D-na George Reece

I-aş spune acestei generaţii:
Memoraţi câteva versuri despre adevăr sau frumuseţe;
Într-o zi, ele ar putea da un sens vieţii voastre.
Soţul meu n-a avut nimic de-a face
Cu falimentul băncii – era doar casier.
Ruina s-a datorat preşedintelui, Thomas Rhodes,
Şi fiului său de nimic şi fără scrupule.
Şi totuşi soţul meu a fost trimis la închisoare,
Iar eu am rămas cu copiii,
Să-i hrănesc, să-i îmbrac şi să-i ţin la şcoală.
Şi am reuşit, şi i-am scos pe toţi în faţă,
În lume, curaţi şi puternici.
Şi totul prin înţelepciunea lui Pope, a poetului:
"Îndeplineşte bine partea ta de datorie, în asta constă întreaga onoare".

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jack McGuire

Dacă n-aş fi fost dus pe ascuns
La închisoarea din Peoria,
M-ar fi linşat.
Totuşi, mă îndreptam liniştit către casă
Având în mâna ulciorul, poate un pic ameţit,
Când şeriful Logan, oprindu-mă,
M-a numit câine beţiv şi m-a îmbrâncit;
Pentru asta l-am înjurat, iar el m-a lovit
Cu bastonul pe care era inscripţionat Prohibiţie –
Totul s-a petrecut
Înainte să-l fi împuşcat.
Aş fi fost dus la spânzurătoare dacă nu s-ar fi petrecut următoarele:
Avocatul meu, Kinsey Keene, participa la acţiunea de înfundare
A bătrânului Thomas Rhodes pentru falimentul băncii,
Iar judecătorul era prieten cu Rhodes
Şi dorea să-l scoată basma curată,
Aşa că Kinsey s-a oferit să-l lase în pace pe Rhodes
În schimbul a paisprezece ani de închisoare pentru mine.
Au bătut palma.
Mi-am ispăşit pedeapsa
Şi acolo am învăţat să citesc şi să scriu.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roscoe Purkapile

Mă iubea.
Oh, cum mă iubea –
N-am avut o şansă să scap
Din prima zi când m-a văzut.
După ce ne-am căsătorit, am sperat
Că-şi va dezvălui partea muritoare şi mă va elibera
Sau va divorţa de mine. Dar... puţini mor şi nimeni nu renunţă.
Apoi, într-o nebunie, am fugit de-acasă şi dus am fost pentru un an.
Dar ea niciodată nu s-a plâns. A spus ca totul o să fie bine acum,
Că m-am întors. Şi mă întorsesem.
I-am spus că în timp ce făceam o cursă cu barca
Am fost capturat lângă Van Buren Street
De piraţii de pe lacul Michigan,
Ţinut în lanţuri, aşa ca nu am putut să-i scriu.
A plâns şi m-a sărutat spunând că a fost îngrozitor,
Şocant, inuman.
Atunci am înţeles că, de fapt, căsătoria noastră
Era un privilegiu divin
Şi că nimic nu o putea desface
În afară de moarte.
Am avut dreptate.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elsa Wertman

Eram o fată de ţăran din Germania,
Cu ochi albaştri, roză, puternică şi fericită.
Primul loc de muncă a fost la Thomas Greene.
Într-o zi de vară - pe când ea era plecată,
El s-a strecurat în bucătărie, m-a luat
De-a dreptul în braţe şi m-a sărutat pe gât,
Am întors capul. Apoi niciunul dintre noi
Nu pare să fi ştiut ce s-a petrecut.
Am plâns gândindu-mă la ce se va întâmpla cu mine.
Am plâns şi am tot plâns pe când secretul meu se dezvăluia.
Într-o zi doamna Greene a spus că înţelege
Şi că nu-mi va face nici un rău,
Şi, neavând copii, îl va adopta.
(El m-a trimis să stau departe la o fermă).
Aşa că ea s-a ascuns în casă Şi a trimis zvon că este însărcinată.
Şi totul a mers bine şi copilul s-a născut-
Au fost atât de buni cu mine.
Mai târziu, m-am măritat cu Gus Wertman, şi anii au trecut.

