Sentimentul eului, pe care îl posedă adultul, nu a putut fi unul şi acelaşi încă de la origine. El trebuie să fi suferit o evoluţie pe care, evident, nu o putem demonstra, dar care, în schimb, se lasă reconstituită cu suficientă verosimilitate.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O meditaţie mai profundă ne arată că un mit al lui Moise originar, care să nu difere de celalalte mituri ale naşterii, nu se poate să fi existat. Pentru că legenda este fie de origine egipteană, fie de origine evreiască.

Sigmund Freud în Moise şi monoteismul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă eul nu recurge la nici o altă metodă de apărare împotriva anumitor excitaţii neplăcute de origine internă, ci tot la acelea la care recurge în cazul senzaţiilor dezagreabile de origine externă, va deveni un punct de plecare pentru importante tulburări morbide.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De obicei, materialul refulat nu se poate manifesta ca amintire, dar în schimb el rămâne activ în mod potenţial; într-o zi, sub influenţa unui factor extern, din el se nasc produse psihice care trebuie considerate metamorfoze sau mlădiţe ale amintirii uitate şi care nu pot fi înţelese decât astfel.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sintagma "copilul interior" induce ideea de separare. Parcă ar fi doi: un adult şi un copil, cel dintâi fiind responsabil de cel de-al doilea. De parcă adultul poate purta de grija altcuiva înainte de propria maturizare. Este o scuză prin care adultul îşi motivează imaturitatea. Separându-se de infantilitatea sa crede că dă dovada de maturitate, dar nu face altceva decât sa menţină conflictul. El, om serios, vrea sa aibă grija de un copil neajutorat. Simpatic rău ego-ul ăsta. Asa-zisul "copil interior" este adultul care încă doarme, agăţat emoţional de poveştile trecute. Este adultul, nu "copilul", cel care trebuie să se maturizeze. Când se maturizează, revine natural la inocenţă, care nu are treabă cu vârsta, ci cu înţelegerea. Vindecarea nu este a "copilului interior", ci a adultului care acceptă că este infantil emoţional, tânjind tot timpul după afecţiune şi atenţie.

citat din Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putem descoperi în mod sigur originea atitudinii religioase dacă urmărim sentimentul de dependenţă al copilului. Şi dacă cumva îndărătul acestuia se mai ascunde ceva, acest ceva rămâne încă învăluit în ceaţă.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patologia ne aduce la cunoştinţă o mulţime de stări în care delimitarea eului de lumea exterioară devine incertă, graniţele dintre ele fiind într-adevăr greu de trasat; în anumite cazuri, părţile din propriul nostru corp şi chiar elemente din propria noastră viaţă psihică, percepţii, gânduri, sentimente, ne apar ca străine, părând să nu mai facă parte din eu; în alte cazuri se atribuie lumii exterioare ceea ce în mod vădit a fost generat de către eu şi ar trebui să fie recunoscut de dânsul. Aşadar, însuşi sentimentul eului e supus unor alterări, limitele sale nefiind constante.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Factori psihofiziologici cum sunt emoţia, distragerea, tulburările de atenţie, este evident că nu sunt de prea mare ajutor în explicarea actelor ratate. Sunt moduri de a vorbi, paravane îndărătul cărora nu ne putem interzice să privim. Mai bine am întreba: Care este, în cutare caz particular, cauza emoţiei, a devierii excepţionale a atenţiei? Pe de altă parte, influenţele tonale, similitudinile verbale, asociaţiile obişnuite pe care le prezintă cuvintele au şi ele, trebuie recunoscut, o anumită importanţă. Toţi aceşti factori facilitează lapsusul, îndrumându-l pe o cale posibil de urmat. Mai trebuie un mobil interior pentru a decide, o forţă care să împingă în acea direcţie.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consider că este o cauză suficientă aceea căreia nu-i lipseşte nimic din ceea ce este necesar pentru producerea efectului. O asemenea cauză este şi o cauză necesară căci, dacă ar fi posibil ca o cauză suficientă să nu producă efectul, atunci i-ar lipsi ceva din ceea ce-i trebuie pentru a-l produce, iar în cazul acesta nu ar fi suficientă. Dar dacă este imposibil ca o cauză suficientă să nu-şi producă efectul, înseamnă că o cauză suficientă este şi o cauză necesară. De aici este evident că tot ceea ce se produce, se produce cu necesitate, căci orice lucru care se produce are o cauză suficientă, fără de care nu s-ar fi produs;tot de aceea, acţiunile voluntare sunt necesitate.

