S-a arătat în repetate rânduri (de către mine şi în special de către Th. Reik) până unde poate merge analogia dintre religie şi nevroza obsesională, care dintre particularităţile şi dintre vicisitudinile constituirii religiei pot fi înţelese pe calea aceasta. Cele afirmate sunt în deplină concordanţă cu faptul că smeritul credincios este în cel mai înalt grad protejat împotriva pericolului anumitor îmbolnăviri nevrotice; acceptarea nevrozei universale îl scuteşte de povara contractării unei nevroze personale.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actele compulsionale, în doi timpi, în care primul este anulat de cel de-al doilea sunt fenomene tipice în nevroza obsesională. Ele sunt înţelese, desigur, greşit de către gândirea conştientă a bolnavului, care le atribuie o motivaţie secundară – le raţionalizează.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştim despre copil că nu-şi poate urma evoluţia sa pe drumul civilizaţiei fără a trece printr-o fază mai mult sau mai puţin clară de nevroză. Aceasta se întâmplă pentru că copilul este incapabil să suprime printr-un efort spiritual raţional multe dintre acele impulsuri instinctuale valorificate mai târziu, ci trebuie să le înfrâneze prin acte de refulare, îndărătul cărora de regulă stă un motiv de anxietate. Majoritatea acestor nevroze infantile sunt depăşite spontan, odată cu înaintarea în vârstă, soarta aceasta având-o în special nevroza obsesională a copilăriei. Pe celelalte trebuie să le lichideze, mult mai târziu, tratamentul psihanalitic.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Analogia dintre procesul civilizării şi calea urmată de dezvoltarea industrială poate fi împinsă mult mai departe, deoarece suntem îndreptăţiţi să susţinem că şi comunitatea dezvoltă un supraeu care prezidează evoluţia civilizaţiei.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Compararea unei alterări de caracter cu nevroza obsesională este sugestivă. În ambele cazuri întâlnim opera regresiei care urmează, în primul caz, unei refulări (sau reprimări) realizate fără dificultate. În cazul nevrozei, întâlnim un conflict, un efort pentru a nu admite regresia, cu formaţiuni reacţionale contra ei, o formare de simptome prin realizarea unui compromis între cele două părţi, clivaj al activităţilor psihice în activităţi susceptibile de a fi conştiente şi activităţi inconştiente.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frustarea exterioară, prin sine însăşi, nu are consecinţe, nu este patogenă, atâta timp cât nu i se asociază o frustare internă. Aceasta din urmă trebuie să-şi aibă originea în eu şi să interzică libidoului accesul la obiectele spre care acesta vrea să se reorinteze. Doar atunci se naşte conflictul şi odată cu el posibilitatea unei îmbolnăviri nevrotice, adică, a unei satisfacţii substitutive obţinută pe calea ocolită a inconştientului refulat.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolnavii de nevroză obsesională, în toate conflictele vitale, aşteaptă moartea unei persoane importante pentru ei, de obicei a unei persoane iubite, care poate fi un părinte, a unui rival, a unuia dintre obiectele iubirii faţă de care tendinţele lor oscilează.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reprezentările obsesive în momentul intrării lor în conştiinţă, sunt, în majoritatea lor, existente de mult timp. Aceasta este raţiunea fenomenului evident care se poate observa când studiem, cu un bolnav de nevroză obsesională, prima apariţie a unei idei obsesive: suntem obligaţi, în cursul analizei, să căutăm mereu mai departe, către origini şi găsim de fiecare dată noi determinări.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două însuşiri umane dintre cele mai răspândite se fac vinovate de faptul că edificiul social nu se poate susţine fără o anumită doză de constrângere şi anume: oamenilor nu le vine în mod spontan pofta de a munci, iar argumentele nu pot să facă nimic împotriva patimilor lor.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fobiile infantile, la fel ca aşteptarea anxioasă proprie nevrozei angoasate, ne oferă exemplul formării unei frici nevrotice prin transformarea directă a libidoului.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Persoanele aşa-numite nevrozate păstrază incontestabil o atitudine infantilă în faţa pericolului şi nu reuşesc să-şi depăşească temerile perimate. Aceasta este de altfel una dintre trăsăturile proeminente ale caracterului nevrozaţilor; dar din cauza acestei stări de lucruri nu este uşor de găsit.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciun critic nu este mai capabil decât mine însumi să sesizeze clar disproporţia dintre problemele şi soluţia pe care le-o dau şi, ca îndreptăţită pedeapsă ce o voi primi, nici una dintre regiunile psihice în care am pătruns, zone neexplorate de niciun muritor până la mine, nu-mi va purta numele sau se va supune legilor mele.

