Procurorul Fallas
Eu, scormonitorul de plăgi, evaluatorul păcatelor,
Flagelatorul cu bici și sabie;
Eu, adversarul celor care încălcau legea;
Eu, legalistul, acru și inexorabil, convingând juriul
Să-l condamne la spânzurătoare pe nebun, Barry Holden,
Am fost adus cu violență ochii mei fiind expuși brusc unei lumini intense,
În condiția de a cunoaște chipul însângerat al Adevărului:
Forcepsul de oțel mânuit de un doctor neîndemnatic
A lovit capul copilului meu pe când acesta tocmai intra în viață
Transformându-l într-un idiot. Pentru a avea grijă de el
Am început să studiez cărți științifice,
În acest fel lumea celor cu minți bolnave
A devenit munca mea de o viață, întregul meu univers.
Sărman copil condamnat! Tu ai fost, fatalmente, olarul,
Iar eu și toate actele mele de caritate
Doar vasele ieșite din mâna ta.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copilărie
- poezii despre început
- poezii despre știință
- poezii despre violență
- poezii despre viață
- poezii despre sânge
- poezii despre procurori
- poezii despre ochi
- poezii despre nebunie
Citate similare
Judecătorul Arnett
Adevărul este, concetățeni,
Că vechiul meu registru stătea acolo de ani și ani,
Pe o etajeră deasupra capului
Și-a scaunului meu de judecător; și tot adevărat este
Că registrul de procese avea chenarul de fier
Și că mi-a zdrobit chelia când a căzut
(Se pare că a fost desprins de la locul lui
De tamponul de aer care a zguduit întregul oraș
Atunci când tancul de benzină de la fabrica de conserve
A explodat și l-a incendiat pe Butch Weldy)
Dar să punem, judicios, argumentele în ordine
Și să lămurim întregul caz:
Întâi să notăm că mi-a fost spart capul,
Iar cel mai îngrozitor lucru a fost acesta:
Foile registrului s-au desprins și s-au desfăcut
În jurul meu ca un pachet de cărți de joc
În mâinile unui scamator profesionist.
Le-am urmărit zborul de la început până la sfârșit,
" Acestea nu sunt niște foi de hârtie, nu vedeți că sunt zile,
Zilele și zilele strânse
De-a lungul a șaptezeci de ani?
Și de ce mă torturați cu aceste foi
Și cu micile înscrieri pe care le conțin?"
poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER editura CORESI, ediție 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zile
- poezii despre justiție
- poezii despre adevăr
- poezii despre zbor
- poezii despre superlative
- poezii despre sfârșit
- poezii despre oraș
Alfred Moir
De ce n-am fost devorat de dispreț
Și n-am putrezit în indiferență
Sau în revoltă neputincioasă ca Indignation Jones?
De ce, cu toate păcatele mele,
N-am avut soarta lui Willard Fluke?
Și de ce, deși mi-am făcut veacul la barul lui Burchart,
Ca un fel de momeală a casei pentru a convinge clienții
Să cumpere alcool, patima băuturii
A căzut pe mine ca o ploaie care spală totul,
Lăsând sufletul meu uscat și curat.
Și de ce n-am ucis un om, cum a făcut Jack McGuire?
În schimb, am acumulat puține în viață
Totul se datorează unei cărți pe care am cumpărat-o cândva.
Dar oare de ce m-a dus la Mason City
Unde am avut șansa să o văd în vitrină,
Tentându-mi ochii cu coperțile ei aurii?
Și de ce a răspuns sufletul meu acelei cărți,
Pe care de atunci o recitesc mereu?
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre suflet, poezii despre schimbare, poezii despre revoltă, poezii despre ploaie, poezii despre masonerie sau poezii despre indiferență
Hod Putt
Zac aici aproape de cripta
Bătrânului Bill Piersol,
Care a devenit bogat făcând negoț cu Indienii și care
Mai târziu a profitat de Legea Falimentului
Și datorită ei a devenit mai bogat ca niciodată.
