Trist, dar adevărat

De Paştele Blajinilor,
La pomenirea morţilor,
Bătrânele plângeau în cor
Vorbindu-le morţilor:

- Am venit ca să vă plângem,
Să vă spunem că-ncurând,
Lângă voi o să ajungem,
Să locuim în mormânt.

E trist, dar e adevărat.
Chiar aşa s-a întâmplat
La slujba de pomenire,
Ţinută la mânăstire.

poezie de Dumitru Delcă (12 mai 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul cavalerului

Am tăiat cu spada noaptea-ntreagă
până când în locul zorilor au venit corbii,
corbii erau heralzii absurdelor mele victorii
risipindu-mi numele urbi et orbi.

Spada mi s-a întors înapoi în trecut,
a chemat-o arhanghelul Menumorut,
braţul îmi cade, capul mi-e greu,
dar numărul morţilor creşte mereu.

Creşte şi luna cu cele trei vipere galbene,
ochii se tulbură încet şi apun -
creşte numărul morţilor, creşte întruna -
voi muri printre hoituri bătrân şi nebun.

poezie clasică de A.E. Baconsky din Cadavre în vid (1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Talmeş-balmeş

iarăşi stăm alături - eu bătrână piatră
tu ca o copilă - veşnic nou năsută
scociorând tăciunii stinşi demult în vatră
cu tăcerea noastră tristă şi acută

nori albaştri-şi varsă şoapte de iubire
flori albastre-şi culcă vise pe câmpie
ploi albastre cad întru pomenire
morţilor albaştri - duc-se pe pustie

cât-om sta eu nu ştiu - numai timpul ştie
universul care e răspuns la toate
dar privesc şederea ca pe-o armonie
între ce se poate şi ce nu se poate

nori albaştri-şi varsă şoapte de iubire
flori albastre-şi culcă vise pe câmpie
ploi albastre cad întru pomenire
morţilor albaştri - duc-se pe pustie

simt că eşti alături gata de plecare
scociorăsc în silă focul stins în vatră
armonia strigă - data viitoare
tu să fii mai tânăr, nu bătrân ca piatra...

nori albaştri-şi varsă şoapte de iubire
flori albastre-şi culcă vise pe câmpie
ploi albastre cad întru pomenire
morţilor albaştri - duc-se pe pustie

poezie de Iurie Osoianu (14 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prăznuirea eroilor

PRĂZNUIREA EROILOR

În cimitirul satului,
la Înălţarea Domnului,
eroii sunt comemoraţi
într-un pomelnic adunaţi.

Clopotele dau trezire,
de-a Înălţării vestire.
Spre a morţilor odihnă
cântă sobor fără tihnă.

La slujba de pomenire,
rânduită-i prăznuire
în tradiţie creştină,
cu merinde şi lumină.

De la urmaşi ce i-au iubit,
spre cei morţi se-nalţă spirit,
cu lacrimă arzătoare
ca ceara din lumânare.

Sufletele lăcrimează,
când preoţii tămâiază
mormintele celor jertfiţi,
la Înălţare prăznuiţi.

Dar e nădejdea tuturor,
că învierea morţilor
aduce viaţa veacului
în ruga credinciosului.

În conştiinţe renaşte
tradiţie de la Paşte
cu-a Domnului Înălţare
la a Tatălui chemare.

Unicul Fiu al Domnului
să stea de-a dreapta Tatălui,
Duhul Sfânt cu Fiul vine,
de-a fi-n veci, Sfânta Treime.

Iar cum Hristos a înviat
şi la ceruri S-a înălţat,
credinţa e-nălţătoare
şi după ce omul moare.

*Înălţarea Domnului - Ziua Eroilor

Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din Ecouri străbune (1 iunie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pomenirea morţilor

Tot pomenesc la morţii mei,
Până vecinul, cu temei,
În zid bătea al treilea cui
Şi-i pomenii şi... morţii lui

epigramă de Mihaela Banu din Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de Ziua Morţilor

De Ziua Morţilor în cimitire
Pioşi aprindem lumânare
Şi cerem Domnului iertare,
După datini din psaltire.

