Devin compulsionale procesele de gândire care se efetuează cu energie – atât din punct de vedere calitativ, cât şi cantitativ (şi ca urmare a unei inhibiţii a părţii motrice a sistemului gândirii) – care nu este de obicei destinată decât acţiunii, adică gândurile care, în mod regresiv, înlocuiesc acţiunea.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Procesele de gândire sunt realizate prin deplasări de energie şi asta din motive economice (probabil la un nivel înalt de investire), mai mici decât energia necesară acţiunilor de descărcare sau de modificare a lumii exterioare.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare vis, în particular, îşi desfăşoară din acest punct de vedere acţiunea sa specială, care este când minuţioasă, când grosolană, când urmăreşte îndeaproape tema propusă, când se îndepărtează mai mult de ea.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este foarte clar că, într-o serie întreagă de situaţii, pregătirile motrice constituie expresia aşteptării. Afirmaţia este valabilă în special pentru cazurile în care evenimentul aşteptat priveşte propria mobilitate, pregătirile respective fiind indiscutabil determinabile calitativ.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acţiunea constă în condensarea, deplasarea şi remanierea în vederea unei reprezentări senzoriale a tuturor materialelor visului. Se adaugă, în ultimul rând, acţiunea accesorie de ordonare pe care am indicat-o. Într-adevăr, în conţinutul visului se întâlneşte un număr de elemente pe care am fi tentaţi să le luăm drept rezultat al unei activităţi pur intelectuale.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consumul de inervare, care însoţeşte procesul de reprezentare, este utilizat pentru a marca factorul cantitativ al reprezentării; el este mai mare când amplitudinea mişcării reprezentate este mai mare şi mai mic când amplitudinea mişcării este mai mică. Deci, reprezentarea unei mişcări mai mari va fi efectiv mai mare, adică însoţită de un consum mai mare.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definiţia pe care psihanaliza o dă psihicului arată că acesta se compune din procese care aparţin domeniilor sentimentului, gândirii şi voinţei. Psihanaliza trebuie, de altminteri, să afirme că există o gândire inconştientă şi o voinţă inconştientă. Dar prin această definiţie şi prin această afirmaţie ea îşi îndepărtează de la început orice simpatie din partea adepţilor unei ştiinţe reci şi îşi atrage bănuiala de a nu fi decât o ştiinţă esoterică şi fantastică şi care ar voi să opereze în tenebre şi să pescuiască în apă tulbure.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mijloacele de care se serveşte nevroza obsesională pentru a exprima gândurile cele mai secrete, nu reprezintă decât un fel de dialect al limbajului isteric. Este un dialect care ar trebui înţeles mai uşor, dată fiind puternica sa înrudire cu expresia gândirii conştiente, spre deosebire de limbajul isteric.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tensiunea, dacă ordinul compulsional nu a fost executat, este intolerabilă şi este percepută sub forma unei angoase intense. Drumul însuşi spre această acţiune substitutivă, chiar deplasată pe un mic detaliu, este atât de aprig disputată, încât acţiunea nu poate fi impusă decât sub formă de măsură de apărare, strâns legată de un impuls care trebuie îndepărtat.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actele compulsionale, în doi timpi, în care primul este anulat de cel de-al doilea sunt fenomene tipice în nevroza obsesională. Ele sunt înţelese, desigur, greşit de către gândirea conştientă a bolnavului, care le atribuie o motivaţie secundară – le raţionalizează.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omiterea impresiilor şi a evenimentelor trăite reliefează cu mai multă precizie şi într-un mod mai exclusiv decât în cazul uitării de nume acţiunea tendinţei care încearcă să îndepărteze din amintire tot ceea ce este neplăcut. Această amnezie nu poate fi considerată act ratat decât în măsura în care, examinat în lumina experienţei de toate zilele, ea ne apare ca surprinzătoare şi nejustificată, adică în cazul în care uitarea cuprinde, de exemplu, impresiile mai recente sau mai importante sau impresii a căror absenţă reprezintă o lacună într-un ansamblu despre care se păstrează o amintire perfectă.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lapsusurile cele mai insignifiante, acelea care nu furnizează nici o informaţie deosebită cu privire la procesele psihice ascunse, au totuşi o motivaţie, care nu este greu de sesizat.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce ne învaţă analiza este că multe alte vise, care nu par la prima vedere să includă preocupări erotice se reduc, prin munca de interpretare, la o realizare a dorinţei sexuale şi, pe de altă parte, că astfel de materiale ale gândirii noastre conştiente, care par să fi trecut în visul nopţii ca "relicve ale zilei", nu sunt admise aici decât pentru a juca rolul de figuranţi în reprezentarea dorinţelor erotice refulate.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţa nu este decât un organ de simţ care permite perceperea calităţilor psihice... Aparatul psihic, care este deschis asupra lumii exterioare prin organele de simţ ale sistemului său de percepţie, este el însuşi lume exterioară pentru organul de simţ al conştiinţei, care de altfel îşi găseşte în acest raport justificarea sa teleologică.

