Lui Gheorghe Penciu

Când vei călca pe urmele lui Trifu,
Cum eşti matale mic de la natură,
E necesar, aceasta să-ţi dea cifru,
Să "guvernezi" cu marea lui "statură"!

epigramă de Constantin Păun din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai este posibilă "opera de iubire" la profesorul din zilele noastre? Eu cred că da. Ca disponibilitate, ea trebuie să se manifeste mereu. Un profesor trebuie să dea de înţeles că îl ajută pe elev, că este la dispoziţia lui, că îl ocroteşte, că îl îndrăgeşte. Ca realitate, aceasta se va produce şi funcţie de vârste, contexte, persoane. Într-un fel se va manifesta iubirea paideică la elevul mic, altfel o vei activa în cazul unui doctorand, de pildă.

citat din Constantin Cucoş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guţă (gâfâind): Să trăiţi şefu'! Aici e cabinet senatorial?
Nerva (rece, trântind receptorul): Da, stimabile! Te doare vreo măsea?
Guţă: Nu! De ce?
Nerva: Ai năvălit ca într-un cabinet stomatologic!
Guţă: Mă iertaţi! Săru' mâna, boierule! Matale eşti senatorul?
Nerva: Ce senator, dom'le! Eu sunt om serios! Sunt şeful lui de cabinet!
Guţă: Aoleu! Mânca-ţi-aş! Că bine-am mai nimerit! Matale mă poţi ajuta şi pă mine!
Nerva (acceptă limbajul lui Guţă): Te ajut, bre! Ajutăm pă toată lumea. Aceasta este deviza noastră electorală...

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce trist!

Ce trist să-l vezi în lumea ta,
Să-ţi zâmbească,
Să te primească aşa cum eşti,
Să-ţi fie alături la bine şi la rău,
Să te înţeleagă,
Să te ajute,
Să-ţi arate lumea lui,
Să te primească în ea ca pe o regină,
Apoi să plece.

Ce trist când viaţa ta are lumină,
Când lumea ta şi a lui se contopesc,
Totul este zâmbet şi căldură,
Toate frumos se împletesc
Şi dintr-o dată totul se destramă,
Lumea din basm devine coşmar
Şi sufletul plin de iubire
Se îneacă în amar
Căci într-o zi el pleacă.

Ce trist că tu rămâi tăcută,
Plângi cu amar în urma lui
Şi nimeni nu te mai ajută,
Nu are cine să ţi-l dea înapoi.

Ce trist când lumea visului se pierde
Şi realitatea este amară!
Ce trist când pleacă fără urmă
Şi îl priveşti ultima oară!

poezie de Andreea Ion (2008)
Adăugat de Andreea Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui y

De vrei să-ţi faci caricatura
Şi dacă ţii s-o reuşeşti,
Spunei lui Iser - pe cât poate -
Să te redea aşa cum eşti.

epigramă de George Cair
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cavalerism

Când omul fuse gata să se-nece,
Nevasta lui ţipă sfâşietor
Şi - înspre ea - s-au năpustit vre-o zece
Să-i dea, femeii, primul ajutor!

epigramă de Mircea Trifu din Epigramma (1976)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decât să-ţi dea un salariu întreg, patronul român preferă să-ţi dea un pahar din berea lui.

aforism de Victor Martin din Violatorii zilei de mâine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Al. Clenciu

Cu portretele matale,
Aş face chiar un expozeu
Să vadă cu mic, cu mare,
Ce-avut-a parte Dumnezeu!

epigramă de Nicu Petria (februarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi arăţi, delicat, nemulţumirea că am spus la ai lui chestia banilor. Nu-s eu de vină. Când ne-am întors de la Viena, ne-a întâmpinat la Bucureşti fratele lui. Şi au umblat amândoi pe la bursa neagră să schimbe şilingii ca să-ţi trimită matale parte din bani. (Era prea slab ca să umble singur: când se urca în maşină, se urca întâi în genunchi!).

Otilia Cazimir în Confesiunile Otiliei Cazimir, la nouă zile de la moartea lui G. Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui încrezut

Îmi precizase un amic,
(Sincer să fiu, un oarecare!),
Că eşti grozav, deşi eşti mic...
Un infinit!... dar nu cel mare!

epigramă de Constantin Păun din Cu ochii-n patru (1991)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sătulul nu îl crede pe flămând

Născut cu stare şi noroc destul,
Cu podul plin, cu pântecul sătul,
Un porc, cu slana grosă ca şi-obrazul,
Nu o să-ţi credă-n viaţa lui necazul.
E vina ta de eşti sărman, flămând!
Să-ţi dea un dumicat, nici n-are-n gând
Şi ca tacâmul să fie complet,
Te mai împroaşcă şi c-un epitet.
Privindu-te de sus, cu nepăsare,
Nu te-ar întâmpina cu pâine, sare,
Ci mai degrabă o să-ţi dea cu tifla,
În timp ce el s-a-ndestulat cu chifla.
De-un colţ de pâine-oi îndrăzni să ceri,
Poţi, istovit de foame, să şi pieri.
Chiar de te stingi, precum o lumânare,
Sau mergi împleticindu-te-n picioare,
Ca varul alb, ori galben de vei fi,
Din hotărârea lui nu-l vei clinti.
El are maţul plin, mereu sătul
Şi chiar de i se strică în pătul,
Strânsura ce-i ajunge pentr-un veac,
N-o să o-mpartă el cu un sărac...
-Mai dă-l încolo, asta-i treaba lui,
Nu-i vina mea... Să-şi pună pofta-n cui!
Asta-i filozofia lor de porci,-
Nu poţi o frimitură să le storci.
Un vechi proverb îmi vine-acum în gând:
Sătulul nu îl crede pe flămând...