Dar la un meeting politic, când cei din apropiere credeau că plâng
La elocvenţa lui Hamilton Greene,
Nu asta era. Nu! Voiam să strig:
Acela este fiul meu!
Acela este fiul meu!

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nellie Clark

Aveam numai opt ani;
Până să cresc mare nu am ştiut ce însemană asta,
Nu am avut cuvinte pentru asta,
Doar că am fost înspăimântată şi i-am spus mamei.
Tatăl meu a luat un pistol
Şi l-ar fi ucis pe Charlie, care era un băiat mare,
De cincisprezece ani – noroc cu mama lui.
Oricum, povestea a rămas atârnată de mine.
Dar omul cu care m-am căsătorit, un văduv de treizeci şi cinci,
Era abia venit în oraş şi nu a aflat de întâmplare
Decât după doi ani de la nuntă.
S-a considerat înşelat,
Iar cartierul a confirmat că într-adevăr nu fusesem virgină.
Well, m-a părăsit, iar eu am murit
În iarna următoare.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o povestire despre un măgar, şi care este o ilustrare bună despre cum merg lucrurile în această lume. Era odată un dobhi (spălător de haine) care avea mai mulţi măgari, pe care îi folosea pentru căratul hainelor pe care le aduna să le spele. Întrucât era un om sărman, casa lui era mult prea mică pentru a găzdui toţi măgarii, aşa că îi lăsa afară peste noapte. De asemenea, el nu-şi putea permite să cumpere de-ajuns de multă sfoară ca să-i lege pe toţi. Aşa că măgarii scăpau adesea şi sărmanul dobhi petrecea apoi ore în şir pentru a-i găsi. Aşa că s-a gândit la o soluţie ingenioasă. El a atins pur şi simplu de picioarele lor cu o bucată scurtă de sfoară, iar măgarii, crezând că au fost legaţi, au rămas astfel în acelaşi loc, întreaga noapte. Tot aşa se petrece şi cu lumea. Maya te atinge şi tu îţi imaginezi că eşti legat. Şi te gândeşti: cum aş putea să trăiesc fără copiii mei, fără soţul sau soţia mea, fără părinţii mei etc., aşa că tu rămâi aici şi nu faci paşi pe calea care te duce la El.