Pentru suflete în nemurire
Şi cereasca îndurare,
De Ziua Morţlor în cimitire
Pioşi aprindem lumânare...

Lumini mii ard pe altare
În linişte de mănăstire,
Suntem plini de mulţumire
Amestecată cu-ntristare,

De Ziua Morţilor în cimitire.

rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balul de sâmbăta morţilor

închideţi-vă muştele, închideţi-vă muştele
nu le mai lasaţi libere pe uliţe

la balul de sâmbăta morţilor
am cântat în orchestră
cântam şi ne creşteau barbile
ne bărbieream, pe rând
şi iar cântam
apoi
morţii au luat-o în sus, în jos
priveau lung, peste uluci, în curţi
cei cu AVC
chiar îşi aminteau unde au locuit cândva.

la noapte
la această casă
un suflet se va ridica la ceruri.
cu pieptul gol
îngerul Domnului
s-a întins pe pământ sub fereastra-i.

poezie de Alexandru Draganoaia
Adăugat de Alexandru Draganoaia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul lacrimilor verzi

Aşa cum s-a mai întâmplat,
O picătură m-a atins,
Şi-atunci, iubito, ai pretins,
Că lacrima ţi-am confiscat!

Şi iarăşi m-ai înduplecat
Cu verbul tău mereu aprins,
Aşa cum s-a mai întâmplat,
Ca să mă las de tine nins,

Cu lacrimi verzi de matostat,
Dintru lăuntru-ţi necuprins,
Cu dulci săruturi înadins,
Cu mângâieri de neuitat,

Aşa cum s-a mai întâmplat!

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confirmarea învierii

Mi-e dor de tine cu putere,
Ca morţilor de înviere,
De care sunt neputincios,
Lipsit de zâmbetu-ţi frumos!

Hristos, din morţi când s-a trezit,
N-am îndoială c-a zâmbit,
Nici tu să nu te îndoieşti:
Voi învia, dacă-mi zâmbeşti!

Zâmbetul tău mi-a confirmat:
Adevărat am înviat!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La 57

de-o fi să mor
deşi nu prea cred
să
mă puneţi în mormânt
mai mult gol decât plin
de
infatuarea morţilor tineri
la 57 suspin
şi
faceţi aşa cum am spus
fără să vreau
să
trăiesc foarte mult în
adolescenţe

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu există învierea morţilor? Dacă nu există învierea morţilor, nici Hristos n-a înviat şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră.

Sfântul Pavel în Epistola întâi către corinteni a Sfântului Apostol Pavel, 15:12-14
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când spunem...

Când spunem Eminescu,
spunem România.
Când spunem Brâncuşi,
spunem tot România.
Fie că spunem
Eminescu, sau Brâncuşi,
spunem tot ce-i românesc
în cultura mondială.

poezie de Dumitru Delcă (19 februarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar acum Hristos a înviat, fiind Începătură a învierii celor adormiţi. Că dacă printr-un om a venit moartea, tot printr-un Om şi învierea morţilor, căci, precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia.

Sfântul Pavel în Epistola întâi către corinteni a Sfântului Apostol Pavel
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

U.S.L.-iştii

Vor să fie soare
Şi pe strada lor.
Chiar dacă îi doare,
Tot cântă în cor.

epigramă de Dumitru Delcă (4 aprilie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O singură privire

A venit,
s-a făcut comod,
s-a aşezat,
m-a privit.
L-am servit cu o cafea.
A savurat cafeaua,
a zis că mai vine.
S-a ridicat.
Aş fi vrut să mai vină.
L-am invitat,
n-a mai venit.
A dezertat.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paştele ne învaţă că poţi să aşezi adevărul chiar şi într-un mormânt, dar acesta nu va rămâne acolo.

citat din Clarence W. Hall
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa mi s-a întâmplat şi la celelalte cicluri, pe care de asemenea le ştiau, aşa i s-a întâmplat şi colegului meu. În sfârşit, după o oră, în care respectiva familie a râs pe săturate, am fost întrebaţi: "Dar voi ceva nou nu ştiţi?" Ştiam, sigur că ştiam şi ceva nou, ştiam tot ce era proaspăt pe piaţă în materie de haz, dar, de fiecare dată, tipii râdeau de la prima frază. Le ştiau.

