Anumite argumente bine conturate ne îndeamnă să încercăm cu seriozitate să tragem concluzia că Moise a fost un nobil egiptean, iar în acest caz ni se deschid perspective extrem de interesante şi de bogate în consecinţe. Cu ajutorul unor ipoteze, putem face inteligibile motivele care l-au călăuzit pe Moise în neobişnuita sa acţiune şi în strânsă legătură cu aceasta, putem percepe motivaţia rezonabilă a numeroaselor caracteristici şi particularităţi ale legislaţiei şi religiei pe care el le-a dat-o evreilor, însuşi acest fapt stimulând idei de o oarecare însemnătate cu privirea la originea religiei monoteiste, în general.

Sigmund Freud în Moise şi monoteismul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă ar fi să acceptăm ca istoric faptul că Moise ar fi fost un nobil egiptean, ne-ar mai trebui încă cel puţin un punct de sprijin, ca să punem la adăpost posibilităţile care ni se deschid faţă de critica de a fi produse ale imaginaţiei, prea departe de realitate. O dovadă obiectivă privind perioada în care s-a desfăşurat viaţa lui Moise, inclusiv exodul din Egipt, ar fi fost probabil suficientă. Dar cum aceasta nu ne-a stat la îndemână, ar fi mai bine să punem capăt inferenţelor care s-ar putea face în legătură cu intuiţia că Moise ar fi fost egiptean.

Sigmund Freud în Moise şi monoteismul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Moise a trăit cu adevărat, aceasta a fost în secolul al XIII-lea sau al XIV-lea înaintea de era noastră; nu avem nici o altă informaţie referitoare la el, cu excepţia cărţilor sfinte şi a tradiţiilor scrise ale evreilor.

Sigmund Freud în Moise şi monoteismul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce şi cum putem uita, în general şi între altele, evenimente care, aşa cum sunt acelea din primii ani de copilărie, cu siguranţă că ne-au lăsat o impresie din cele mai profunde? Este aici o problemă de un ordin cu totul diferit, în soluţionarea căreia putem foarte bine să atribuim un anumit rol apărării împotriva senzaţiilor de suferinţă, atrăgând în acelaşi timp atenţia asupra faptului că acest factor este departe de a explica fenomenul în totalitatea sa. Este un fapt incontestabil că impresiile dezagreabile sunt uitate cu uşurinţă. Numeroşi psihologi au sesizat acest fapt care a făcut asupra marelui Darwin o impresie atât de profundă încât el şi-a impus ca "regulă de aur" să noteze cu deosebită grijă observaţiile care păreau devaforabile teoriei sale şi care, după cum el a avut ocazia s-o constate, nu voiau să se fixeze în memoria sa.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mitul lui Moise, în forma în care îl cunoaştem azi, rămâne mult în urma mobilurilor sale secrete. Dacă Moise nu este de viţă regească, atunci legenda nu poate să autentifice în el un erou; dacă rămâne un copil evreu, legenda nu a făcut nimic spre a-i ridica rangul. Din întregul mit rămâne de fapt un singur element activ, anume asigurarea că copilul a trăit, în pofida puternicelor forţe care doreau contrariul, iar acest element se repetă în istoria copilăriei lui Iisus, unde regele Irod îşi asumă rolul faraonului.

Sigmund Freud în Moise şi monoteismul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am studiat angoasa nevrotică şi am spus că ea se manifestă în trei maniere diferite: mai întâi ca anxietate generală, angoasa imprecisă, gata să se ataşeze oricăror interpretări noi; capabile să-i furnizeze un pretext; aceasta este ceea ce se numeşte anxietatea de aşteptare, aşa cum este, de exemplu, în nevroza de angoasă tipică. Apoi, ca angoasă puternic legată de unele reprezentări determinate, aşa cum este cazul a ceea ce numim fobii; totuşi, putem găsi chiar şi aici o legătură cu un pericol exterior oarecare, dar teama de acest pericol pare extrem de exagerată. În sfârşit, ca angoasă isterică sau angoasa care însoţeşte nevrozele grave.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În complexul lui Oedip găsim începuturile simultane ale religiei, moralei, societăţii şi artei, în deplină concordanţă cu constatările psihanalizei că acest complex formează nucleul tuturor nevrozelor, în măsura în care am reuşit noi să-l înţelegem.

Sigmund Freud în Totem şi Tabu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abaterea legendei lui Moise faţă de celelalte din această categorie ar putea fi raportată la o trăsătură specifică vieţii lui Moise. Pe când în celelalte cazuri eroul se înalţă deasupra începuturilor sale umile pe măsură ce înaintează în viaţă, viaţa eroică a omului Moise a început odată cu descinderea de la înălţimea sa la nivelul copiilor lui Israel.