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cel furios în mânie, lesne îl supui, când dulce vei grăi lui, când vei tăcea de tot sau când vei fugi dinaintea lui.

proverbe româneşti
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora H

Compozitorul era de doi bani,
compoziţia lui este de două Universuri-
se poate cânta
la două mâini,
la nouă mâini,
şi chiar la nouăzeci şi nouă
de mâini.-
după toate preferinţele.
Arată ca un cercetător
de sub movila lui Iov
în clipele sublime ;
când îşi dezleagă spiritul
din lanţurile obişnuite.
printre notele lui
mai vorbea de şoarece.
în somn-
mi-a spus mie,
când eram mic,
s-a cununat cu o viperă;
de aici i s-au tras toate,
chiar pământul l-a înghiţit
din cauza aceasta.

poezie clasică de Constantin Dracsin din Poezii şi desene (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui M. Sorbul, cu a cărui piesă, Letopiseţi, se va deschide stagiunea Teatrului Naţional

Incontestabil că matale
Eşti fiu al muzelor teatrale,
Dar eşti şi bunul cumnat al
Directorului general.

epigramă de A. de Herz din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi aminteşti de mine

Să-ţi aminteşti de mine atunci când voi pleca,
Când voi pleca departe, într-un ţinut tăcut,
Când să mă iei de mână tu nu vei mai putea,
Nici eu ca să mai stau, cu toate c-aş fi vrut.
Să-ţi aminteşti de mine când zi de zi de-acum
În van vei încerca de viitor să-mi zici
Vreau doar să-ţi aminteşti că e sfârşit de drum
Şi nu mai este timp de rugăciuni şi frici.

Dar dacă tu mă vei uita o vreme
Şi-apoi îţi vei aduce-aminte iar
Nu dispera, că totu-i necesar,
Căci prin aceste gânduri eu persist
Dar e mai bine să le-alungi devreme
Decât să-ţi aminteşti şi să fii trist.

poezie de Christina Georgina Rossetti, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna (in memoriam)

Când plânge-n teasc un strugurel,
Să-l închinăm lui... Păstorel.

distih de Constantin Păun din Drumuri împuşcate (1999)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe urmele lui Cincinat

Voi trece-n biografia mea
C-am stat cândva, ca Cincinat,
La un Ocol, din Marginea:
Eu pădurar; el magistrat.

epigramă de Vasile Vorobeţ din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânăra

Văzând-o cum şi-a retuşat,
Conturul feţii şi firescu,
O bănuiesc c-a plagiat,
Picturile lui Ţuculescu!

epigramă de Constantin Păun din Stele Verzi (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obişnuiţi-vă cu aceasta: opera scrisă de un autor e cartea lui de căpătâi. Biografia lui nu-i decât o erată.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă vei vedea

mă vei vedea în fiecare clipă
când lângă tine cineva va sta
mă vei vedea sub merii din grădină
sau ca lumină-n nopţi de catifea

în ochii ce privesc ades spre tine
vorbind cu alta tu vei murmura
cuvinte care-ţi amintesc de zile
când vocea caldă m-alinta

credeai că-n zile fără număr
tu vei uita mâna ce-a-ntins
ca să-ţi ajungă pân-la umăr
şi-obrazul tandru l-a atins?

mă vei vedea în fiecare clipă
sunt umbra gândului ce-l ai
îşi zbate timpu-a lui aripă
şi-n faţa lui tu nu ai grai

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strictul necesar

Când eu te strig
Şi tu n-auzi...
Că fără glas,
Dar cu fiecare celulă
Toată fiinţa mea strigă numele tău...
Cum poţi să nu răspunzi?

Când eu te chem
Şi tu nu vii...
Când zeci de braţe-ntind spre tine
Diafane, nevăzute
Gata să-ţi cuprindă trup şi suflet deopotrivă
Cum poţi să nu ajungi?

Când te doresc
Şi tu nu ştii...
În nopţi târzii genele-mi se despart,
Un clopot am în piept;
Mi-e cald, mi-e frig şi iarăşi cald
Cum poţi să nu mă simţi?

Când ochii mei îţi jură
Te iubesc
Nu râde şi nu te feri
Tu îmi eşti strictul necesar
Să pot trăi lin şi frumos
Cum poţi să nu mă crezi?

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!