Problema scopului vieţii omeneşti a fost pusă de nenumărate ori; ea nu a fost însă niciodată rezolată în chip satisfăcător şi poate că nici nu are soluţie. Multe dintre acele spirite problematice care au abordat-o, au adăugat: Dacă s-ar dovedi că viaţa nu are nici un scop, ea şi-ar pierde orice valoare în ochii noştri.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am avut nenumărate admiratoare, chiar dacă am fost mereu urâţel. Nu am fost niciodată un Alain Delon, însă am avut şarm, umor. Cred că asta le-a dat pe femei pe spate. Însă, eu nu am cedat ispitelor. Mă mai uitam, ca orice bărbat, însă niciodată nu întreceam această graniţă. Am fost şi sunt un bărbat fidel.

citat din Alexandru Arşinel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai frumos lucru de azi

Nu a fost ploaia mică şi lungă
dintr-un nor imprudent
foarte bine ascuns
în inima golului,
nu au fost nici cozile de ceapă verde
din grădina de fum,

nu a fost reflecţia ta
în ochii mei,
nici reflecţia mea în ochii contemplării
şi nici contemplarea
în ochii mişcării,

nu a fost limba de ceas stricată
care m-a salvat
de mai multe ori de la moarte,
cum nu a fost nici strigătul
propriului meu
eu
din inima pădurii
ca din interiorul durerii,

cum nici plapuma mamei,
aşezată grijuliu
peste trupul meu obosit de arte,
nu a fost şi nu au fost
nici ochelarii prin care am văzut
o dimineaţă Electră*,

ci un poliţist care m-a oprit la semafor
cu un semn de carte.

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii noştri

Ochii noştri sunt făcuţi pentru lumină.
Probabil poartă în sine esenţă divină,
Căci îi simt cum deosebesc adeseori
Culorile norilor dintre culori.

Ochii noştri poartă în sine
Aripi de înger şi raze senine.
De aceea privesc lung în noapte
Şi cred răsăritul întotdeauna aproape.

Ochii noştri caută. Mereu asta fac.
Oglinzile în care se descopăr le plac,
Deşi ştiu că sunt o minciună
Imaginea ce li se oferă de bună.

Ochii noştri în întuneric vor lumină.
De-i pui sub obroc se vor stinge în tină.
Însă idealul lor e să devină
Candelă ce arde şi face lumină.

Ochii noştri poate nu ştiu
Să privească atent în negrul pustiu!?
De aceea pentru ei ce nu are culoare
Nu are nici gust, nici valoare.

Ochii noştri nu pot nici în vise
Să vadă frumoasele idealuri promise.
În lumea lor cuvântul, se pare,
Este o minciună întâmplătoare.

De aceea, cred, ar trebui să-nvăţăm
Lumea şi în negru s-o colorăm.
Să obişnuim ochii să ne iubească,
Trăire interioară să ne dăruiască.

poezie de Mircea Nincu
Adăugat de Aurora Cretan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercetarea mimicii care însoţeşte reprezentarea se poate dovedi rodnică şi în alte domenii ale esteticii, aşa cum a fost şi pentru înţelegerea comicului.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vom întâlni atunci nici unul dintre elementele conţinutului său ale cărui fire să nu pornească, în două sau trei direcţii, nici o situaţie ale cărei elemente să nu fie împrumutate din două sau mai multe reminiscenţe ale vieţii reale.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul latin "finis" înseamnă deopotrivă sfârşit şi scop. Din clipa în care o persoană nu poate să vadă în avans finalul unei perioade provizorii din viaţa sa, ea nu mai este în stare să-şi stabilească nici un obiectiv viitor, este incapabilă să îşi stabilească o sarcină de îndeplinit. În consecinţă, în ochii săi viaţa îşi pierde întregul conţinut şi sens şi, viceversa, imaginarea "finalului" şi a scopului din viitor constituie exact sprijinul spiritual. Numai un astfel de sprijin spiritual ne poate feri să sucombăm forţelor formatoare ale mediului social.

Viktor Frankl în Doctorul şi sufletul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aduni bani în bănci şi averi nenumărate, poţi pierde totul într-o singură zi prin faliment. Dacă aduni aur şi argint, şi pietre preţioase, ţi le pot fura hoţii pe toate, într-o singură noapte. Dacă-ţi faci vile şi palate nenumărate, pot fi înghiţite în câteva clipe de flăcări sau pot fi măturate de ape. Dacă-ţi cumperi maşina cea mai luxoasă, o poţi pierde într-o singură clipă într-un accident şi, odată cu ea, şi viaţa. Adună, însă, înţelepciune, căci ea e singurul lucru pe care nu-l pierzi nici prin faliment, nici prin puterea focului sau a apelor, pe care nu ţi-l pot fura hoţii, pentru că ea este singurul lucru pe care nimeni şi nimic pe lume nu ţi-l poate lua.

