* * *
Sunt bucuros în toate ale mele,
Necazuri am doar două, însă ele
În flăcări și-acid mă ard, mă țin la fiert:
Creierul din cap și inima din piept.
poezie de A.E. Housman din Poezii adăugate, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mântuind
inima mi-e o carte în flăcări
nu le stinge dragostea, moartea, uitarea,
vom trăi șapte vieți, nu ne vor ajunge milenii
să prețuim pământul și marea
inima mi-e o carte în flăcări
nu râde, nu plânge
doar cuvântul tău pe dealul golgotei
m-ajunge
inima mi-e o carte în flăcări
sânge sunt literele-ngropate
în albul paginilor
din veacuri surpate
inima mi-e o carte în flăcări
răsfoiește-o cu degetele mele
privește-mi dansul sub baldachinul
înzăpezitelor stele
inima mi-e o carte în flăcări
o răsfoiesc genele mele foșnind
înainte de visul nostru adeverind,
mântuind
poezie de Daniela Marchetti (2021)
Adăugat de Daniela Marchetti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima omului, în primele săptămâni ale vieții embrionare, se află nu în piept, ci în cap, în mijlocul creierilor și de-abia pe urmă coboară mai jos, despărțindu-se de creier pentru totdeauna. Ce minunat ar fi dacă inima și creierul ar fi rămas împreună, îngemănate, să nu facă niciodată inima ce nu vrea creierul și mai cu seamă creierul să nu facă ce sfâșie inima.
citat celebru din romanul Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu
Adăugat de Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privirea stinge-mi-o: te pot zări
Privirea stinge-mi-o: Te pot zări,
urechea-nchide-mi: Te pot auzi,
și fără de picioare vin la Tine
și fără gură te implor, divine!
Frânge-mi chiar brațul: Te voi ține sus
cu inima mea, precum cu o mână,
inima ține-mi: creierul va bate
și creierul de-mi arzi în flăcări,
până și-n sângele-mi Te voi purta, ca-n toate.
poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea a doua - Cartea pelerinajului, traducere de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flăcări...
Flăcări dogoritoare
peste gheața eternă
așternută
în sufletu-mi pal;
Săgețile lor,
odată-așteptate,
acum sunt regine
pierdute-n aval;
Ce ieri era zâmbet,
azi a-nghețat
și toate încep,
of! toate,
doar cu
fost-a odat'.
poezie de Radu Băeș din manuscris (2 ianuarie 2015)
Adăugat de Radu Băeș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stele
Le-am văzut pierind atâtea stele!
Dar, deși mor și cad de pe propria elipsă,
Pe întregul cer spuzit de stele
Nu-i nici un singur astru lipsă.
Trudesc toate care sunt pe lume, însă
Nu-îndreaptă cu nimic primordiala vină;
Mereu plouă peste marea-întinsă,
Însă apa mării rămâne tot salină.
poezie de A.E. Housman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din fericire, am un caracter slab, așa că nu am decis să mă dedic doar uneia dintre profesiile mele. Și sunt foarte bucuros. La urma urmei, dacă aș fi respins șahul sau muzica, atunci viața mea nu ar fi fost de două ori, ci de o sută de ori mai puțin interesantă.
citat din Mark Taimanov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toată viața am avut necazuri cu femeile... Când am încetat să am necazuri cu ele, simțeam în inima mea că cineva întotdeuna va avea necazuri cu ele, așa că am continuat să scriu acele blues-uri.
citat din Muddy Waters
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Toată viața am avut necazuri cu femeile...
Când am încetat să am necazuri cu ele,
simțeam în inima mea că cineva, undeva,
întotdeuna va avea necazuri cu ele,
așa că am continuat să scriu acele blues-uri.
poezie de Muddy Waters
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbații misogini spun că creierul femeii e mai mic decât cel al bărbatului, dar ignoră faptul că creierul femeii este de două ori mai dens. Per ansamblu, creierul femeii are mai mulți neuroni decât al bărbatului; în creierul bărbatului, neuronii stau mai lejer și sunt mai leneși.
aforism de George Budoi din Rațiunea și Memoria în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (5 iulie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Creierul meu alb, spălat,
Sângele roșu, curat,
Inima, ce mărțișor
Port în piept și țip de dor!