Sigmund Freud în scrisoare către Fliess (mai 1900)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nevroza obsesională, sursele infantile ale nevrozei pot fi uitate, frecvent incomplet, dimpotrivă prilejurile recente ale nevrozei fiind conservate în memorie. Refularea se serveşte, în acest caz, de un mecanism diferit faţă de cel utilizat în isterie, foarte simplu în fond: în locul uitării evenimentului are loc o retragere a investirii lui afective (Affektbesetzung), astfel încât în conştiinţă nu rămâne decât amintirea unui conţinut reprezentativ indiferent şi aparent fără importanţă. Diferenţa între aceste forme de refulare rezidă în procesele psihice ascunse în spatele fenomenelor pe care le putem reconstitui.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nevroza obsesională, fenomenele psihice inconştiente irup uneori în conştiinţă sub forma lor cea mai pură, mai puţin deformată şi această irupere poate avea ca punct de plecare stadiile cele mai diverse ale gândirii inconştiente.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În complexul lui Oedip găsim începuturile simultane ale religiei, moralei, societăţii şi artei, în deplină concordanţă cu constatările psihanalizei că acest complex formează nucleul tuturor nevrozelor, în măsura în care am reuşit noi să-l înţelegem.

Sigmund Freud în Totem şi Tabu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zestrea de reprezentări religioase cuprinde nu numai transfigurări de dorinţe, ci şi importante reminiscenţe istorice. Ce incomparabil prisos de forţă trebuie să-i fi conferit religiei această conlucrare dintre trecut şi viitor! Dar poate că, printr-o analogie, ne vom lumina calea spre o altă înţelegere a fenomenului. Nu este bine să transplantezi noţiuni departe de solul în care ele au crescut, dar se cere să dăm expresie concordanţei pe care am descoperit-o.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să te gândeşti la Dumnezeu iar nu la religie, la extaz iar nu la mistică. Diferenţa dintre teoreticianul credinţei şi credincios este la fel de mare ca aceea dintre psihiatru şi nebun.

Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată care este inventarul complet al unei nevroze: un instinct erotic şi o împotrivire contra lui, o dorinţă care nu este încă obsesivă şi o teamă, cu un caracter deja obsesiv, care i se opune, un afect penibil şi o tendinţă (Drang) către acţiuni de apărare.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În domeniul dezvoltării caracterului trebuie să întâlnim aceleaşi forţe instinctuale a căror joc se întâlneşte în nevroze. Există însă un fapt care este suficient pentru a stabili o netă distincţie teoretică; ceea ce este propriu nevrozei, insuccesul refulării şi întoarcerea refulatului, nu este specific şi caracterului. În formarea acestuia, refularea nu intră în acţiune sau îşi atinge fără piedici scopul de a substitui refulatului formaţiuni reacţionale sau sublimări. Acesta este motivul pentru care procesele de formare ale caracterului sunt mai puţin transparente şi mai puţin accesibile analizei ca cele ale nevrozei.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unele dintre imaginile pe care le întîlnim în visele noastre cele mai incoerente sunt de asemenea rezultatul unei transpuneri. Ignorăm, este adevărat, dacă această transpunere a avut drept obiect o dorinţă.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anumite vise, în special acelea care au loc în timpul curei psihanalitice, scapă pur şi simplu unei interpretări complete. Cum ele irump din ansamblul materialelor psihice, pe care încă îl ignorăm, nu pot fi înţelese decât odată cu terminarea curei. Comunicarea acestor vise ar necesita să se dezvăluie toate necunoscutele unei nevroze; acest lucru nu intră în intenţiile psihanaliştilor, deoarece, după părerea noastră, studiul visului constituie o pregătire pentru acela al nevrozelor.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!