Atitudinea noastră faţă de acest proces de creştere (a umanităţii) ar trebui să se orienteze după exemplul unui educator înţelept, care nu se opune transformării în faţa căreia se află, ci, dimpotrivă, caută s-o favorizeze, limitând violenţa surpării. Desigur că această analogie nu epuizează esenţa religiei. Dacă, pe de o parte, ea comportă obstacole de ordin compulsional, aşa cum numai nevroza obsesională individuală prezintă, pe de altă parte implică un sistem de iluzii generat de dorinţă, asociat cu negarea realităţii, cum găsim într-o formă izolată doar în amenţia, o stare de confuzie halucinatorie, însoţită de beatitudine. Toate acestea nu sunt însă decât comparaţii, cu ajutorul cărora ne străduim să înţelegem fenomene sociale, patologia individuală neoferindu-ne nici un echivalent absolut viabil.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se pretinde însă că fiecare din noi, sub o formă sau alta, se comportă ca un paranoic, corectează cu ajutorul visului acele elemente ale lumii care sunt de netolerat, ca apoi să insereze himere în realitate. Acest caz capătă o importanţă cu totul deosebită atunci când un mare număr de oameni caută laolaltă să-şi asigure fericirea şi protecţia împotriva suferinţei cu ajutorul deformării himerice a realităţii. Religiile umanităţii trebuie socotite ca iluzii colective de acest ordin. Fireşte, acela care împărtăşeşte o iluzie nu o recunoaşte niciodată ca atare.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei afectaţi de nevroza obsesională se prezintă la psihanalist mult mai rar decât istericii. Ei îşi ascund starea atâta timp cât pot să o facă şi nu se adresează medicului decât dacă nevroza lor a atins un stadiu în care, dacă l-am compara cu o tuberculoză pulmonară, nu ar mai putea fi admişi în nici un sanatoriu.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Religia ar fi acea nevroză obsesională generalizată a umanităţii, care, ca şi aceea a copilului, îşi are originea în complexul lui Oedip, în relaţia cu tatăl. Potrivit acestei concepţii, s-ar putea emite ipoteza că abandonarea religiei trebuie să aibă loc cu inexorabilitatea fatală a unui proces de creştere şi că în prezent ne aflăm la mijlocul acestei faze de dezvoltare.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actele compulsionale, în doi timpi, în care primul este anulat de cel de-al doilea sunt fenomene tipice în nevroza obsesională. Ele sunt înţelese, desigur, greşit de către gândirea conştientă a bolnavului, care le atribuie o motivaţie secundară – le raţionalizează.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există multe alte fenomene care se apropie de actele ratate, dar cărora această denumire nu li se potriveşte; le numim acte accidentale sau simptomatice. Ele au de asemenea caracteristicile unui act nemotivat, insignifiant, lipsit de impotanţă şi mai ales superfluu. Dar ceea ce le deosebeşte de actele ratate propriu-zise este absenţa unei intenţii contrare şi perturbatoare venind să contrazică o intenţie primară. Ele se confundă, pe de altă parte, cu gesturile şi mişcările care servesc drept expresie emoţiilor. Fac parte din această categorie de acte ratate toate manipulările, în aparenţă fără scop, pe care le executăm, ca şi cum ne-am juca, cu veşmintele noastre, cu vreo parte a corpului nostru, cu obiectele care ne stau la îndemână; melodiile pe care le fredonăm aparţin aceleiaşi categorii de acte, caracterizate în general de faptul că le suspendăm, tot aşa cum le-am declanşat, fără motive aparente. Ori eu nu ezit să afirm că toate aceste fenomene sunt semnificative şi pot fi interpretate în acelaşi fel ca toate actele ratate, că ele constituie mici semne revelatoare ale altor procese psihice în deplinul înţeles al cuvântului.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără îndoială, psihologia individuală are ca obiect, individul, cercetând mijloacele de care acesta se serveşte, căile pe care le urmează, pentru obţinerea satisfacerii dorinţelor şi nevoilor sale, însă, în această căutare, psihologia individuală nu reuşeşte decât arareori, în cazul cu totul excepţionale, să facă abstracţie de raporturile existente între individ şi semenii săi.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi bolnavii de nevroză obsesională se comportă ca şi cum ar împărtăşi convingerea că ar fi atotputernici, iar psihanalistului îi revine sarcina de a elucida această supraestimare; aş fi tentat să declar că este o rătăcire (Wahn) care depăşeşte limitele unei nevroze obsesionale, dar, pentru început, admit că în această credinţă a pacienţilor afectaţi de această boală intervine o bună parte din megalomania infantilă.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţa individului, "celălalt" joacă întotdeauna un rol de model, de obiect, de asociat sau de adversar, iar psihologia individuală se prezintă chiar de la început ca fiind în acelaşi timp şi o psihologie socială, în sensul larg, dar pe deplin justificat al cuvântului.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crezul

