Coincidenţe nefericite

Chiar când spune "dragă-mi eşti"
Suspinându-şi versul
Şi tu juri că îl iubeşti
Şi că el i-alesul,
Doamnă, ia aminte,
Unul din doi minte.

poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar în clipa în care, cuprinsă de fiori şi suspinând, îi juri că eşti numai a lui; când el îşi jură pasiunea eternă şi infinită; chiar atunci, reţine asta, doamnă: unul din voi doi minte.

citat din Dorothy Parker
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

DOROTHY PARKER
Dacă vrei să ştii ce crede Dumnezeu despre bani, atunci
priveşte-i pe cei cărora le dă.

citat din Dorothy Parker
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antivirus

Versul unu
versul doi
versul trei
versul patru

Versul doi
versul şase
versul şapte
versul opt

Versul şase
versul trei
versul unsprezece
versul unu

Versul doi
versul paisprezece

Costel Zăgan, Leacul Poeziei/Nobel pentru Medicină

poezie de Costel Zăgan din Leacul poeziei/Nobel pentru medicină (23 aprilie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sumă

Fiecare dragoste e dragostea dinainte
Intr-o rochie mai ponosită.
Aceasta-i măsura experienţei, adu-ţi aminte –
De aici amărăciunea mea cumplită:
Ar fi fost bine să fi avut mai multă minte
Sau mintea-mi să fi fost de tot golită!

poezie de Dorothy Parker din Moarte în Texas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragă-mi eşti

Dragă-mi eşti ca dragostea,
Dragostea ce-n suflet port,
Tu nu poţi să fi a mea,
Şi acest gând eu nu-l suport.

Dragă-mi eşti ca un luceafăr,
Luceafăr din miez de noapte,
Precum o floare de nufăr,
Dragi îmi sunt a tale şoapte.

Dragă-mi eşti ca un sărut,
Acel sărut ce vreau să-ţi dau,
Ca prin magie apărut
Pe buzele-mi să pot să-l iau.

Îmi eşti tot dragă, şi-mi vei fi
Mai mult decât tot universul,
Cât te-am iubit, te voi iubi
Ştiu că doar eu îţi sunt alesul.

poezie de Răzvan Isac (24 decembrie 2014)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mai aduci aminte doamnă?...

În prima noapte, ţii tu minte,
A fost momentul neplăcut
De-am înjurat de cele sfinte,
Că "doamnă" altul te-a făcut!

epigramă de Mihai Sălcuţan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna

"Îţi mai aduci aminte, doamnă,
Când îmi spuneai că mă iubeşti?"
"E mult de-atunci şi asta-nseamnă
Că dintre ei nu-ş' care eşti!"

epigramă de Romulus Filip din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi spune că cerul este limita, există urme de paşi pe lună.

citat din Dorothy Parker
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buzele cu gust de lacrimi, se spune, sunt cele mai bune de sărutat.

citat din Dorothy Parker
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mai aduci aminte, doamnă?

În prima noapte, ţii tu minte,
A fost momentul neplăcut,
Când înjura de cele sfinte
Că "doamnă" altul te-a făcut!

epigramă de Mihai Sălcuţan (2018)
Adăugat de Liviu Gogu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf pentru o doamnă drăguţă...

Epitaf pentru o doamnă drăguţă
Orele i-au fost firişoare-aurite de nisip
Desfăşurate-n franjuri, în vârtejuri şi-n inele;
Alunecându-i calde, anotimp după anotimp,
Din mâini; înfipte-n zidurile unor mici castele.

Zi strălucitoare peste zi strălucitoare
Rostogolite-n debandada unui curcubeu,
Pentru că ea le-a catapultat, nerăbdătoare,
Pe toate-n rigola actului extemporaneu.

poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

George Sand

Talentata doamnă şi-a facut mai mereu vreme
Să stea deoparte de toc şi cărţi, recenzii –
Şi să petreacă-n iubiri subţiri, frivole scheme
(Sunt pricepuţi la aşa ceva francezii).

poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşti, Doamnă

Din cer cad ape, şiroind.
Pădurea are chipul tău,
Cu ochi de ghindă,
Păr de-alun,
Miros de vânt
Si gust de toamnă.
Eşti bine azi,
Iubită, Doamnă?

Nu eşti. Ţi-e dor
Si jale-ţi este.
Iei cartea de pe raft,
O pui la loc.
Tai ceapa, o căleşti.
Ce gust de toamnă!
De ce pui lacrimi,
Dragă, Doamnă?