George Budoi în Înţelepciunea în aforisme şi epigrame (2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obişnuia să pescuiască peştele, dar acum merge la supermarket

Există un om _____
o inimă amară suferă-n singurătate
Adevărata iubire-a vieţii lui a fost un fel de uşă turnantă
intrau pe acolo atât de multe persoane pline de dorinţe
încât bietul om a fost prins de viu în capcana
tuturor suspiciunilor şi vicisitudinilor
care-înconjoară pe cineva-îndrăgostit de-o femeie
care-şi vinde iubirea pe bani...
Dragostea pe care-o simte în inima lui
tânjeşte pentru mai mult
realizează că are nevoie de mulţi bani
aşa că-şi încearcă norocul la loto
unde întotdeauna câştigă mai mult decât pierde
Totuşi... după ce în sfârşit ea l-a sunat
l-a lăsat şi fără bani şi fără demnitate
Şade oriunde găseşte un scaun şi-şi petrece viaţa
risipind lacrimi de bere şi de whisky
Consideră c-ar fi bine să plece pe unde-a venit
paşii îi sunt tremuraţi şi confuzi (probabil de la whisky)
viaţa lui n-are nici viitor, nici speranţă şi nici vreo promisiune
spirite demonice îi întunecă fiecare gând
îşi aminteşte culoarea buzelor ei
dar îi uită săruturile-încărcate de amărăciune...
Există un om......
care a devenit o insulă....
pe coasta dintre Canal Street şi Atlantic Bulevard...
Nu răspunde niciodată la telefon... aşa că
sper să primească-acest mesaj într-o sticlă.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul meu

Eu am fost cel care sunt,
Nici mai rău şi nici mai bun,
Multe ştiu, dar nu le spun
Chiar de-aş fi "frecat ca unt".

Întrebări la "ban mărunt",
Stau în minte să le pun...
Eu am fost cel care sunt,
Nici mai rău şi nici mai bun.

Dacă viaţa-i grea o-nfrunt,
Voinţei soartei mă supun...
De-ntrebaţi, am să vă spun
Că părul meu este cărunt.

Eu am fost cel care sunt.

rondel de Ioan Friciu (20 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre visele inteligibile se găsesc şi cele al căror conţinut este penibil şi care, totuşi, nu generează la cel care doarme nici un sentiment de angoasă. Ele nu pot fi puse în rândul viselor de angoasă şi servesc drept argument celor care vor să conteste orice semnificaţie şi orice valoare manifestărilor visului.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii aceştia nu mint! Doar de câte ori v-am spus că greşeala voastră de bază constă în faptul că nu apreciaţi la justa lor valoare importanţa ochilor omeneşti. Înţelegeţi, limba poate să ascundă adevărul, dar ochii — niciodată! Vi se pune deodată o întrebare, dumneavoastră nici nu tresăriţi, într-o clipă sunteţi stăpân pe dumneavoastră şi ştiţi ce trebuie să spuneţi ca să ascundeţi adevărul, şi vorbiţi destul de convingător şi nu se mişcă nici o cută pe faţa dumneavoastră, dar, din păcate, adevărul din adâncul sufletului, neliniştit de întrebare, pentru o clipă sare în ochi, şi totul s-a terminat! Adevărul a fost văzut, sunteţi prins!

Mihail Bulgakov în Maestrul şi Margareta
Adăugat de zinadorina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există un tip de uitare, caracterizat de dificultatea cu care poate fi trezită amintirea, chiar dacă intervine energic din exterior, ca şi cum o rezistenţă internă s-ar împotrivi reînvierii ei. În psihopatologie, o astfel de uitare a fost numită "refulare".

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există un tip de uitare caracterizat de dificultatea cu care poate fi trezită amintirea, chiar dacă se intervine energic din exterior, ca şi cum o rezistenţă internă s-ar împotrivi reînvierii ei. În psihopatologie, o astfel de uitare a fost numită "refulare".

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplitatea iubirii

N-am fost bărbatul cel mai bun din lume,
Nici cel mai sfânt sau cel mai înţelept,
Nu am avut o măreţie anume,
Dar ţi-am dat toată inima din piept.

N-am posedat averi nenumărate,
Nici sânge nobil nu am moştenit,
Însă am stat cu tine zi şi noapte
Şi-am fost al tău odor nepreţuit.

