Mitul lui Moise, în forma în care îl cunoaştem azi, rămâne mult în urma mobilurilor sale secrete. Dacă Moise nu este de viţă regească, atunci legenda nu poate să autentifice în el un erou; dacă rămâne un copil evreu, legenda nu a făcut nimic spre a-i ridica rangul. Din întregul mit rămâne de fapt un singur element activ, anume asigurarea că copilul a trăit, în pofida puternicelor forţe care doreau contrariul, iar acest element se repetă în istoria copilăriei lui Iisus, unde regele Irod îşi asumă rolul faraonului.

Sigmund Freud în Moise şi monoteismul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O meditaţie mai profundă ne arată că un mit al lui Moise originar, care să nu difere de celalalte mituri ale naşterii, nu se poate să fi existat. Pentru că legenda este fie de origine egipteană, fie de origine evreiască.

Sigmund Freud în Moise şi monoteismul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abaterea legendei lui Moise faţă de celelalte din această categorie ar putea fi raportată la o trăsătură specifică vieţii lui Moise. Pe când în celelalte cazuri eroul se înalţă deasupra începuturilor sale umile pe măsură ce înaintează în viaţă, viaţa eroică a omului Moise a început odată cu descinderea de la înălţimea sa la nivelul copiilor lui Israel.

Sigmund Freud în Moise şi monoteismul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezvoltarea plăcerii comice poate fi stimulată de aportul oricărui element plăcut, indiferent de natura lui, element care acţionează prin efectul de contact (după modelul principiului plăcerii preliminare din cazul cuvântului de spirit).

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reprezentările contradictorii se exprimă aproape întotdeauna în vis printr-un singur şi acelaşi element. Opoziţia dintre două idei, antagonismul lor se exprimă în vis într-o manieră cu totul caracteristică: un alt element se transformă aici, până la sfârşit, în contrariul său.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul Moise, eliberatorul poporului evreu, acela care i-a dat religia şi legile, aparţine unei epoci atât de îndepărtate, încât întrebarea preliminară care se pune este dacă el a fost o personalitate istorică sau o creaţie legendară.

Sigmund Freud în Moise şi monoteismul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă ar fi să acceptăm ca istoric faptul că Moise ar fi fost un nobil egiptean, ne-ar mai trebui încă cel puţin un punct de sprijin, ca să punem la adăpost posibilităţile care ni se deschid faţă de critica de a fi produse ale imaginaţiei, prea departe de realitate. O dovadă obiectivă privind perioada în care s-a desfăşurat viaţa lui Moise, inclusiv exodul din Egipt, ar fi fost probabil suficientă. Dar cum aceasta nu ne-a stat la îndemână, ar fi mai bine să punem capăt inferenţelor care s-ar putea face în legătură cu intuiţia că Moise ar fi fost egiptean.

Sigmund Freud în Moise şi monoteismul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricâtă pasiune ar exista între un bărbat şi o femeie, judecata îşi situează la un moment dat partenerul numai pe verticală. Acest moment nu poate fi evitat. Nici pasiunea cea mai mare nu absolvă pe nimeni de această poziţie esenţial umană. Ceea ce îţi rămâne dintr-un om e ceea ce-l abstrage din animalitate: gândirea lui, cuvintele, gesturile. Orizontalitatea erotică este cel mai perisabil element al unei legături. Ai să vezi, într-o zi, că numai spiritualitatea rămâne dintr-o iubire.

Ileana Vulpescu în Arta conversaţiei
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toate că concluzia este lipsită de o certitudine istorică definitivă, marea majoritate a istoricilor exprimă opinia că Moise a trăit cu adevărat şi exodul din Egipt, condus de el, a avut într-adevăr loc. S-a susţinut pe bună dreptate că istoria ulterioară a poporului Israel ar fi de neînţeles dacă nu s-ar admite această ipoteză.

Sigmund Freud în Moise şi monoteismul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anumite argumente bine conturate ne îndeamnă să încercăm cu seriozitate să tragem concluzia că Moise a fost un nobil egiptean, iar în acest caz ni se deschid perspective extrem de interesante şi de bogate în consecinţe. Cu ajutorul unor ipoteze, putem face inteligibile motivele care l-au călăuzit pe Moise în neobişnuita sa acţiune şi în strânsă legătură cu aceasta, putem percepe motivaţia rezonabilă a numeroaselor caracteristici şi particularităţi ale legislaţiei şi religiei pe care el le-a dat-o evreilor, însuşi acest fapt stimulând idei de o oarecare însemnătate cu privirea la originea religiei monoteiste, în general.

Sigmund Freud în Moise şi monoteismul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum treci de azi spre mâine

Să nu uiţi ceva de toţi ştiut:
Un sărut rămâne un sărut,
Un oftat e numai un oftat;
Ce-i important rămâne...
Cum treci de azi spre mâine.

Când iubiţii se privesc,
Ei, de fapt, îşi spun "eu de iubesc",
Pe asta poţi conta, asta rămâne,
Indiferent ce-ţi va aduce viitorul...
Cum treci de azi spre mâine.