Eu, săturându-mă de trudă și de sărăcie
Și văzând în ce fel a crescut averea Bătrânului Bill și a altora,
Am tâlhărit un călător într-o Noapte lângă Lăstarișul lui Proctor,
Ucigându-l din greșeală în cursul întâmplării.
Pentru fapta mea am fost judecat și spânzurat,
Ăsta a fost felul meu de a da faliment.
Acum, noi cei care am abordat cu viziuni diferite legea falimentului,
Dormim alături în pace.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viziune, poezii despre sărăcie, poezii despre somn, poezii despre pace, poezii despre noapte, poezii despre legi, poezii despre greșeli, poezii despre devenire sau poezii despre creștere
Willie Metcalf
Am fost Willie Metcalf.
Obișnuiau să mă numească " Doctor Meyers"
Pentru că, spuneau, semănam cu el.
Acela fusese tatăl meu, după Jack Mc Guire.
Am trăit într-un grajd de cai,
Dormind pe podea
Lângă bulldog-ul lui Roger Baughman,
Sau uneori în hala cea mare.
Puteam să mă târăsc printre picioarele celor mai sălbatici cai
Fără să fiu lovit ne cunoșteam unii pe alții.
În zilele de primăvară vagabondam prin ținut
Pentru a avea sentimentul pe care îl pierdeam uneori,
Că nu eram un lucru separat de pământ.
Obișnuiam să mă pierd de mine însumi, ca în somn,
Zăcând cu ochii deschiși în pădure.
Uneori vorbeam cu animalele chiar cu broaștele râioase și cu șerpii
Cu orice avea ochi în care să privesc;
Odată am văzut o piatră în lumina amiezii
Încercând să devină gelatină.
În zile de Aprilie în acest cimitir
Cei morți se strângeau toți în jurul meu
Și stăteau apoi nemișcați, o congregație în rugăciune mută.
N-am știut niciodată dacă am fost parte a pământului
Cu flori crescând din mine sau parte mișcătoare
Acum știu.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre șerpi, poezii despre zoologie, poezii despre religie sau poezii despre păduri
Jack McGuire
Dacă n-aș fi fost dus pe ascuns
La închisoarea din Peoria,
M-ar fi linșat.
Totuși, mă îndreptam liniștit către casă
Având în mâna ulciorul, poate un pic amețit,
Când șeriful Logan, oprindu-mă,
M-a numit câine bețiv și m-a îmbrâncit;
Pentru asta l-am înjurat, iar el m-a lovit
Cu bastonul pe care era inscripționat Prohibiție
Totul s-a petrecut
Înainte să-l fi împușcat.
Aș fi fost dus la spânzurătoare dacă nu s-ar fi petrecut următoarele:
Avocatul meu, Kinsey Keene, participa la acțiunea de înfundare
A bătrânului Thomas Rhodes pentru falimentul băncii,
Iar judecătorul era prieten cu Rhodes
Și dorea să-l scoată basma curată,
Așa că Kinsey s-a oferit să-l lase în pace pe Rhodes
În schimbul a paisprezece ani de închisoare pentru mine.
Au bătut palma.
Mi-am ispășit pedeapsa
Și acolo am învățat să citesc și să scriu.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre prietenie, poezii despre mâini, poezii despre lectură, poezii despre dorințe sau poezii despre câini
Godwin James
Harry Wilmans! Tu, care ai căzut în mlaștină
Lângă Manila urmând drapelul,
Nu ai fost schilodit de măreția unui vis
Sau distrus de o munca lipsită de roade,
Sau adus în pragul nebuniei de ispitile lui Satan;
Nu ai fost tormentat de aprinse iritări nervoase
Și nici nu a trebuit să-ți înduri rănile până la bătrânețe.
Nu ai răbdat de foame, pentru că guvernul a avut grijă să te hrănească.
Tu nu ai suferit și în același timp continuat să îndemni "înainte"
Armata pe care o conduceai
Împotriva unui adversar ale cărui zâmbete batjocoritoare
Erau mai ascuțite decât baionetele.