Anandamayi Ma în Poona, 10 iulie 1961
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nick: Ştii că tata se înţelege foarte bine cu comandantul vostru?
Maria: Nu ştiu... Cu Luci?! Ce vrei să spui?
Nick: Păi, chiar Luci mi-a spus că tatăl meu i-a acordat prietenia sa, sprijinul său.
Maria: Serios?! Surprinzător... Deşi n-ar trebui să mi se pară astfel. Luci e un tip care reuşeşte să stârnească astfel de reacţii. Dar tatăl tău...
Nick: Da. I-a devenit un fel de... Domnul director de acolo, de pe Terra, care, după cum am înţeles eu, îl ajuta să treacă peste anumite momente mai dificile. Acum tata s-a oferit de bună voie să-i ia locul acelui domn, deci, i-a acordat lui Luci prietenia şi sprijinul său.
Maria: Ca să vezi...
Nick: În plus, pe drum spre nava voastră, mă gândeam chiar să-i spun totuşi câte ceva colegului tău, comandantul misiunii. Nu chiar tot ce ştiu, dar o bună parte din adevăr.
Maria: Adevărat, iubitule? Ai fi făcut asta?
Nick: Da. Sau nu... Nu ştiu. Eram derutat. Nu ştiam dacă ar fi bine să-i spun ceva, doar îi promisesem tatălui meu că voi păstra în continuare tăcerea. Însă dacă nu vă găseam îmbrăţişaţi şi m-ar fi întrebat ceva în acest sens, cred că i-aş fi spus, totuşi... Oricum, dacă i-aş fi spus ceva, nu i-aş fi spus totul, ci doar ceva foarte vag, sau...
Maria: Încă nu e prea târziu. I-ai putea încă spune.
Nick: Nu, acum nu, n-aş mai putea, deşi... Vezi tu, şi mie mi-e greu. Adică, aş vrea foarte mult ca ei să ştie că sunt la fel ca voi, că sunt de-al vostru, să ne putem bucura toţi, împreună, de faptul că ne-am regăsit, dar... Nu! Acum nu! Chiar nu mai pot! Te rog, înţelege-mă! Să încercăm să-i facem pe plac tatălui meu, în continuare. Cel puţin deocamdată.
Maria: Bine, voi încerca şi eu. Însă nu te asigur că voi şi reuşi acest lucru. Dacă vreunul dintre ei mă va întreba ceva în acest sens, nu ştiu dacă mă voi putea abţine. Serios, nu ştiu... Sper să nu mă întrebe.
Nick: Te înţeleg. Oricum, se pare că tot tatăl meu a câştigat şi de data aceasta.
Maria: Aşa e, se pare... Sper că într-adevăr va discuta cât mai curând cu Luci, deşi nu ştim ce îi va spune, însă sper că va reuşi să-l convingă măcar să nu insiste asupra subiectului, o perioadă. Ceea ce ar putea reuşi, de moment ce spui că se înţeleg atât de bine amândoi. Luci era foarte apropiat de domnul director, îi era un bun prieten, iar dacă tatăl tău a preluat rolul dânsului în viaţa lui, înseamnă că au devenit apropiaţi, deci, se înţeleg.
Nick: Aşa sper şi eu...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"La discotecă..." reţinu de îndată domnişoara consilier Lia, iar privirea ei albastră, ascuţită, se opri asupra comandantului pentru câteva clipe. Nu avea însă de gând să-i reproşeze nimic, nici să repete vreo acţiune de genul reclamaţiei pe care o depusese împotriva lui şi de pe urma căreia nu se alesese cu nimic bun; poate doar cu faptul că-i va evalua lui activitatea pe parcursul misiunii, asta era destul de interesant. Alex se întreba cu îngrijorare în gând dacă ceilalţi colegi ai săi aflaseră ceva despre identitatea body-guardului rănit? Îşi dădea însă seama că dacă nu aflaseră încă, vor afla cât de curând, era inevitabil... Ei şi?! Ce dacă vor afla despre "Ucigaşă"? Se va descurca el, îi va înfrunta, va face cumva faţă valului de râsete din partea lor, datorat acestui amănunt... Deocamdată îl ascultă în continuare pe director.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Henry Phipps

Am fost inspectorul şcolii duminicale,
Preşedintele momâie-al fabricii de vagoane
Şi al celei de conserve,
Lucrând în beneficiul lui Thomas Rhodes şi al clicii de bancheri.
Fiul meu, casierul băncii,
S-a căsătorit cu fiica lui Rhodes.
Îmi petreceam zilele săptămânii făcând bani,
Iar duminicile la biserică, în rugăciune.
Eram o componentă-n maşinăria lucrurilor, aşa cum sunt ele:
Din bani, din stăpân şi om, albiţi
În vopseaua credinţei creştine.
Şi, apoi:

Banca a dat faliment.
M-am uitat la acea maşină sfărâmată –
La roţile dinţate care se blocaseră,
La pinioanele rupte, la şuruburile îndoite;
Doar banda transportoare de suflete mai era bună de refolosit
Într-un nou sistem devorator de vieţi,
Pe care ziarele, judecătorii şi magicienii banului
Îl vor proiecta şi construi iaraşi.