Şoaptele de iubire şi lumina lunii
Nu se vor demoda-n vecie,
Inimi pline de tumult,
Ură, gelozie...
Femeii îi trebuie-un bărbat,
Iar bărbatului perechea lui nurlie;
Trăind, iubirea-ţi este pâine,
Întâmplarea-i veche, de bună seamă:
O luptă pentru dragoste şi faimă,
Accepţi asta sau pieri, vezi bine;
Lumea-i iubeşte pe cei care iubesc...
Cum treci de azi spre mâine.

cântec, versuri de Herman Hupfeld, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul sau oratorul nu poate săvârşi ceea ce săvârşeşte eroul, el poate doar să admire, să iubească şi să se bucure prin intermediul eroului. Totuşi, poetul nu e mai puţin fericit; căci eroul este, ca să spunem aşa, natura sa mai bună, de care e îndrăgostit şi-n care se desfată pentru că nu mai este el însuşi, şi iubirea sa poate fi admiraţie... El îşi urmează chemarea inimii, iar când a aflat ceea ce căuta, rătăceşte pe la uşa fiecăruia cu cântecul ori cu povestea sa, pentru ca toţi să-l admire pe erou precum el însuşi şi toţi să fie mândri de erou, asemeni lui... Dacă rămâne astfel fidel iubirii sale, dacă înfruntă zi şi noapte acea viclenie a uitării care l-ar îndepărta de erou, atunci poetul şi-a desăvârşit opera, s-a alăturat eroului care l-a iubit şi el întocmai, căci poetul este natura mai bună a eroului, neputincioasă, într-adevăr, ca orice amintire, dar simultan transfigurată, ca orice amintire.

Kierkegaard în Frică şi cutremur
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă dintr-o relatare istorică s-ar cerne legenda, exagerările şi informaţiile false, ce ar mai rămâne?

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce erai tu înainte ca nimic să Fii/fie? Ce rămâne atunci când nici măcar moartea nu mai rămâne? Ce rămâne atunci când nici naşterea nu-ţi mai rămâne? Ce rămâne atunci când nici măcar gândul nu mai rămâne? Moartea mai rămâne? Dar reîncarnarea gândului, de azi, pe mâine şi într-o altă "viaţă" mai rămâne? Dar aceste întrebări, mai rămân? Ce erai tu înainte ca nimic să Fii/fie?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De obicei, materialul refulat nu se poate manifesta ca amintire, dar în schimb el rămâne activ în mod potenţial; într-o zi, sub influenţa unui factor extern, din el se nasc produse psihice care trebuie considerate metamorfoze sau mlădiţe ale amintirii uitate şi care nu pot fi înţelese decât astfel.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emily Sparks

Unde este copilul meu, copilul meu,
În care parte a lumii?
Băiatul pe care, dintre toţi din şcoală, l-am iubit cel mai mult?
Eu, profesoara, fata bătrână, inima castă,
Care i-am considerat pe toţi elevii copii mei,
L-am cunoscut într-adevar pe copilul meu,
Când am crezut că este un spirit în flăcări,
Activ, întotdeauna având înalte aspiraţii?
O, copile, copile pentru care m-am rugat şi m-am tot rugat,
În multele ore de veghere ale nopţii,
Îţi aminteşti epistola în care ţi-am scris
Despre dragostea minunată a lui Hristos?
Dacă ai primit-o sau nu,
Băiatul meu, oriunde te vei fi aflând,
Lucrează pentru propriul tău suflet,
Astfel încât toată ţărâna care eşti, toată zgura din tine,
Să îngenuncheze în faţa focului tău interior
Până când din foc nu mai rămâne nimic, doar lumina!...
Nimic în afară de lumină!

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Angoasa este, în calitate de stare afectivă, reproducerea unui eveniment trecut şi periculos; ea rămâne în în sarcina instinctului de conservare şi are rolul de a semnala noile pericole. Ea provine de asemenea, dintr-un libido devenit într-o oarecare măsură inutilizabil şi se produce în procesul de refulare. Înlocuită prin simptom, ea rămâne totuşi legată de acesta.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pântecul mamei păstrează memoria tuturor întâmplărilor du­reroase. Dacă eşti un copil dorit, dacă mama a avut decizia de a te avea, te vei simţi bine pri­­mit în lumea aceasta. Dar dacă mama a suferit o traumă, dacă a fost cândva abuzată, dacă n-a fost ea însăşi bine primită în lu­me, dacă nu şi-a dorit să rămână însărcinată, atunci sarcina îi va stârni sen­timente foarte ames­tecate, chiar negative, împotriva pro­priu­lui copil. El va prelua toate sen­timen­tele ostile ale mamei împotriva lui. Şi nu le va uita niciodată, decât aparent. Vor rămâne profund am­prentate în sufletul lui şi, dacă nu le lămureşte, le va transmite co­piilor, în exact acelaşi mod.

Franz Ruppert în interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Moise a trăit cu adevărat, aceasta a fost în secolul al XIII-lea sau al XIV-lea înaintea de era noastră; nu avem nici o altă informaţie referitoare la el, cu excepţia cărţilor sfinte şi a tradiţiilor scrise ale evreilor.

Sigmund Freud în Moise şi monoteismul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrucât cel care visează ignoră el însuşi sensul simbolurilor pe care le foloseşte, problema originii acestor simboluri şi a raporturilor pe care le pot avea cu obiectul lor rămâne în întregime obscură. Dar faptul în sine este cert şi acest fapt pare de primă importanţă pentru tehnica interpretării visului.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moise şi-a început existenţa eroică prin a cuteza să se coboare la nivelul copiilor lui Israel.

Sigmund Freud în Moise şi monoteismul (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!