Tu nu ai fost sfârtecat
De bombe invizibile.
Tu nu ai fost respins
Tocmai de către cei pe care îi apărai.
Nu ai mâncat pâinea fără gust
Plămădită din proasta alchimie a idealurilor măcinate.
Tu te-ai dus la Manila, Harry Wilmans,
În timp ce eu m-am înrolat în oastea zdrențuită
A celor cu ochi luminoși, a celor însetați de divinitate,
A celor care s-au înrolat cu entuziasm sub steagul Impărăției Cerurilor
Și care au fost fost siliți să se retragă
Bolnavi și înfrânți, înlăcrimați și cu credința sfâșiată.
Tu și cu mine, Harry Wilamans, am căzut
Fiecare în felul lui, fără a deosebi
Ceea ce este bine de ceea ce este rău, înfrângerea de victorie,
Fără a cunoaște fața care zâmbește
În spatele măștii demoniace.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere, poezii despre zâmbet, poezii despre drapel, poezii despre armată, poezii despre visare, poezii despre victorie sau poezii despre pâine
A.D. Bollard
Dacă voi, cei din oraș, credeți că munca mea a fost bună
Eu care am închis saloanele și am oprit jocul de cărți,
Și am adus-o pe bătrâna Daisy Fraser în fața judecătorului Arnett,
Participând la multe cruciade pentru a curăța poporul de păcate
De ce lăsați pe fiica confecționerei de pălării, Dora,
Și pe fiul de nimic al lui Benjamin Pantier
Să-și facă pernă păcătoasă din piatra mormântului meu?
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre joc de cărți, poezii despre cărți, poezii despre curățenie, poezii despre cruciade sau poezii despre bătrânețe
Walter Simmons
Părinții mei credeau că o să ajung
La fel de mare ca Edison sau mai mare:
Copil fiind, făceam baloane,
Păsări extraordinare și jucării cu ceas,
Și mici mașini care mergeau pe șine,
Și telefoane din cutii și ațe.
Cântam la trompetă și pictam,
Modelam în lut și am interpretat rolul
Personajului negativ din "Octoroon".
Dar la douăzeci și unul de ani m-am căsătorit
Și, cum trebuia să-mi câștig traiul,
Am învățat să repar ceasuri
Și am ținut un magazin de bijuterii în centru
În timpul ăsta calculând și gândind, gândind, gândind,
Nu atât la afaceri, cât la motorul
Pe care urma să-l construiesc.
Întregul Spoon River veghea și aștepta
Să-l vadă la lucru, dar niciodată nu a funcționat.
Câteva suflete generoase credeau că geniul meu
Era cumva împiedicat activitatea zilnică din magazin.
Nu era adevărat.
Adevărul a fost acesta:
Nu am avut creierii necesari.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River (1916), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceas, poezii despre trompetă, poezii despre telefon, poezii despre păsări, poezii despre motoare sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Frank Drummer
Dintr-un ospiciu, direct în spațiul acesta întunecat
Sfârșitul la douăzeci și cinci de ani!
Cuvintele n-ar putea spune ce s-a stârnit în mine,
Dar tot orașul m-a considerat nebun.
Oricum, de la început a fost o imagine clară,
O înaltă și urgentă nevoie în sufletul meu
Care mi-a cerut să încerc să memorez
"Enciclopedia Britanica".
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre întuneric sau poezii despre imagine
Jefferson Howard
Lupta mea plină de curaj! Pentru că o numesc plină de curaj,
Cu convingerile tatălui meu din Virginia de odinioară:
Urând sclavia, dar nu mai puțin războiul.
Eu, plin de spirit, nerv, îndrăzneală,
Aruncat de viață aici la Spoon River,
Cu forțele lui dominante extrase din
New England, cu republicani, calviniști, negustori, bancheri,
Urându-mă, dar temându-se de brațul meu.