Crezi
într-un bărbat care duce cu faţa la spate
o femeie pe pieptul lui
care duce cu ceafa în faţă
un copil pe spatele ei
care duce cu un obraz întors
un alt obraz neîntors dintr-o parte
în altă parte a noastră
în altă parte a noastră
în altă parte a noastră
cu noi în spate cu spatele la voi
cu voi în faţă cu faţa la noi
în altă parte
din altă parte
aici!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care sunt intenţiile care se manifestă de o manieră atât de ieşită din comun şi vin să le tulbure pe celelalte? Evident, este vorba despre intenţii foarte diferite, dar cărora vrem să le desprindem caracteristicile comune. Dacă examinăm sub acest raport o serie de exemple, acestea se lasă lesne orânduite în trei grupe. Din prima grupă fac parte cazurile în care tendinţa perturbatoare este cunoscută de cel care vorbeşte şi în plus, i s-a dezvăluit acestuia înainte de lapsus. A doua grupă cuprinde cazurile în care persoana care vorbeşte, cu toate că recunoaşte în tendinţa perturbatoare o tendinţă care îi aparţine, nu ştie că această tendinţă era activă în propria sa fiinţă înainte de lapsus. Ea admite deci interpretarea dată lapsusului, dar nu poate să nu se arate într-o anumită măsură mirată. Exemple referitoare la această atitudine ne sunt poate mai uşor furnizate de alte acte ratate decât de lapsusuri. A treia grupă cuprinde cazuri în care persoana interesată respinge energic interpretarea care i se sugerează: nu se mulţumeşte numai cu negarea existenţei intenţiei perturbatoare înainte de lapsus, dar ea afirmă că această intenţie îi este absolut străină.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Persoana adormită, supusă de către experimentator unei excitaţii oarecare, nu recunoaşte în vis această excitaţie, ea nu face decât s-o traducă, s-o interpreteze. Dar cum se decide alegerea sa din atâtea forme posibile de interpretare? Această alegere nu poate să ni se pară decât arbitrară, dar noi ştim, pe de altă parte, că arbitrariul psihic nu există.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisesc că am încercat să traduc în limbajul gândirii normale un proces evident nonconştient sau preconştient care interesează, fără îndoială, sarcinile energetice ale unui substrat indefinibil. Această dificultate, imposibil de evitat, de altfel, nu este insurmontabilă. Important este să se discearnă bine ceea ce se întâmplă, în cursul refulării, în eu, pe de o parte şi în sine, pe de altă parte.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Analiza viselor confuze şi neinteligibile ne arată ceva analog: fundamentul acestor vise este de asemenea o dorinţă realizată, dorinţă pe care ideile latente ne-o relevă pe de altă parte. Numai că reprezentarea ei este obscură. Pentru a o clarifica trebuie să recurgem la analiză şi aceasta ne va arăta când o dorinţă refulată şi inconştientă, când o dorinţă intim legată de gânduri refulate şi, ca să spunem aşa, transportată de acestea. Putem caracteriza aceste vise afirmând că ele sunt realizări voalate ale dorinţelor refulate.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mai bine decât în altă parte

Îţi scriu pentru că nu pot să-ţi vorbesc în faţă,
eşti dusă prea departe,
am rămas aici să-mi măsor puterea de rezistenţă
şi o am învelită-n dragoste aprinsă,
oricât de rău ar fi, e mai bine decât în altă parte
şi mă simt chiar bine.