Ion Băieşu în Umor la domiciliu, ed. Sport- Turism (1981)
Adăugat de Mitu Sticlea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul de întoarcere al celor plecaţi departe

De prin ţări îndepărtate
unde-am rătăcit,
Ne întoarcem în cetate,
în satul iubit.
De prin ţări îndepărtate
unde-am rătăcit,
Ne întoarcem în cetate,
în satul iubit.
Refren:
Lângă voi, e bine,
vom fi împreună.
Vom fi lângă tine,
mamă scumpă, bună.
Lângă voi, e bine,
viaţa-i minunată.
Vom fi lângă tine,
lângă tine, tată.

Lângă voi, mamă şi tată,
lângă voi venim.
Nu mai plecăm niciodată,
nu vă părăsim.
Lângă voi, mamă şi tată,
lângă voi venim.
Numai plecăm niciodată,
nu vă părăsim.
Refren

Cruntă a fost despărţirea,
cât rău ne-a făcut!
Ne-a lipsit mamă iubirea
şi-al vostru sărut.
Cruntă a fost despărţirea,
cât rău ne-a făcut!
Ne-a lipsit mamă iubirea
şi-al vostru sărut.
Refren

Azi vă spunem,, bun găsit"
şi vă-îmbrăţişăm.
Visul nostru s-a-împlinit,
toţi ne bucurăm.
Azi vă spunem,, bun găsit"
şi vă-îmbrăţişăm.
Visul nostru s-a-împlinit,
toţi ne bucurăm.

Refrenul de final:
Lângă voi e bine,
suntem împreună.
Suntem lângă tine,
mama scumpă, bună.
Lângă voi e bine,
viaţa-i minunată.
Suntem lângă tine,
lângă tine, tată.

poezie de Dumitru Delcă (23 ianuarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu plec de lângă tine

Eu nu plec de lângă tine, nu vreau să-mi fac singur dor,
Eu nu plec din astă lume şi nicicând nu vreau să mor.
Este drept că timpul trece şi viaţa iute se scurge,
Că cei ce rămân în urmă, multă vreme mă vor plânge.
Poate tocmai de aceea, lângă voi vreau să rămân,
Cu voi toţi să împart viaţa, darul divin, dar comun.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maggie Holvey: Michael. Era fratele geamăn al lui Charlie. S-a născut mort. Am fost de acord cu Steven să nu-i spunem niciodată lui Charlie despre asta. Mama a vrut să facă un ritual de separare când a auzit de moartea lui Michael, ca să le despartă sufletele. Spunea că dacă nu facem asta, lumea morţilor îl va urmări pe Charlie.

replică din filmul serial Dosarele X
Adăugat de Diana Frone, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul morţilor

Spală-te cu apa ne'ncepută
Cum spun vrăjitoarele şi mitul.
Haidem la poarta satului
Să privim cum arde Răsăritul.

A trecut un ceas de când cucoşii
Şi-au strigat voioasele alarme.
Muncitorii toţi s-au dus în câmpuri,
Numai satul morţilor mai doarme...

Oare nu ştiau să le vestească
Ora de miraj când arde zarea?
Hai cu mine-n satul morţilor,
Să strigăm pe uliţi deşteptarea...

Poate s-or trezi şi muncitorii
Zăvorâţi în cel din urmă sat:
Să-şi dezmorţească braţele
Cari de-atâtea veri n-au mai lucrat.

Ei şi-au lăsat pământurile
Mâini străine să le samene,
Mâini străine să le secere,
Norii să le ude-n trecere,
Şi să le usuce vânturile...

De ce doarme satul morţilor?
Pentru ce pe uliţele lui
Nimeni nu vesteşte bucuria
Gloriilor răsăritului?...

Hai cu mine-n satul morţilor
Să strigăm pe uliţi amândoi,
Să surâdem crucilor, căci mâine
Ne-or muta acolo şi pe noi...

Ne vor rămânea pământurile:
Mâini străine să le samene,
Mâini străine să le secere,
Norii să le ude-n trecere,
Şi să le usuce vânturile.

poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!