Cu soție și copii greu de întreținut
Însă fructele dragostei mele de viață,
Căutând plăceri ciudate care m-au costat prestigiul
Și culegând răutăți pe care nu le-am semănat;
Dușmanul întunericului jilav din capele,
Prietenul omeniei îngăduitoare din taverne;
Amestecat cu destine străine mie,
Părăsit de brațe pe care le credeam ale mele.
Apoi, am simțit enorma mea putere
Sleită, și, iată, copii mei
Își răniseră viețile prin grădini străine
Și eu am rămas singur, cum singur am început
Curajoasa mea viață! Am murit în picioare,
Înfruntând tăcerea acceptând prospectul
Ca nimeni să nu cunoască ce fel de luptă am dus.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre curaj, poezii despre tăcere, poezii despre toleranță, poezii despre soție, poezii despre sclavie sau poezii despre război
John M, Church
Am fost avocatul celor de la "Q",
Al companiei care îi asigura
Pe proprietarii minei.
Am tras sforile cu judecătorii și cu jurații,
Și cu cei de la Înalta Curte de Justiție, pentru a respinge
Schilozilor, văduvelor și orfanilor cererile de despăgubire,
Câștigând din asta o avere.
Baroul avocaților mi-a ridicat osanale
Într-o rezoluție mai mult decât pompoasă,
Iar tributurile florale nu au fost puține
Dar șobolanii mi-au devorat inima
Iar un șarpe și-a făcut culcuș în craniul meu.
poezie clasică de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre avocați, poezii despre văduvie, poezii despre inimă, poezii despre flori, poezii despre despăgubire, poezii despre avere sau poezii despre asigurări
Herman Altman
Am mers oare pe urmele Adevărului
Oricare ar fi fost drumurile acestuia,
M-am luat de piept cu întrega lume pentru o cauză
Și-am sprijinit pe cel slab împotriva celui puternic?
Dacă le-am am făcut voi rămâne în amintirea oamenilor,
Așa cum am fost cunoscut în oraș în timpul vieții mele
Și așa cum am fost iubit și urât pe acest pământ;
De aceea nu-mi ridicați monument
Și nici nu-mi sculptați bust,
Astfel, chiar dacă nu voi deveni semizeu,
Realitatea sufletului meu va fi pierdută,
Iar hoții și mincinoșii
Care au fost adversarii mei și care m-au distrus,
Și copii hoților și mincinoșilor,
Nu vor putea afirma în fața statuii mele
Că au fost alături de mine în ziua înfrângerii.
Nu-mi ridicați monument,
Astfel amintirea mea nu va fi pervertită de fii
Minciunii și ai opresiunii.
Voi fi alături de cei care m-au iubit și de copii acestora;
Voi rămâne întotdeauna proprietatea onestă
A acelor pentru care am trăit.
poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER editura CORESI, ediție 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minciună, poezii despre sculptură, poezii despre adevăr și minciună sau poezii despre realitate
Annabel Lee
Ce-a fost
s-a întâmplat, cu mult mai demult decât cu un an în urmă,
Într-un regat de lângă mare
Acolo unde trăia o fată, cine-a mai ști,
Pe numele ei Annabel Lee;
Cu nici un alt gând pe pământ
Decât să fie iubită de mine.
Am fost un copil și ea un copil,
În acel regat de lângă mare,
Dar ne-am iubit cu o dragoste mare,
cu mult mai mare decât o dragoste mare
Și a mea Annabel Lee -
Cu o dragoste celestă, de serafimi înaripați,
Jinduită de ea și de mine.
Și așa, nu vitregiile, ci Îngerii,
într-atât de fericiți în Ceruri,
Pe ea și pe mine au prins invidie -
Da! dintr-aceasta (pe atunci,
toți oamenii au știut,
În regatul de lângă mare),
Cum s-a pornit un ger, născocit din norul nopții,
Și a ucis-o pe-a mea Annabel Lee.
Fiind pricină invidia,
În regatul de lângă mare de-atunci, dintr-odat'
A suflat un vânt ucigaș din ceața înghețului spre ea,
Frumoasa mea Annabel Lee.