N-am alte veleităţi şi nu cred în realizări fulminante,
nici nu vorbesc prea mult şi nu mă plâng
aşa cum fac cei ce se iubesc de nu mai pot
şi apoi se desparte repede,
nu există susţinere fără propriul efort,
nu poţi trăi ca o liană pe trunchiul unui copac,
te poate ucide cu umbra deasă,
dacă tristeţea şi bucuria nu şi-ar da rând
cum vom izbuti.

Dacă vrei să te întorci, să nu-ţi fie ruşine,
nu interesează pe nimeni,
astăzi a luat naştere o nepăsare individuală,
o tăcere durută
prin care înoată fiecare om.

Tu hotărăşti,
o să mă găseşti la fel de hotărât,
să-mi trăiesc viaţa în fiecare clipă
ca în tinereţe.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

sintropie

Sintropia este forma de organizare a conştiinţei în cadrul unui sistem în care fiecare parte individuală acţionează în beneficiul Întregului.

definiţie de Contele Incappucciato în revista Cosmos, Sintropia şi viitorul omenirii (22 februarie 2018)
Adăugat de Mihaela Dorobanţu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desigur, planeta Proxima nu se putea zări cu ochiul liber; nici sistemul planetar din care făcea parte, ori galaxia în care se afla; nimic... De fapt, nici steaua Proxima Centauri nu se putea zări cu ochiul liber; ar fi zărit-o, probabil cu ajutorul unui banal binoclu, însă doar dacă s-ar fi aflat în cu totul altă parte a Terrei, nu în acel loc; după aceste gânduri, tânărul reveni, atât cu privirea, cât şi cu gândul, la preocupările sale, deocamdată, încă "pământene".

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nevroza obsesională, sursele infantile ale nevrozei pot fi uitate, frecvent incomplet, dimpotrivă prilejurile recente ale nevrozei fiind conservate în memorie. Refularea se serveşte, în acest caz, de un mecanism diferit faţă de cel utilizat în isterie, foarte simplu în fond: în locul uitării evenimentului are loc o retragere a investirii lui afective (Affektbesetzung), astfel încât în conştiinţă nu rămâne decât amintirea unui conţinut reprezentativ indiferent şi aparent fără importanţă. Diferenţa între aceste forme de refulare rezidă în procesele psihice ascunse în spatele fenomenelor pe care le putem reconstitui.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această incredibilă combinaţie între mintea infinită şi tăcută, pe de o parte, şi mintea individuală, dinamică şi activă, pe de altă parte, reprezintă acel echilibru între tăcere şi mişcare care poate crea tot ceea ce vă doriţi.

Deepak Chopra în Cele şapte legi spirituale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apartenenţa la totem este baza tuturor îndatoririlor sociale ale membrilor tribului, depăşind pe de o parte dependenţa de trib şi reprimând, pe de altă parte, rudenia de sânge.

Sigmund Freud în Totem şi Tabu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O cunoaştere mai precisă a formaţiunilor obsesive se poate obţine pe două căi specifice. În primul rând, se observă că visele pot aduce veritabilul text al unui comandament compulsional, text care nu este cunoscut în timpul zilei decât într-o formă mutilată şi denaturată, ca o telegramă deformată. Textul obsesiilor apare, în vise, sub formă de fraze enunţate, împotriva regulii potrivit căreia discursurile din vise provin din discursurile din starea de veghe.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!