Sentimentul eului la adult nu este nimic altceva decât reziduul atrofiat al unui sentiment de o întindere mult mai vastă, atât de vastă încât îmbrăţişa totul, corespunzând unităţii celei mai intime dintre eu şi mediul său.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea de Patrie – fie că e vorba de o ţară de vastă întindere sau de o ţară mai mică – reprezintă întotdeauna un sentiment nobil.

citat clasic din Silvio Pellico
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne căţărăm pe stânci de granit, dar în vârf nu ne aşteaptă decât o vastă întindere de nisip...

Mihail Mataringa (23 august 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă, aşadar, suntem absolut dispuşi să admitem existenţa unui sentiment "oceanic" la un mare număr de oameni şi dacă înclinăm să-l raportăm la o fază primitivă a sentimentului eului, de îndată se pune o nouă întrebare: De unde dreptul de a considera acest sentiment drept sursă a trebuinţei religioase?

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ura, ca relaţie cu obiectul, este mai veche decât iubirea. Ea provine din primordiala repudiere narcisică de către eu a lumii exterioare cu revărsarea ei de stimuli. Ca o expresie a reacţiilor de neplăcere provocate de obiecte, ura rămâne mereu într-o relaţie strânsă cu pulsiunile de autoconservare; astfel încât pulsiunile sexuale şi pulsiunile eului pot oricând dezvolta o antiteză care o repetă pe cea dintre dragoste şi ură.

citat celebru din Sigmund Freud
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar eliberează-l pe "A FI" de sub tirania lui "a şti". Aceasta este Moksha sau Eliberarea Spirituală Ultimă. Nimic altceva nu e de dobândit! Sri Ramana spune: "Eu nu sunt mai iluminat decât măgarul meu!" Oare cu ce cunoaştere vastă se mândrea măgarul, are el vreo una, măcar?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mod normal, nimic nu este mai statornic în noi decât noi înşine, sentimentul propriului eu. Eul ne apare ca o realitate independentă, unică şi bine diferenţiată de restul existenţei.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de vastă este această fiinţă, încât e destul spaţiu în ea pentru ca fiecare senzaţie să-şi desfăşoare jocul trecător.

citat din Mooji
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţă se desfăşura imensa întindere a câmpiei. Sufla un vânt rece, înfiorător. Deci, în vreun loc, pe această câmpie se ascundea, ca un animal sălbatic, creatura aceea infernală, al cărui cuget îl blestema, desigur, omenirea ce-l alungase din sânul ei. Numai lipsea decât atât pentru a completa lugruba impresie produsă de această vastă singurătate, acest vânt îngheţat şi acest cer ce se posomora mai mult în fiece moment.

Arthur Conan Doyle în Câinele din Baskerville
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graniţa dintre psihicul normal şi cel numit bolnav este, pe de o parte, o delimitare convenţională şi pe de altă parte, atât de labilă, încât fiecare dintre noi o trece de mai multe ori în cursul unei singure zile.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Medicina a progresat în ultimele decenii atât de mult, cunoştinţele şi experienţa acumulate sunt atât de vaste, încât este exclus ca un medic să le cuprindă pe toate. Medicina a fost nevoită să se fărămiţeze progresiv în specialităţi, fiecare dintre ele fiind atât de vastă în conţinut şi experienţe practice, încât absoarbe complet capacitatea de înţelegere şi realizare a reprezentanţilor ei. Medicul universal nu mai există, medicul de familie pare să aparţină şi el în scurtă vreme trecutului, tot aşa şi rolul atât de important al medicului în societate... Tendinţa aceasta spre izolare şi fărămiţare excesivă duce la primejdia să se concentreze atenţia asupra organului bolnav şi să se piardă din vedere omul bolnav, omul în întregul lui, cu toate determinantele psihologice şi sociale.

Iuliu Moldovan în Amintiri şi reflexiuni (1996)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patologia ne aduce la cunoştinţă o mulţime de stări în care delimitarea eului de lumea exterioară devine incertă, graniţele dintre ele fiind într-adevăr greu de trasat; în anumite cazuri, părţile din propriul nostru corp şi chiar elemente din propria noastră viaţă psihică, percepţii, gânduri, sentimente, ne apar ca străine, părând să nu mai facă parte din eu; în alte cazuri se atribuie lumii exterioare ceea ce în mod vădit a fost generat de către eu şi ar trebui să fie recunoscut de dânsul. Aşadar, însuşi sentimentul eului e supus unor alterări, limitele sale nefiind constante.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să admitem că în aparatul nostru psihic există două funcţii creatoare de gândire. A doua dintre aceste funcţii posedă privilegiul că toate produsele sale devin imediat parte a conştiinţei, în timp ce activitatea celei dintâi rămâne inconştientă sau nu ajunge în conştiinţă decât prin intermediul celei de-a doua.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comunicând propriile mele vise, a trebuit să mă resemnez să dezvălui unor priviri străine mult mai multe aspecte intime ale vieţii mele psihice decât mi-ar fi convenit.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De raportul dintre copil şi adulţi ţine şi comicul minimalizării, căruia îi corespunde situarea adultului la nivelul copilului. Nu există pentru copil o plăcere mai mare decât aceea de a vedea că un adult renunţă la superioritatea sa copleşitoare şi se joacă de la egal la egal cu el. Această uşurare, care-i produce copilului plăcere pură, devine la adult, ca minimalizare, un mijloc al ridiculizării şi o sursă a plăcerii comice.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţa de sine se dilată o dată cu întinderea vastă, devenind atât de difuză, încât pierzi capacitatea de a o corela cu fizicul.

Haruki Murakami în Cronica păsării-arc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stop cadru pe o balenă albă

desigur că într-o mare neagră
asta ca să fie chiar mai clar totul
ce spun eu totul
mai mult decât orice ar putea fi închipuit
sau chiar mult mai mult decât atât
absolut de neînchipuit
apoi
ca în mai toate filmele alb-negru şi mute
(atât de mute încât surzii
ar prefera să râmână surzi
şi atât de lipsite de culoare
încât curcubeele devin liniare)
totul se reduce în final la un singur punct

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimentul eului, pe care îl posedă adultul, nu a putut fi unul şi acelaşi încă de la origine. El trebuie să fi suferit o evoluţie pe care, evident, nu o putem demonstra, dar care, în schimb, se lasă reconstituită cu suficientă verosimilitate.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele noastre nocturne nu sunt nimic altceva decât fantasme, ceea ce putem demonstra prin interpretarea viselor. De altfel, limba a rezolvat de mult problema esenţei visului, numind reveriile sau castelele din Spania şi "vise diurne".

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erorile de scris seamănă atât de mult cu lapsusurile verbale încât ele nu pot furniza nici un punct de vedere inedit.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refularea ne conduce dincolo de domeniul visului, în cel al imaginilor populare. Aici vom vedea că simbolul se află la originea poveştilor, miturilor şi legendelor, în spiritul comic şi în folclor. Prin el vom descoperi raporturi intime între vis şi aceste producţii diverse. Dar noi ştim că el nu este creat de lucrarea visului, că el nu este altceva decât forma de expresie a gândirii noastre inconştiente şi că el este acela care furnizează acestei lucrări materialele pentru a condensa, a deplasa şi a dramatiza.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!