Patologia ne aduce la cunoştinţă o mulţime de stări în care delimitarea eului de lumea exterioară devine incertă, graniţele dintre ele fiind într-adevăr greu de trasat; în anumite cazuri, părţile din propriul nostru corp şi chiar elemente din propria noastră viaţă psihică, percepţii, gânduri, sentimente, ne apar ca străine, părând să nu mai facă parte din eu; în alte cazuri se atribuie lumii exterioare ceea ce în mod vădit a fost generat de către eu şi ar trebui să fie recunoscut de dânsul. Aşadar, însuşi sentimentul eului e supus unor alterări, limitele sale nefiind constante.
Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Pachet Opere Esentiale Sigmund Freud 11 volume" de Sigmund Freud este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preţ, la Citate similare
Psihanalizei nu i se întâmplă des să conteste ceea ce au afirmat alţii; în general, ea nu face decât să adauge lucruri noi şi în anumite cazuri, se dovedeşte că ceea ce a fost omis de către alţii şi adăugat de psihanaliză constituie tocmai esenţialul.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub influenţa lumii exterioare (a mediului)o parte a sinelui dotată cu organe de percepere a excitaţiilor şi cu organe de apărare împotriva lor, se dezvoltă treptat devenind Eu. Acesta este mijlocitorul între Sine şi lumea exterioară. Percepţia şi conştiinţa constituie doar partea cea mai mica şi mai superficială a Eului, parte care topografic este situată cel mai aproape de realitatea externă. Cu ajutorul acestor instrumente (sistemul percepţie -conştiinţă), eul îsi conservă existenţa, observă şi examinează realitatea pentru a obţine o "imagine adecvată" a ei, se adaptează la realitate şi o modifică cu interesele lui. Astfel "Eul" îşi asumă sarcina de a reprezenta lumea externă în faţa Sinelui, pentru binele acestuia.
Sigmund Freud în Psihologia Inconştientului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin natura lor, cuvântul de spirit şi comicul sunt două lucruri distincte, ele suprapunându-se pe de o parte doar în anumite cazuri speciale şi pe de altă parte în ceea ce priveşte tendinţa de a obţine plăcere din surse intelectuale.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ura, ca relaţie cu obiectul, este mai veche decât iubirea. Ea provine din primordiala repudiere narcisică de către eu a lumii exterioare cu revărsarea ei de stimuli. Ca o expresie a reacţiilor de neplăcere provocate de obiecte, ura rămâne mereu într-o relaţie strânsă cu pulsiunile de autoconservare; astfel încât pulsiunile sexuale şi pulsiunile eului pot oricând dezvolta o antiteză care o repetă pe cea dintre dragoste şi ură.
citat din Sigmund Freud
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecutul poate persista în psihicul nostru, el nefiind în mod necesar expus distrugerii. Se poate, pe de altă parte, ca în acest domeniu – în mod normal sau în mod excepţional – un număr mare de elemente vechi să fie suficient de şterse sau resorbite, pentru ca nici un vechi eveniment să nu le mai facă de acum încolo să reapară sau să reînvie, după cum se poate ca, în general, conservarea lor să implice anumite condiţii favorabile.
Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un al doilea factor va contribui la detaşarea eului de ansamblul senzaţiilor, adică să-l facă să recunoască un "afară", o lume exterioară: senzaţiile de durere şi de suferinţă, frecvente, variate şi inevitabile, pe care principiul plăcerii, ca stăpân absolut, le cere suprimate sau evitate.
Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sensul propriu al actului ratat apare în anumite cazuri de o manieră impresionantă şi irecuzabilă.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sentimentul eului la adult nu este nimic altceva decât reziduul atrofiat al unui sentiment de o întindere mult mai vastă, atât de vastă încât îmbrăţişa totul, corespunzând unităţii celei mai intime dintre eu şi mediul său.
Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vechile motive de teamă ar trebui să dispară în cursul evoluţiei, pentru că situaţiile periculoase corespunzătoare şi-au pierdut valoarea datorită consolidării eului; dar, în realitate, lucrurile nu se petrec chiar aşa.
Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceea ce numim întâmplare în lumea exterioară poate fi redus, după cum se ştie, la legi; de asemenea, ceea ce numim arbitrar în viaţa psihică se bazează pe legi, pe care, deocamdată, mai mult le presimţim.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am constatat că cele trei modalităţi principale ale angoasei: angoasa reală, angoasa nevrotică şi angoasa conştiinţei, pot fi uşor raportate la cele trei dependenţe ale "eului": lumea exterioară, sinele şi supraeul.
Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sentimentul eului, pe care îl posedă adultul, nu a putut fi unul şi acelaşi încă de la origine. El trebuie să fi suferit o evoluţie pe care, evident, nu o putem demonstra, dar care, în schimb, se lasă reconstituită cu suficientă verosimilitate.
Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Constatând că într-un mare număr de cazuri uitarea unui proiect se reduce la o contra-voinţă, extindem aceeaşi concluzie şi la o altă serie de cazuri în care persoana analizată, nemulţumindu-se să nu confirme contra-voinţa reliefată, pur şi simplu o neagă (de exemplu, numeroasele cazuri în care se uită restituirea cărţilor împrumutate, achitarea facturilor sau plata datoriilor). Trebuie să avem curajul să spunem persoanei interesate că ea are intenţia de a păstra cărţile, de a nu plăti datoriile, chiar atunci când această persoană va nega intenţia pe care i-o atribuim, nefiind în stare să explicăm prin alte motive atitudinea sa. Îi vom spune că are această intenţie şi că nu îşi dă seama de ea, dar că, în ceea ce ne priveşte, ne este de ajuns că ea se dă în vileag prin efectul uitării. Celălalt ne va răspunde că tocmai de aceea nu-şi aminteşte. Deci, ajungem la o situaţie în care ne-am mai găsit o dată. Voind să dăm întreaga dezvoltare logică interpretările pe cât de variate, pe atât de justificate ale actelor ratate, suntem fără doar şi poate determinaţi să admitem că există tendinţe capabile să acţioneze fără ştirea lui. Formulând însă această idee, venim în contradicţie cu toate concepţiile aflate în vigoare în viaţă şi în psihologie.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diverse cauze determină apariţia caracterelor speciale ale mulţimilor. Prima constă în faptul că individul din mulţime dobândeşte, prin conştiinţa apartenenţei la un număr, sentimentul unei puteri de neînvins, ce îi permite să cedeze unor instincte pe care dacă ar fi singur, ar fi obligat să şi le reprime. El va ceda în faţa acestora cu atât mai uşor cu cât (mulţimea fiind anonimă şi ca atare, iresponsabilă) sentimentul responsabilităţii, care îi înfrânează totdeauna pe indivizi, ar dispărea în întregime. Prin urmare, este suficient să spunem că individul din mulţime se află plasat în nişte condiţii care îi permit să-şi relaxeze reprimarea tendinţelor sale inconştiente.
Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La copil se dezvoltă tendinţa de izolare a eului, de expulzare a tot ceea ce poate deveni sursă de neplăcere şi de formare pe această cale a unui pur eu-plăcere, căruia i se opune un "afară" străin şi ameninţător. Limitele acestui primordial eu-plăcere nu vor putea scăpa rextificărilor impuse de experienţă.
Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Categoric este dificil de dat o definiţie a ceea ce, convenţional, este numit "caracter"; totuşi poate fi remarcat faptul că acesta din urmă poate fi atribuit eului în mod univoc şi am putut cunoaşte câţiva dintre factorii care îl determină: în primul rând transformarea vechii instanţe părinteşti în supra-eu, fapt care este de departe cel mai important şi cel mai decisiv dintre toate, mai târziu identificarea cu părinţii sau cu alte persoane influente, apoi încă alte identificări care sunt reziduurile relaţiilor obiectuale abandonate. La toate acestea se adaugă formaţiile reacţionale care îşi joacă întotdeauna rolul în formarea caracterului şi pe care eul le acumulează prin mijloace mai normale, mai întâi în refulările sale şi mai apoi când el respinge impulsiunile instinctuale indezirabile.
Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inconştientul este asemănător cu un cerc mare care ar include conştiinţa ca pe un cerc mai mic. Nu poate exista fapt de conştiinţă fără o preparaţie inconştientă, în timp ce inconştientul se poate lipsi de stadiul conştient, având totuşi o valoare psihică. Inconştientul este psihicul însuşi în realitatea esenţială. Natura sa intimă este la fel de necunoscută ca şi aceea a realităţii exterioare, iar conştiinţa se informează despre el într-un fel atât de incomplet ca şi organele noastre de simţ despre lumea exterioară.
Sigmund Freud în Psihologia vieţii cotidiene
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astfel se explică faptul binecunoscut al reprezentării simbolice a ideilor visului, fapt cu atât mai remarcabil cu cât se ştie astăzi că toţi cei care folosesc aceeaşi limbă se servesc când visează de aceleaşi simboluri. Aş adăuga chiar că, în anumite cazuri, comunitatea simbolurilor se întinde dincolo de comunitatea limbilor.
Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În cazul lapsusurilor, pe lângă relaţiile tonale şi similitudinea cuvintelor, trebuie să admitem şi influenţa asociaţiilor de cuvinte. Dar nici aceasta nu ajunge. Există o întreagă serie de cazuri în care explicaţia unui lapsus observat nu reuşeşte decât dacă se ţine seama de propoziţia care a fost enunţată sau măcar gândită anterior. Sunt şi acestea cazuri de acţiune la distanţă, de felul acelora citate de Meringer, dar de o amploare mai mare.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conştiinţa nu este decât un organ de simţ care permite perceperea calităţilor psihice... Aparatul psihic, care este deschis asupra lumii exterioare prin organele de simţ ale sistemului său de percepţie, este el însuşi lume exterioară pentru organul de simţ al conştiinţei, care de altfel îşi găseşte în acest raport justificarea sa teleologică.
Sigmund Freud în Psihologia vieţii cotidiene
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!