catren de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celor care umblă cu furtișaguri (appropos de zicala: "Cine fură azi un ou / mâine va fura un bou")
Am fiert odată patru ouă
Și domnul vice-a fiert și el,
Planificând să spargem două,
Din taur a rămas vițel!
epigramă de Nicu Petria din creație recentă (17 mai 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu e nevoie de temple, nu e nevoie de filosofii complicate. Creierul și inima mea sunt templele mele, filosofia mea este bunătatea.
citat din Dalai Lama
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Departe
mâinile mele
două călugărițe albe
leagănă aerul
în inima nopții
mă dor toate rănile
de piatră
sunt prea departe
de somnul tău
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doruri...
Toate dorurile mele
Numai tu știi să le asculti
Domn venit de printre stele
Ce inima mi-o săruți.
Toate gândurile mele
Numai tu știi să le-asculți
Vis rebel, blestem de iele
Ce poemul mi-l încânți.
Toate visurile mele
Numai tu știi să le cânți
Domn al inimioarei mele
Mai rămâi cu ochii-ți blânzi.
Toate versurile mele
Numai ție ți le-nchin
Domn al Poeziei mele
Și al rimei pelerin.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul meu este o bicicletă cu două roți: inima și creierul. Cândva a avut și două roți ajutătoare: mama și tata.
aforism de Ionuț Caragea (2017)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fir-ar să fie de civilizație
Domnule maior acuma iar
mă tratezi ca militar
însă boala asta-i deasă
din mine nu vrea să iasă
Ești mata cică expert
însă oul fiert e fiert
nu mai face niciun pui
în ograda nimănui
Domnule maior ceva-ceva
are dracu-n treaba mea
și să vezi că nu mi-e frică
îi donez o rămurică
Domnule maior viața-i butoi
plin cu pulberea din noi
sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (28 noiembrie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ai ales cu inima, creierul ți-a răspuns pe un ton ridicat. Când ai început să alegi cu creierul, inima ți s-a ofilit.
aforism de Vlad Milon (19 iunie 2023)
Adăugat de Vlad Milon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flăcări de rouă...
tu voiai ca să-ți spun ce mai fac fericirile mele
mă gândeam să te mint că pe aici pe la noi tot mai plouă
dar cinstit, numai știu ce să pun în cuvintele cele
ce tot frig în amiezi diminețile mele cu flăcări de rouă
au rămas fericirile mele undeva în trecuturi departe
împânzite prin galbene ploi de suspine
înrămate-n păianjen de suple iluzii, deșarte
au rămas undeva în trecut, fericirile mele, cu bine...
nu mă simt obosit de nimic din iubirile mele apuse
nici nu voi a mă întoarce... pe aici pe la noi tot mai plouă
tu nu lua-n serios nici o vorbă din cele seduse
mă iertați, fericirile mele pentru galbene flăcări de rouă...
poezie de Iurie Osoianu (25 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Poem sincerității
Nu pot să te uit!
în inima mea doar vânt
și tu esti departe
Poate că plouă sau ninge în calendar, șoaptele tale sunt vii, nu sunt moarte
la noapte în tren va ciopli călătorul în mâinile tale
un zid prin care zborul dragostei mele își va ciopli un copil
copilul de aur, visând la stele în căutarea ochilor tăi
nu pot să te uit!
ai crescut în trupul meu ca un copac, cu aripi de flăcări
și cât ai fi de departe, blestemul iubirii mă naște în altă piatră
găsesc cuvintele și ți le șoptesc la noapte
în inima mea luna ochilor tăi va sclipi copilul din mine, se va închina în mâinile tale alb-azurii.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evadare
las bucuros tot ce-i real în urmă
plecând în lumea mea de vise
acolo toate-mi sunt permise
las bucuros tot ce-i real în urmă
că sunt ciudat ieșind din turmă
de-or spune buze cu minciună unse
plecând în lumea mea de vise
las bucuros tot ce-i real în urmă
răboju-i plin de crestături
în lemnul care sunt se-nfige iar cuțitul
ce dacă-mi vor apare alte riduri
și multe guri mă vor huli
cât încă-mi aparține infinitul
doar eu așa cum vreau voi fi
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!