Am fost deposedat până la os; dar acum stau pe Stânca Vârstelor
Şi văd întregul proces, nu mai sunt doar o marionetă,
Şi ştiu că " Cei drepţi vor moşteni pământul,
Iar anii celor răi vor fi împuţinaţi."
Iată, într-o zi, doctorul Meyers a descoperit
Că aveam cancer la ficat –
Aşa am aflat că, de fapt,
Nu fusesem niciodată o grijă particulară a lui Dumnezeu.

Vedeţi, chiar stând pe o culme,
Ridicat deasupra ceţurilor,
Întru totul pregătit
Pentru o cuprinzătoare şi strălucitoare viaţă în lume,
Forţele eterne
M-au înlăturat cu un bobârnac.

* epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER, CORESI, ediţie 2020

poezie de Edgar Lee Masters din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER, ed. CORESI, 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Henry Phipps

Am fost Inspectorul şcolii duminicale,
Preşedintele de carton al fabricii de vagoane
Şi al celei de conserve,
Acţionând în beneficiul lui Thomas Rhodes şi al clicii de bancheri.
Fiul meu, casierul băncii,
S-a căsătorit cu fiica lui Rhodes.
Îmi petreceam zilele săptămânii făcând bani,
Iar duminicile la biserică, în rugăciune.
Eram o componentă în maşinăria tuturor lucrurilor, aşa cum erau:
Bani, stăpân şi slujbaş, om alb
Vopsit cu credinţa creştină.
Şi, apoi:
Banca a dat faliment.
M-am uitat la maşina sfărâmată –
La roţile dinţate care se blocaseră,
La pinioanele rupte, la şuruburile îndoite;
Doar banda transportoare de suflete mai era bună de refolosit
Într-un nou sistem devorator de vieţi,
Pe care ziarele, judecătorii şi magicienii banului
Îl vor proiecta şi construi iarăşi.
Am fost deposedat până la os; dar acum stau pe Piatra Vârstelor
Şi văd întregul proces, nu mai sunt doar o marionetă,
Şi ştiu că "Cei drepţi vor moşteni pământul,
Iar anii celor răi vor fi împuţinaţi."
Iată, într-o zi, doctorul Meyers a descoperit
Că aveam cancer la ficat –
Aşa am aflat că, de fapt,
Nu fusesem niciodată grija particulară a lui Dumnezeu.
Vedeţi, chiar stând pe o culme,
Ridicat deasupra ceţurilor,
Întru totul pregătit
Pentru o cuprinzătoare şi strălucitoare viaţă în lume,
Forţele eterne
M-au înlăturat cu un bobârnac.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isa Nutter

Doctorul Meyers a spus că am satiriázis,
Iar doctorul Hill că mai degrabă-ar fi leucemie –
Însă eu ştiu de ce-am ajuns aici:
Aveam şaizeci de ani, dar eram zdravăn ca un bărbat
În putere, de treizeci şi cinci sau patruzeci de ani.
Şi n-a fost din cauză că scriam o scrisoare pe zi,
Nici pentru că mă culcam, şapte zile pe săptămână, noaptea târziu,
Şi n-a fost din cauza stresului de-a mă gândi mereu la Minnie.
Şi n-a fost nici teama sau vreo gelozie înspăimântătoare,
Sau încercările necontenite de a pătrunde
În mintea ei fermecătoare, sau simpatia
Pentru viaţa nenorocită pe care a dus-o
Cu soţul de-al doilea –

Nimic din toate acestea nu m-au pus la pământ –
Ci numai vociferările fiicelor şi ameninţările fiilor,
Rânjetele şi blestemele tuturor rudelor mele,
Iar asta până în ziua în care ne-am dus pe furiş la Peoria
Şi m-am căsătorit cu Minnie, împotriva voinţei lor –
Acum, de ce vă mai miraţi că testamentul meu a fost făcut
În favoarea celei mai bune şi mai fără de prihană dintre femei?.

poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Yee Bow

M-au prins la şcoala Sunday din Spoon River
Şi au încercat să mă convingă să renunţ
La Confucius pentru Isus.
N-ar fi putut fi mai rău dacă
Eu aş fi încercat să-i fac pe ei să se lepede de Isus pentru Confucius.
Pentru că, fără să mă fi avertizat, de parcă n-ar fi fost decât o glumă,
Strecurându-se în spatele meu, Harry Wiley,
Fiul preotului, mi-a împins coastele în plămâni
Cu o lovitură de pumn.
Acum eu nu voi mai putea niciodată dormi cu străbunii în Pekin,
Iar copiii nu vor sluji cu veneraţie la mormântul meu.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-na Merrit

Stană de piatră în faţa juriului,
N-am răspuns nici un cuvânt judecătorului când m-a întrebat
Dacă am ceva de spus împotriva sentinţei,
Am clătinat doar din cap.
Ce ar fi trebuit să spun acelor oameni care gândeau
Că femeia de treizeci şi cinci de ani era vinovată
Pentru că iubitul ei de nouăsprezece i-a ucis soţul?
Chiar dacă ea îi spusese şi-i tot spusese,
"Pleacă, Elmer, du-te departe de aici,
Ţi-am înebunit mintea cu darul trupului meu,
Vei comite un lucru îngrozitor."
Şi, aşa cum m-am temut, mi-a ucis soţul,
Împotriva căruia nu aveam nimic, martor mi-e Domnul.
Mută treizeci de ani în închisoare,
Până când porţile de fier de la Joliet
S-au dat în lături în faţa oficialilor cenuşii şi tăcuţi
Care mă scoteau afară din închisoare, în sicriu.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

To Kuny: Deci, am urmărit întreaga discuţie dintre tine şi soţia fiului meu, colega ta cea blondă. Până-n momentul în care a apărut Nick, cât şi după plecarea acestuia, atâta timp cât soţia lui a rămas încă aici, pe puntea principală, împreună cu tine. Şi n-am ce să-ţi reproşez, comandante! Ai fost tot timpul foarte corect. Din nefericire, n-am reuşit să-l conving pe fiul meu că nu avea de ce să se teamă. Am vrut să-i arăt înregistrările, însă m-a refuzat. Se pare că nici n-a fost nevoie, pentru că Maria l-a convins în cele din urmă.
Lucian: Da... Mă bucur că a reuşit. Chiar de la ei m-am întors acum. Doream să-i explic lui Nick ce se întâmplase de fapt, fiindcă mă chinuia cumplit gândul că doar din cauza mea s-ar putea strica relaţia lor frumoasă, lipsită de griji. Însă, n-a trebuit să mai explic nimic, nimănui; când am ajuns acolo, erau deja împăcaţi.
To Kuny: Aşa-i, se împăcaseră, porumbeii... Spune-mi, comandante, tu ce părere ţi-ai format despre domnişoara cea blondă, de-a lungul celor şase ani de călătorie? Crezi că e o fată bună, serioasă, decentă?
Lucian: Păi... Mă surprinde că mă întrebaţi; credeam că v-aţi dat seama până acum. Maria e minunată! Nu găsesc cuvinte adecvate, prin care să o caracterizez. Şi îl iubeşte cu adevărat pe fiul dumneavoastră, aşa că n-aveţi de ce să vă faceţi griji în privinţa asta. Nick se poate considera cu adevărat foarte norocos!
To Kuny: Sincer, aşa credeam şi eu, însă e mai bine că am aflat şi părerea ta, pe care, sper că-ţi dai seama, o preţuiesc.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian simţi cum îl copleşeşte ameţeala; nu s-ar fi aşteptat la asemenea cuvinte de laudă din partea blondului. De obicei, domnul Enka era mai rezervat în a împărţi aprecieri, mai ales fiului său. Lui Lucian nu-i plăcea să fie lăudat, dar din partea blondului, aceste cuvinte erau binevenite, mai ales că în ultimul timp, băiatului i se părea că tatăl său nu ar avea o impresie prea bună despre el; acum avu ocazia să constate că se înşelase, dar nu i se urcă la cap ideea că ar fi un tip perfect, doar pentru că aşa se exprimase acum domnul Enka. Ce mult conta însă părerea blondului pentru el (poate din cauză că până atunci nu-l auzise deloc, spunând nimic de genul acesta despre "Pacifis"). Lucian zâmbi... Blondul era totuşi mândru de el?! Asta era foarte bine! Iar dacă nici Lia n-avea nimic împotriva lui, ce l-ar mai putea indispune? Probabil nimic.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emily Sparks