Şi gogoşar? Ardei?
De toate pui?
Ti-e gandul dus
Departe-n alte zări.
Adună-te, că arde oala.
Inchide uşa, că e toamnă.
Ba plângi, ba râzi....
Tu iubeşti,... Doamnă.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Heck (când Rachel vrea să facă dragoste într-un parc seara târziu): Avem un apartament. Este unul bun. Şi i-am confiscat mamei tale cheile ca să nu mai poată să se furişeze înăuntru. Ai putea să juri că femeia asta are un radar sexual!

replică din filmul artistic Căsnicie în trei, scenariu de Ol Parker
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbaţi

Pentru că eşti, doamnă, exact aşa cum eşti,
Ei te declară-o stea pe hărţile cereşti;
Dacă răspunzi la sentiment, gata,
Din tine vor încerca să facă alta.
După ce te-au prins, se închide cercul,
Doresc să te transforme pe de-a-întregul;
Forma, felul tău, devin enigmă, toană,
Ei te vor cu totul altfel de persoană;
N-acceptă să duci pe lume propria ta cruce,
Vor să te influenţeze şi să te educe;
Tot ce-au admirară, azi li-i cu deochi,
D-aia-mi îmi fac silă, să nu-i văd în ochi.

poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

La curtea cu juri

Se cer, pe conştiinţă,
Solemne jurăminte;
Deci "X", în consecinţă,
Atunci când jură... minte!

epigramă de Eugen Deutsch din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna se numără bobocii

Când ne-am iubit noapte de noapte astă iarnă,
Eram atât de fericiţi, ţi-aduci aminte, doamnă?
M-aştept ca un boboc bălan s'apară-n curtea ta la toamnă,
Nu unul de ţigan, frumoasă doamnă!

epigramă de Emilia Ţeţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf pentru o doamnă drăguţă

Orele i-au fost firişoare-aurite de nisip
Desfăşurate-n franjuri, în vârtejuri şi-n inele;
Alunecându-i calde, anotimp după anotimp,
Din mâini; înfipte-n zidurile unor mici castele.

Zi strălucitoare peste zi strălucitoare
Rostogolite-n debandada unui curcubeu,
Pentru că ea le-a catapultat, nerăbdătoare,
Pe toate-n rigola actului extemporaneu.

Lăsaţi-i o floare pe mormânt şi vedeţi-vă de drum,
Scutiţi-o de-a milei voastre greutate;
Ea e fericită, fiindcă ştie-acum
Că ţărâna ei este frumoasă peste poate.

Puneţi-i pe mormânt un tânăr trandafir
Şi lăsaţi-o-n pace, scutită de-a milei solidaritate;
Ea e fericită, fiindcă ştie-acum în cimitir
Că ţărâna ei este frumoasă peste poate.

* Ultima strofă este inscripţionată pe piatra funerară a scriitoarei şi omului de spirit
care a fost Dorothy Parker.

poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catrenele dragostei

Dragă-mi este dragostea
bântuită de sprâncene,
de sprâncene pământene,
lungi, pieziş-răsăritene.

Dragă-mi este dragostea,
soarele din an în veac,
dragostea ce poartă-n ea
moarte-ades şi-ades un leac.

Spune-se că-n holdă coaptă
macul îl dezbraci c-o şoaptă.
Dragă-mi este dragostea
care zice: nu şi da.

Dragă-mi este dragostea,
mare face inima,
mare pe cât lumea-zare,
mică pe cât lacrima.

Dragă-mi este dragostea
care face stea şi stea
din pământurile noastre -
prin poienile albastre.

Sângele îşi ştie visul.
Dragă-mi este dragostea
cu-nălţimile şi-abisul
şi cu ce mai are-n ea.

Dragă-mi este dragostea -
locului nu pot s-o ţin,
căci frumseţea ei dispare
în frumseţile-i ce vin.

Dragă-mi este dragostea,
dragă uneori furtuna
şi-un păcat pe care-l arde
pe la miezul nopţii luna.

Din aleanul trupului
sufletul se naşte.
Dragă-mi este dragostea
ce de ani mă paşte.

Dragostea ne-o ţină zeii,
să ne-ncânte funigeii
ca urzeala inului
firele destinului.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mai aduci aminte, Doamnă?

Îţi mai aduci aminte, Doamnă?
Era târziu şi era toamnă
Şi frunzele se-nfiorau
Şi tremurau în vântul serii
.....................
Ţi-aduci aminte şi de seara
Cu-amurgu-acela violet,
Când toamna-şi acorda încet
Pe frunza-i galbenă, chitara.
Pe lac ce-n lună s-argintase
Încet o lebădă trecea
Şi pata-i albă se pierdea
În noaptea care se lăsase.
...............................
Era târziu şi era toamnă...
Îţi mai aduci aminte, Doamnă?

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!