Și-ale ei rude înalte au sosit și au luat-o
Pe un val uriaș și au dus-o departe
S-o-nchidă sus într-un mormânt între ape
N-Apus de-acel regat de lângă mare.
Dar dragostea noastră era mai puternică
decât dragostea însăși,
Chiar mai puternică decât a celor bătrâni -
Cei din trecut, cu mult mai înțelepți
Și nici îngerii din Ceruri de sus
Nici demonii de jos de sub mare
N-or să poată vreodată-niciodată
să rupă din sufletul meu
Sufletul frumoasei Annabel Lee;
Pentru tine, lună din grinzi,
nu-i important să îmi prinzi visul meu despre
Ea, frumoasa Annabel Lee;
Dar eu simt cum mă dor ochii ei luminoși,
dintre stelele niciodată ascunse de nor,
Ai frumoasei Annabel Lee;
Și așa, toate nopțile-n val, mă amăgesc lângă ea...
Oh! Draga mea - dragă, a mea - viață, iubită mireasă,
În mormântu-i lângă mare -
În cavou-i scufundat în mare.
poezie celebră de Edgar Allan Poe, traducere de Horia Muntenus
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre monarhie, poezii despre invidie, poezii despre frumusețe, poezii despre înțelepciune, poezii despre îngeri sau poezii despre vânt
Henry Layton
Oricine ai fi, trecătorule,
Să știi ca tatăl meu a fost liniștit,
Iar mama violentă;
Fiind născut din astfel de jumătăți ostile,
Imposibil de amestecat și de contopit,
Inefectiv lipite împreună, fiecare rămânând distinctă,
Unii mă credeau blând,
Alții violent,
Alții și așa, și așa.
Dar niciuna din jumătăți nu mi-a adus pierzania.
Aceasta a venit din separarea jumătăților,
Niciodată părți ale întregului
Astfel a rămas sterp sufletul meu.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre mamă sau poezii despre imposibilitate
Archibald Higbie
Te-am disprețuit, Spoon River.
Am încercat să mă înalț deasupra ta,
Mi-a fost rușine de tine.
Pentru că ai fost locul nașterii mele,
Te-am urât.
Acolo, la Roma, printre artiști,
Vorbind italiana, vorbind franceza,
Aveam de multe ori impresia că m-am eliberat
De orice amprentă a originii mele.
Mi se părea că atinsesem zenitul artelor
Și că vedeam lumea cu ochii maeștrilor,
Că respiram același aer pe care îl respirau și ei.
Însă ei treceau pe lângă lucrările mele spunând:
"Către ce anume țintești, prietene?
Câteodată acest chip pare a fi al lui Apollo,
Altădată al lui Lincoln."
Știți că nu exista cultură în Spoon River,
Iar eu mă înroșeam de rușine și nu-mi găseam pacea.
Și ce aș fi putut face, alcătuit și crescut
Din solul acestui ținut din vest,
Decât să aspir și să mă rog pentru o altă
Naștere în lume, cu toate rădăcinile tale, Spoon River,
Smulse din sufletul meu?
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre artă, poezii despre rușine, poezii despre existență sau poezii despre cultură
Barry Holden
În ziua când sora mea, Nancy Knapp,
Și-a dat foc la casă,
Îl judecau pe doctorul Duval
Pentru moartea Zorei Clemens;
Stătusem în tribunal două săptămâni
Urmărind procesul, ascultând fiecare martor.
Era clar că el o lăsase însărcinată după ce o adusese în familie
Și că nu avea cum să lase
Copilul să se nască.
Well, atunci ce să spunem despre mine, cu opt copii,
Plus unul pe drum și cu ferma
Ipotecată lui Thomas Rhodes?
Când am ajuns acasă în noaptea aceea
(După ce ascultasem povestea călătoriei cu mașina
Și descoperirea Zorei în șanț),
Primul lucru pe care l-am văzut, chiar lângă trepte,
Unde băieții săpaseră căutând viermi pentru momeală,
A fost securea!