Unde este copilul meu, copilul meu,
În care parte a lumii?
Băiatul pe care, dintre toţi din şcoală, l-am iubit cel mai mult?
Eu, profesoara, fata bătrână, inima castă,
Care i-am considerat pe toţi elevii copii mei,
L-am cunoscut într-adevar pe copilul meu,
Când am crezut că este un spirit în flăcări,
Activ, întotdeauna având înalte aspiraţii?
O, copile, copile pentru care m-am rugat şi m-am tot rugat,
În multele ore de veghere ale nopţii,
Îţi aminteşti epistola în care ţi-am scris
Despre dragostea minunată a lui Hristos?
Dacă ai primit-o sau nu,
Băiatul meu, oriunde te vei fi aflând,
Lucrează pentru propriul tău suflet,
Astfel încât toată ţărâna care eşti, toată zgura din tine,
Să îngenuncheze în faţa focului tău interior
Până când din foc nu mai rămâne nimic, doar lumina!...
Nimic în afară de lumină!

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hildrup Tubbs

Am dus două bătălii pentru oameni.
Prima, am părăsit partidul sub lozinca
Independentului luptând pentru reformă, şi am fost învins.
Următoarea, am revenit cu forţele rebele strânse în juru-mi
Pentru a mă impune în fostul meu partid –
Şi m-am impus, dar iarăşi am fost învins în alegeri.
Discredidat şi abandonat,
Mi-am găsit, în varianta mizantropului, consolarea în aur
Şi, asemenea unui organism saprofit,
Mi-am folosit puterea rămasă
Pentru a mă lipi de rămaşiţele putrede
Ale lui Thomas Rhodes, bancherul falit,
Ca administrator al fondurilor băncii.
De acum toţi îmi întorceau spatele.
Părul mi s-a albit.
Dorinţele mele, arzând cândva purpuriu, devenisera cenuşii,
Tutunul şi whisky-ul şi-au pierdut savoarea
Şi mulţi ani moartea m-a ignorat,
Cum ai ignora un animal.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Percy Bysshe Shelley

Tatăl meu care era proprietarul prăvăliei de pantofi
Şi care devenise bogat potcovind cai
M-a trimis la Universitatea din Montreal.
N-am învăţat nimic acolo şi m-am întors acasă,
Cutreierând câmpurile cu Bert Kessler
Si vânând prepeliţe şi raţe sălbatice.
Pe Lacul lui Thompson trăgaciul armei
S-a agăţat de copastia bărcii
Şi glonţul mi-a făcut o ditamai gaura în inimă.
Un tată iubitor a ridicat deasupra mea această piramidă de marmură,
Pe care un artist italian
A sculptat trupul unei femei.
Lumea spune că cenuşa din urna cu numele meu
A fost împrăştiată peste monumentul lui Caius Cestius,
Undeva pe lângă Roma.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Washington McNeely