Sigmund Freud în Moise şi monoteismul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acela care s-a aflat adesea în situaţia penibilă de a nu regăsi un obiect pe care el însuşi l-a pus undeva de-o parte, nu va recunoaşte că o intenţie oarecare i-a dictat acest accident. Cu toate acestea, nu sunt rare cazurile în care împrejurările care însoţesc o uitare de acest gen dezvăluie o tendinţă de a îndepărta în mod provizoriu sau pe o durată mai lungă obiectul cu pricina.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnalez acest interesant fapt de observat: sunt oameni care au obiceiul de a citi, înainte de expediere, scrisorile pe care le-au scris. Alţii nu au acest obicei, dar când o fac câteodată, din întâmplare, ei au totdeauna prilejul de a găsi şi corecta o eroare izbitoare. Cum să explicăm acest fapt? S-ar spune că aceşti oameni ar şti totuşi că, scriind, au săvârşit un lapsus. Poate fi admis acest fapt ca fiind real?

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ceea ce priveşte tendinţa tulburată, nici o îndoială nu este cu putinţă în legătură cu aceasta: persoana care săvârşeşte un act ratat o cunoaşte şi o revendică. Îndoieli şi ezitări nu pot lua naştere decât în legătură cu cealaltă tendinţă, aceea perturbatoare. Ori, există o întreagă serie de cazuri în care şi această din urmă tendinţă este manifestă. Ea ne este revelată de efectul lapsusului, cu singura condiţie de a avea curajul să examinăm acest efect în sine însuşi.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putem descoperi în mod sigur originea atitudinii religioase dacă urmărim sentimentul de dependenţă al copilului. Şi dacă cumva îndărătul acestuia se mai ascunde ceva, acest ceva rămâne încă învăluit în ceaţă.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esenţa religiei e să nu te vezi doar pe tine şi pe cei cu care eşti în legătură, ci Totul, Totul infinit, şi relaţia ta cu acest Tot, cu Dumnezeu. Asta e religia.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul de spirit care foloseşte anumite greşeli de gândire, părând din acest motiv lipsit de sens, poate avea şi un efect comic. Dacă problema nu poate fi rezolvată doar prin analiza cuvântului de spirit, atunci putem apela din nou la istorioara comică, la anecdota hazlie.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată un alt exemplu de lapsus: O doamnă cere medicului ei informaţii cu privire la o altă doamnă pe care ei doi o cunosc, numind-o cu numele ei de fată. Cât despre numele pe care aceasta îl poartă după căsătorie, l-a uitat cu desăvârşire. Întrebată în legătură cu acest fapt, ea declară că este foarte nemulţumită de căsătoria prietenei sale şi că nu-l poate suferi pe soţul acesteia.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Religia ar fi acea nevroză obsesională generalizată a umanităţii, care, ca şi aceea a copilului, îşi are originea în complexul lui Oedip, în relaţia cu tatăl. Potrivit acestei concepţii, s-ar putea emite ipoteza că abandonarea religiei trebuie să aibă loc cu inexorabilitatea fatală a unui proces de creştere şi că în prezent ne aflăm la mijlocul acestei faze de dezvoltare.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dezvoltarea culturii umane nu putem fixa un punct în care mitul se termină şi religia începe. În întregul curs al religiei, aceasta rămâne indubitabil legată şi pătrunsă de elemente mitice.

Ernst Cassirer în Eseu despre om (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este uşor de spus ce se petrece în sufletul celui care trăieşte plăcerea umorului. Ne putem face totuşi o idee în această privinţă, dacă analizăm cazurile în care umorul ne-a fost comunicat sau în cele în care luăm cunoştinţă de el prin sim-patie; astfel ajungem, prin înţelegerea persoanei umoristice, la aceeaşi plăcere ca şi ea. Umorul cel mai grosolan, aşa-numitul "umor negru", ne poate instrui în acest sens.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul Moise, eliberatorul poporului evreu, acela care i-a dat religia şi legile, aparţine unei epoci atât de îndepărtate, încât întrebarea preliminară care se pune este dacă el a fost o personalitate istorică sau o creaţie legendară.

Sigmund Freud în Moise şi monoteismul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se poate presupune că opoziţia se confruntă cu o tendinţă perturbatoare, având o posibilă legătură cu o chestiune de împrumut. Într-adevăr, am aflat că vorbitorul nostru avea mereu nevoie de banişi că tocmai făcuse o nouă cerere de împrumut. Putem deci, să identificăm cauza intenţiei perturbatoare în ideea următoare: ai face bine să fii moderat în opoziţia ta, căci te adresezi unor oameni care pot să-ţi acorde sau să-ţi refuze imprumutul pe care-l soliciţi.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un lapsus poate fi în realitate totalmente lipsit de sens, poate să nu fie decât un accident psihic sau să nu aibă sens decât în chip excepţional, fără a-i putea refuza poetului sau scriitorului dreptul de a-l spiritualiza prin înzestrarea cu un sens, spre a-l pune astfel în serviciul intenţiilor pe care le urmăreşte. Prin urmare, în legătură cu acest subiect putem fi lămuriţi mai bine citindu-i pe poeţi decât studiind lucrările filologilor şi psihiatrilor.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!