu de ajutor.
Să-mi fie sufletul de jar,
Să ard în voi, în fiecare,
Să am lumină, pace, har,
În sfântă zi de sărbătoare.
Să-mi spun un gând... e prea curând!
Mi-e aripa însângerată,
Dar nu-o să mă vedeți plângând,
Căci sufletul îmi spune: "iartă!"
Aș vrea un fluture să fiu,
Să simt a timpului plutire.
Și poate că nu-i prea târziu
Să cer o clipă de iubire...
Dar de-ntâlni-voi dragostea,
Am s-o opresc, în pumn s-o strâng
Și penitentă-n viața mea,
Cu ea alături să ajung
Să prind corola de lumini,
În curcubeu să mă-nfășor,
Să prind în ceruri rădăcini,
Să fiu pe veci a tuturor.
N-am să-i dau drumul prea curând
Iubirii, căci a-ntârziat
Și prea mult timp, prin ploaie stând,
După iubire-am alergat.
Mi-e timpul astăzi pustiit
Și o Sahară-i lumea toată,
În ochiul gol am rătăcit,
"Fecioară de cristal" uitată.
Cu sentimente plouă iar,
Mi-e dor de mine și de voi,
Etern în vis am să v-apar
În timpuri, către înapoi.
Când în al timpului tumult
Și prin clepsidră trecător
Sunt vis, eu gândul vi-l ascult...
De pământeni îmi va fi dor...
Urări și multă voie bună,
Vise-mplinite și succes,
Lumină, zboruri către lună
Și pace-n fiecare vers,
În leagăne de ram iubirea
Revarsă-se în rugi de jad,
Căci mult dorită-i fericirea,
Iar eu, făclie-adesea ard.
Un an mai bun, mai triumfal,
Atâta taină strânsă-n mine!
Sunt clopot, literă și val,
Iubirea voastră se cuvine
Să-mi dăruiți! Oriunde-aș fi,
Prin voi mă nasc a doua oară,
Etern spre a putea iubi.
Nu mă lăsați străină, afară!
Zâmbete și pe cap cunună,
Miere-n panere, cânt ceresc,
Spre-a vă avea întâia oară
Și spre-a putea să vă iubesc.
Nu vreau vreun dar plătit. Săracă
Aș fi de nu v-aș mai avea.
În lume nu-s decât o arcă,
Pe un ocean de catifea.
Zâmbete și pe cap cunună,
Un an mai bun, mai triumfal,
Urări și multă voie bună...
Cu sentimente plouă iar...
N-am să-i dau drumul prea curând,
Dacă-ntâlni-voi dragostea.
Să-mi spun vreun gând?! E prea curând,
Nu îndrăznesc de ziua mea...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre îngeri sau poezii despre ziua de naștere
Nu-mi lua...
nu-mi lua iubirea
tăcerile mele în schimb de monedă
singurătatea fără iubire
doare atroce
o dau
nu lua fără să știu
în neat sunt aruncat
am pierdut firul minutului
ora ceasului aleargă nebună
zilele dau năvală
unde ești?
te caut destin
alături de mine nici sunet
aerul este un vacum
am aspirat prea multă durere
senzația inutilului mă doboară
regretul întâmplării
caut arcușul și pianul tace
am o cărare pustnică pe clape albe
sunt sufocat în corpul lemnului
am pierdut firul veții
îți cer să-l găsești pentru mine
nu-mi lua nimic din iubire
nu-mi lua...
te rog
poezie de Viorel Muha (5 aprilie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre singurătate, poezii despre schimbare, poezii despre pian sau poezii despre ore
Putrezindele iubiri
Cad în mine gânduri grele,
Roade putrede, stricate
Și de lacrimile mele
Săptămâni la rând plouate.
Bosumflată fericire,
Secetos te-am așteptat
Când potopul de iubire
Se făcea că m-ai uitat.
Azi putem fi amândoi,
Dar mă stric și putrezesc
Precum roadele din ploi
Care nu se mai opresc.
Lângă mine fără tine,
Cad și nu mă pot abține!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre săptămâni sau poezii despre fericire
Zâmbetul de la masa de cărți
În diminețile în care scriu,
Cărțile mele nu mă bagă-n seamă,
Crezându-mă, pesemne, un sicriu
De care-ncepe să le fie teamă.
Ce proaste sunteți, le șoptesc zâmbind
Cărților care veșnic mă-mpresoară,
Precum un laț cu ochiul recitind
Același gât, pentru a mia oară!
Eu am numai o carte preferată,
Care pe masă nu-și găsește loc,
Până ce voi nu veți pieri vreodată,
De mâna mea, zâmbind, puse pe foc!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (4 iulie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți, poezii despre mâini, poezii despre foc sau poezii despre dimineață