Bogat, respectat de concetăţeni,
Tatăl multor copii, născuţi dintr-o mamă nobilă,
Toţi crescuţi aici,
În conacul cel mare de la marginea oraşului.
Priviţi cedrul de pe pajişte!
Am trimis toţi băieţii la Ann Arbor, toate fetele la Rockford,
În timp ce viaţa mea curgea înainte, devenind tot mai bogat şi mai respectat –
Odihnindu-mă, seara, sub cedrul meu.
Anii treceau.
Am trimis fetele în Europa;
Le-am înzestrat când s-au căsătorit.
Băieţilor le-am dat bani pentru a intra în afaceri.
Erau copii zdraveni, promiţători ca merele
Înainte ca racilele de sub coajă să se arate.
Dar John a părăsit ţara dezonorat,
Jenny a murit la naştere.
Eu am rămas sub cedrul meu.
Harry s-a sinucis după un scandal,
Susan a divorţat –
Eu am rămas sub cedrul meu.
Paul şi-a pierdut minţile din prea mult studiu,
Mary s-a rupt de lume, rămânând acasă, din iubire pentru un om.
Eu am rămas sub cedrul meu.
Toţi au pierit sau şi-au frânt aripile sau au fost devoraţi de viaţă.
Eu am rămas sub cedrul meu.
Soţia, mama lor, mi-a fost luată –
Eu am ramas sub cedrul meu,
Până când ceasul a bătut de nouăzeci de ani;
O, Pământ maternal, legănând frunza care cade spre a adormi.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţul meu s-a prins care e treaba cu obsesia actorilor pentru muncă. Ar fi diferit dacă aş fi căsătorită cu un avocat. Lui nu trebuie niciodată să-i spun: "nu sunt supărată pe tine, doar că mă înnebuneşte acest film". Şi el păţeşte asta mereu!

citat din Meryl Streep
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Bine, scuză-mă... Şi cum s-a rezolvat problema în final?
Lucian: Nu contează cum, ci doar că s-a rezolvat totuşi, cu bine.
Lia: Şi totuşi, cum ai reuşit să-l convingi pe Nick?!
Lucian: Ţi-am spus, nu mă mai chinui atât, nu vreau să detaliez, mi-a fost de ajuns prin ce-am trecut aseară... N-a fost deloc plăcut!
Lia: Care parte n-a fost deloc plăcută pentru tine?
Lucian: Poftim?!
Lia: N-are importanţă. Deci, aseară, când ne-am întâlnit, totul se rezolvase deja, de aceea erai atât de mulţumit!
Lucian: Da, evident!
Lia: Şi totuşi, ce căutai în oraş?
Lucian: Cum, adică?! Păi, Nick plecase furios din navă, apoi, blondina... Ea mi-a spus să stau liniştit, că va rezolva ea totul, dar n-am putut să-i dau ascultare. Nu puteam fi liniştit! Nu puteam suporta gândul că le creasem acest gen de probleme! M-am dus să vorbesc cu Nick, să-i explic situaţia, însă nu mai era nevoie... Când am ajuns eu acolo, erau deja împăcaţi, îmbrăţişaţi. Maria a reuşit să-l convingă că nu s-a întâmplat nimic.
Lia: Eşti sigur că se împăcaseră?
Lucian: Da, absolut! Dacă văzându-i împreună, îmbrăţişaţi, încă puteam avea îndoieli, apoi Nick mi le-a spulberat imediat! El însuşi m-a asigurat că totul este în ordine. Blonda a reuşit să-l convingă, iar eu eram mulţumit, pentru că nu mi-ar fi convenit deloc ca eu să fiu motivul pentru care ei doi să se certe. Sunt un cuplu reuşit; le stă foarte bine împreună!
Lia: Aşa e. Să nu uiţi acest lucru!
Lucian: Ce vrei să spui, Lia?
Lia: Nimic. Mă întrebam doar cum poţi să intri mereu în astfel de încurcături neplăcute?
Lucian: Şi eu m-am întrebat acest lucru... N-am găsit încă un răspuns.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!