Sigmund Freud în Psihologia vieţii cotidiene
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erorile de scris seamănă atât de mult cu lapsusurile verbale încât ele nu pot furniza nici un punct de vedere inedit.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erorile de gândire, care sunt moduri de gândire ale inconştientului utilizate în tehnica sa, apar pentru critică, deşi nu întotdeauna, drept comice. Tolerarea conştientă a modurilor de gândire inconşientă, repudiate ca erori de gândire, este unul din mijloacele de producere a plăcerii comice; faptul este uşor de înţeles, căci pentru producerea investirii preconştiente este nevoie cu siguranţă de un consum mai mare decât pentru tolerarea investirii inconştiente.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anumite activităţi psihice constituie condiţii pentru comic. Reprezentările sau gândurile care urmăresc scopuri serioase împiedică descărcarea investiţiilor psihice, aceste investiri fiind necesare pentru deplasările cerute de respectivele activităţi. Aşa se face că doar diferenţele de consum neaşteptat de mari pot să-şi croiască drum spre plăcerea comică. Extrem de neprielnice pentru comic sunt toate procesele de gândire suficient de îndepărtate de intuitiv pentru a face inutilă mimica de reprezentare. Gândirea abstractă nu lasă nici un loc pentru comic, cu excepţia cazului în care ea este întreruptă brusc.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Analizând angoasa reală, am redus-o la acea stare de atenţie senzorială şi de tensiune motrice pe care o numim dispoziţie către angoasă, din care decurge reacţia de angoasă. Această reacţie poate avea două consecinţe alternative: sau formarea angoasei, când repetarea vechiului act traumatic este doar un semnal şi în acest caz, restul reacţiei serveşte la preîntâmpinarea unei noi situaţii periculoase, fie prin fugă, fie prin apărare; sau, vechiul act traumatic îşi păstrează întreaga putere, reacţia fiind atunci în totalitate de angoasă şi ca urmare, starea afectivă paralizantă se dovedeşte inoportună în condiţiile actuale.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există tendinţa de a afirma că angoasa nu este niciodată raţională. În cazul în care spaima devine prea intensă, constituie un obstacol care paralizează acţiunea şi chiar fuga. De cele mai multe ori, reacţia la pericol este un amestec în care se include sentimentul de teamă şi acţiunea de apărare. Animalul speriat încearcă frica şi fuge, dar singură, doar fuga corespunde scopului şi nu frica.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sentiment nu poate deveni o sursă de energie decât dacă este el însuşi expresia unei puternice trebuinţe.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vom constata că acte ratate şi amnezii se produc de asemenea la persoane care, departe de a fi obosite, distrate sau iritate, sunt normale din toate punctele de vedere şi numai mai târziu, tocmai ca urmare a actului ratat, se atribuie acestor persoane o iritare pe care ele refuză s-o admită.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!