Și, cum intram, am dat peste nevastă-mea,
Stând înaintea mea, mare, gravidă.
A început discuția despre fermă și ipoteci
Și am omorât-o.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viermi, poezii despre săptămâni, poezii despre moarte, poezii despre medicină sau poezii despre medici
Robert Fulton Tanner
Dacă omul ar putea mușca mâna enormă
Care îl prinde și îl distruge,
Așa cum am fost eu mușcat de un șobolan
În atelierul meu
În timp ce prezentam noua capcană.
Dar omul nu se poate răzbuna niciodată
Pe tiranul monstruos numit Viață.
Prin naștere intri în camera căreia i-ai fost destinat
Și apoi tu trebuie să trăiești și să-ți exersezi sufletul
Înotând împotriva curentului vieții,
Sperând să existe o onoare pentru mortii care au trăit în rușine.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot sau poezii despre onoare
Cooney Potter
Am moștenit de la tata patruzeci de acri de pământ
Dar, cu munca mea, a soției, a celor doi băieți și a celor două fete
Din zori până la asfințit, am ajuns proprietarul
A o mie de acri.
Nemulțumit,
Dorind să ajung stăpânul a două mii de acri,
Am căznit în toți anii cu sapa și cu plugul,
Trudind, refuzând orice bucurie - mie, soției, fiilor și fiicelor mele.
Squire Higbee greșește când spune
Că am murit fiindcă am fumat țigări Red Eagle.
Mâncatul pe genunchi și băutul cafelei la repezeală
În timpul aratului, semănatului și recoltatului
M-a adus aici înainte de vreme, când abia împlinisem șaizeci de ani.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fumat, poezii despre arat, poezii despre tată, poezii despre nemulțumire, poezii despre moștenire sau poezii despre căsătorie
Barney Hainsfeather
Dacă trenul spre Peoria
Ar fi deraiat doar, poate că aș fi scăpat cu viață
Oricum, aș fi evitat să zac în acest loc.
Dar, cum trenul a luat foc, m-au confundat
Cu John Allen, care a fost trimis la Cimitirul Evreiesc din Chicago,
Iar pe John cu mine, astfel că m-au înmormântat la Spoon River.
Ca și cum n-ar fi fost destul că administrasem un magazin în acest oraș,
A mai trebuit și să fiu îngropat aici ach!
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre foc, poezii despre comerț sau poezii despre Chicago
Wendell P. Bloyd
Mai întâi m-au acuzat de comportament necuviincios,
Neexistând lege referitoare la blasfemie.
Mai târziu m-au închis ca fiind dement;
Acolo un paznic catolic m-a bătut până mi-am dat sufletul.
Crima mea a fost:
Am spus că Dumnezeu l-a mințit pe Adam, destinându-l
Unei vieți de ignorant,
Neștiutor de faptul că binele și răul sunt fețe ale aceleiași lumi.
Iar când Adam L-a fentat pe Dumnezeu, mâncând mărul,
Și a văzut prin vălul de minciună,
Dumnezeu l-a izgonit din Eden pentru a nu-i permite să atingă
Fructul vieții veșnice.
Pentru numele Domnului, oameni buni,
Uite, ce Însuși Bunul Dumnezeu a spus despre asta în cartea Genezei:
"Iar Domnul Dumnezeu a zis, iată, omul
A devenit ca Noi" (ați sesizat, un pic de invidie),
"Cunoaște binele și răul",
(Minciuna că toate-sunt-bune, descoperită):
"Acum, dacă întinde mâna și ia fruct
Din pomul vieții și mănâncă, va trăi pururi
De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Raiului."
(Cred ca acesta a fost motivul pentru care
Dumnezeu Și-a crucificat Propriul Fiu,
Pentru a ieși din încurcătura în care intrase).
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre ignoranță, poezii despre fructe, poezii despre oameni buni sau poezii despre mâncare