citat din Thomas Hobbes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În unele cazuri, putem afla care este tendinţa perturbatoare chiar din gura persoanei care vorbeşte şi care, după ce a comis lapsusul, îşi revine şi restabileşte cuvântul potrivit.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există şi cazuri în care actele ratate se multiplică, se înlănţuiesc între ele, se înlocuiesc reciproc. O dată uiţi de un rendez-vous; data următoare eşti hotărât să nu-l mai uiţi, dar reiese că din greşeală ai notat o altă oră. În timp ce cauţi, prin tot felul de artificii, să-ţi reaminteşti un cuvânt uitat, îţi scapă din memorie un al doilea, care te-ar fi putut ajuta să ţi-l aminteşti pe primul; şi pe când porneşti în căutarea acestui al doilea cuvânt, uiţi un al treilea şi aşa mai departe. Acelaşi lucru, se ştie, se poate produce şi în cazul erorilor tipografice, pe care le putem considera acte ratate ale culegătorilor de litere.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a constatat că copiii se comportă rău pentru a provoca pedeapsa, după care sunt liniştiţi şi mulţumiţi. O cercetare analitică ulterioară poate descoperi sentimentul de vinovăţie care duce la căutarea pedepsei.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideea de a fi una cu marele Tot, pe care o implică sentimentul oceanic, apare ca o primă căutare de consolare religioasă, ca o altă modalitate de a nega pericolul de care se simte ameninţat eul din partea lumii exterioare.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă unul a reuşit să-şi satisfacă o dorinţă refulată, este obligatoriu ca toţi ceilalţi tovarăşi de comunitate să se simtă animaţi de aceeaşi tentaţie; pentru a o reprima, trebuie sancţionată cutezanţa celui vinovat, şi adesea se întâmplă ca actul pedepsirii să le dea celor care îl execută prilejul de a comite, la adăpostul expierii, acelaşi fapt nelegiuit. Este aici unul dintre principiile fundamentale ale sistemului penal omenesc, care decurge în mod firesc din ipotetica identitate dintre dorinţele refulate şi cele ale acelora însărcinaţi să răzbune societatea.

Sigmund Freud în Totem şi Tabu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimentul eului la adult nu este nimic altceva decât reziduul atrofiat al unui sentiment de o întindere mult mai vastă, atât de vastă încât îmbrăţişa totul, corespunzând unităţii celei mai intime dintre eu şi mediul său.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Categoric este dificil de dat o definiţie a ceea ce, convenţional, este numit "caracter"; totuşi poate fi remarcat faptul că acesta din urmă poate fi atribuit eului în mod univoc şi am putut cunoaşte câţiva dintre factorii care îl determină: în primul rând transformarea vechii instanţe părinteşti în supra-eu, fapt care este de departe cel mai important şi cel mai decisiv dintre toate, mai târziu identificarea cu părinţii sau cu alte persoane influente, apoi încă alte identificări care sunt reziduurile relaţiilor obiectuale abandonate. La toate acestea se adaugă formaţiile reacţionale care îşi joacă întotdeauna rolul în formarea caracterului şi pe care eul le acumulează prin mijloace mai normale, mai întâi în refulările sale şi mai apoi când el respinge impulsiunile instinctuale indezirabile.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maladia numită agorafobie, spre exemplu, debutează cu un acces de angoasă în stradă. Acest acces s-ar reînnoi la fiecare ieşire, dar formarea simptomului, care poate fi considerat ca o inhibiţie, ca o îngustare funcţională a eului, aplanează accesul de angoasă.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă ar fi să acceptăm ca istoric faptul că Moise ar fi fost un nobil egiptean, ne-ar mai trebui încă cel puţin un punct de sprijin, ca să punem la adăpost posibilităţile care ni se deschid faţă de critica de a fi produse ale imaginaţiei, prea departe de realitate. O dovadă obiectivă privind perioada în care s-a desfăşurat viaţa lui Moise, inclusiv exodul din Egipt, ar fi fost probabil suficientă. Dar cum aceasta nu ne-a stat la îndemână, ar fi mai bine să punem capăt inferenţelor care s-ar putea face în legătură cu intuiţia că Moise ar fi fost egiptean.

Sigmund Freud în Moise şi monoteismul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sugarul nu-şi deosebeşte încă eul de o lume exterioară, pe care o consideră ca pe o sursă de senzaţii care afluează spre dânsul.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi chiar nici unul şi acelaşi spectacol, jucat de sute şi sute de ori, n-a fost acelaşi, seară de seară. Şi nici partenerii mei n-au suferit de "boala" monotoniei, a repetiţiei ce­nuşii, care, în mod evident, este raiul căl­duţ al medio­cri­tăţii. Sigur că unele întâmplări, sărite din firesc, pot re­prezenta un condiment, o culoare, dar sem­nificaţia lor nu satisface ineditul, pentru că întot­dea­una destinul are grijă să nu ne lase să oftăm plic­tisiţi.

citat din Florin Piersic
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele noastre nocturne nu sunt nimic altceva decât fantasme, ceea ce putem demonstra prin interpretarea viselor. De altfel, limba a rezolvat de mult problema esenţei visului, numind reveriile sau castelele din Spania şi "vise diurne".

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!