N-am fost sortit să ţes frumos cuvinte
N-am perorat cu gând să te atrag,
Ci vorbele ce mi-au venit în minte
Eu ţi le-am spus mereu cu mare drag.

N-am fost un om de ştiinţă remarcabil
Nu am făcut nicio descoperire,
Însă am fost şi am rămas capabil
Să te-nconjor tot timpul cu iubire.

poezie de Octavian Cocoş (22 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost ce-a fost: dacă n-ar fi fost nici nu s-ar povesti. A fost odată un împărat, un împărat mare şi puternic; împărăţia lui era atât de mare, încât nici nu se ştia unde se începe şi unde se sfârşeşte. Unii ziceau că ar fi fără de margini. Iar alţii spuneau că ţin minte de a fi auzit din bătrâni că s-ar fi bătut odinioară împăratul cu vecinii săi, din care unii erau şi mai mari şi mai puternici, iară alţii mai mici şi mai slabi decât dânsul. Despre împăratul acesta a fost mers vorba cât e lumea şi ţara, cum că cu ochiul cel de-a dreapta tot râde, iară cu cel de-a stânga tot lăcrămează neîncetat. În zadar se întreba ţara, că oare ce lucru să fie acela, că ochii împăratului nu se pot împăca unul cu altul. Dacă mergeau voinicii la împăratul, ca să-l întrebe, el zâmbea a râde şi nu le zicea nimic. Aşa rămase vrajba dintre ochii împăratului o taină mare despre care nu ştia nimeni nimic, afară de împăratul.

începutul de la Zâna Zorilor de Ioan Slavici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Compromisul survine în urma unei lupte; în cazul piesei "Gradiva" scrisă de Jensen, viaţa erotică reprimată s-a înfruntat cu forţele care exercitau refularea. Apariţia delirului indică permanentizarea luptei. Atacul şi apărarea se reiau după fiecare nou compromis, care niciodată nu este satisfăcător.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă ar fi să acceptăm ca istoric faptul că Moise ar fi fost un nobil egiptean, ne-ar mai trebui încă cel puţin un punct de sprijin, ca să punem la adăpost posibilităţile care ni se deschid faţă de critica de a fi produse ale imaginaţiei, prea departe de realitate. O dovadă obiectivă privind perioada în care s-a desfăşurat viaţa lui Moise, inclusiv exodul din Egipt, ar fi fost probabil suficientă. Dar cum aceasta nu ne-a stat la îndemână, ar fi mai bine să punem capăt inferenţelor care s-ar putea face în legătură cu intuiţia că Moise ar fi fost egiptean.

Sigmund Freud în Moise şi monoteismul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hristos nu s-a urcat întâmplător pe cruce: curajul îndurării unor suferinţe cumplite a fost singura cale prin care a putut arăta că s-a făcut om cu adevărat, în intregime; prin care şi-a putut dovedi buna-credinţă. Nici inteligenţa, nici înţelepciunea, nici tămăduirlile, nici învăţătura, nici chiar bunătatea ori mila nu ar fi fost probe serioase: singur curajul în faţa durerii şi morţii îi stă la îndemână.

Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii
Adăugat de Anamaria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor pe care îi iubesc

Dacă va trebui să vă părăsesc vreodată
Pe voi, cei pe care vă iubesc, pentru a călători apoi
Singur pe Drumul Tăcerii, nu mă plângeţi,
Nu vorbiţi despre cel care am fost cu ochii în lacrimi;
Râdeţi şi povestiţi despre mine ca şi cum aş fi lângă voi,
(Cum aş reveni.. cum aş reveni dacă s-ar afla o cărare!
Dar oare lacrimile şi mâhnirea nu înalţă oprelişti?)
Iar când auziţi cântece
Sau vedeţi păsări pe care le-am iubit,
Nu lăsaţi, vă rog, nici un gând trist prin apropiere...
Pentru că eu vă iubesc aşa cum am făcut-o întotdeuna...
Aţi fost nespus de buni cu mine!
Mai erau multe lucruri pe care doream să le fac....
Multe lucruri să vă spun...
Amintiţi-vă că nu mi-a fost teamă...
Doar gândul că vă părăsesc a fost greu...
Noi nu putem vedea Dincolo... Dar asta eu ştiu;
V-am iubit nemărginit de mult...
Am fost în rai cu voi aici – cât am fost viu.

poezie de Isla Paschal Richardson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Splendoarea trandafirului şi puritatea crinului nu pot răpi parfumul micuţei violete, nici farmecul simplu al margaretei. Dacă orice gingaşă floare şi-ar dori să fie un trandafir, primăvara şi-ar pierde frumuseţea.

citat clasic din Sfânta Tereza de Lisieux
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!