Pasărea mătăsii
În scrierea de mână —
Drum spre albastrul sud.
Cu el voi aduna lucrurile mării
şi apa de acasă.

tanka de Clelia Ifrim din revista Lynx (1997)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mănuşi de seară -
pe mâinile bătrânei
fluturi de casă

haiku de Clelia Ifrim
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

În plasa goală
sufletul pescarului,
singurul peşte

haiku de Clelia Ifrim
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pelerinul mort –
un fluture îşi continuă
visul pe lumină

haiku de Clelia Ifrim (octombrie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vasul Marin

vasul marin ifrim nu e un vas de război
deşi are un contur agresiv
vasul marin ifrim
este un vas schizofrenic
până la măduva apelor
vasul marin ifrim are o dinamică stranie
şi caută golfurile femeii cu apucături de canibal
vasul marin ifrim e o ambarcaţiune
cu însuşiri stranii
o broască ţestoasă cu aripi de fluture negru

poezie de Marin Ifrim din Curentul marin
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul reformei

Străvechiul drum al dinastiei Tung,
Numit cel al "Mătăsii" (cum se ştie)
Nu-i (cum se vede) drumul cel mai lung,
Ci drumul nostru, spre... democraţie!

epigramă de Mihai Schweitzer din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrierea sub zăpadă

aş scrie ceva sub zăpadă
de mână de
mână mi-e departe s-ajung (?!) - vino tu
peste mine în cald
pământule ciung

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea albastră

La răsăritul vieţii
pasărea albastră
cântă pentru mine
întoarcerea în timp,
o mângâi cu privirea
în contopiri albastre
plutind pe diadema
mării de argint.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea la mare

Albastrul cerului coboară-n rai de ape,
Crăiasa zărilor corăbii negre mână,
La piept şi-adună marea îngerii aproape
De prin tărâmuri de smarald, sub clar de lună.

Un nor răzleţ de cornul lunii-ar vrea să scape,
Străpuns de suliţe puterile-şi adună,
Albastrul cerului coboară-n rai de ape,
Crăiasa zărilor corăbii negre mână.

Tăcută, peste ţărmuri de cleştar stăpână,
Îşi cheamă stelele-n talazuri să se-adape,
Izvorul nopţii curge-n valuri şi răsună
Acorduri de vioară pe o dulce strună,
Albastrul cerului coboară-n rai de ape.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desprimăvărare

pasărea îşi înfipsese zborul
în aria-lipsă a omului nostru

ziua-n amiaza mare bocitoarele
umpluseră vremea cu hoiturile
silabelor dezmembrate

în zarvă nelumească Dumnezeu
ieşise pe o margine înaltă
plânsul Lui tăcut discret paşnic
scosese din amuţire
mările îndepărtate ale Sudului

se reinventase alt drum al mătăsii!

la răscruce o ridicătură de dune
închipuind setea de iubire
a celor doi atâta timp
rămaşi în singurătate

dintr-o absenţă ieşise un mugur
ispitind nările îngerului
să-şi reintre în normalitate

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

Zăbovind leneş în ploaie,
sub streaşină mă strecor.

O clipă prelungă,
urmăresc cu nesaţ picăturile şiroind.
De m-aş prelinge odată cu ele,
spre adâncul reavăn!

Exilate în depărtare,
în albastrul indigo, mă dor ramurile fremătând.
De m-aş dezintegra,
să mă-ntrupez în furtună!

Ploaie să fiu,
nesubstanţă să devin,
şi-n univers să mă-ntorc,
acasă.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fereastra despre mare

În fereastra despre mare
Stă copila cea de crai -
Fundul mării, fundul mării
Fură chipul ei bălai.

Iar pescarul trece-n luntre
Şi în ape vecinic cată -
Fundul mării, fundul mării
Ah! demult un chip i-arată.

"Spre castel vrodată ochii
N-am întors şi totuşi plâng -
Fundul mării, fundul mării
Mă atrage în adânc."

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină deasupra mării

Motto
"Din când în când toţi ne pierdem câte un pic.
Prietenii sunt singurul drum pe care ne întoarcem acasă".

A fost o vreme când, pierdut şi lipsit de apărare,
Viaţa mi se scurgea de-a dreptul la-întâmplare;
Neştiind încotro mă-îndrept în noaptea mare,
Eram cu totul la cheremul sorţii.

De nicăieri, o rază de lumină, -n faţa mea,
A spintecat noaptea fără lună, fără-o stea –
Iar eu am putut, extrem de clar, vedea
Drumul spre liman, spre izbăvire.

Am întors nava cap compas spre coastă
Şi, căutând scăpare de pe marea vastă,
Am urmărit, în clipa din toate cea mai fastă,
Mâna luminoasă care-mi arăta printre valuri calea.

Ajuns la mal, în miezul nopţii de coşmar,
Drept în faţa mea, sus, de pe coama unui deal,
Îmi făcea cu ochiul, zâmbind, lumina unui far...
Apoi, prietenii m-au dus acasă.

poezie de Robert S. Bise, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuiul

mă strecor încet
îngrozitor de încet
printre obosite gânduri
caut aroma unui vis
trăim şi uităm
inutile amintiri
o creangă bate într-un geam
al cui
al vieţii poţi să spui, dar cui, că nu am cui
mai bine bat un cui în dricul de pe drum
al cui...
trist am plecat pe lângă drum
printre oase şi fum
căutam în van
o creangă verde sau un ram
ce am găsit
mai bine tac
lucrurile trec
uneori se mai rotesc
spre nicăieri
trăiesc intre vis şi adevăr
aici a mai rămas
doar un geam spart
într-o casă moartă
mai am în mână doar un cui
al cui

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa noastră

Pe-acelaşi drum,
Mânaţi de-acelaşi îndemn nefast al năzuinţii,
De-aceleaşi neînţelese-avânturi spre tot mai sus,
Pe-acelaşi drum
Pe unde ieri trecură poate,
Străbunii noştri
Şi parinţii,
Pe unde, unii după alţii, drumeţii trec de mii de ani,

Noi –
Cărora ni-i dat să ducem enigma vieţii mai departe
Şi doliul vremilor apuse,
Şi-al idealurilor scrum –
Pe-acelaşi drum
Vom trece mâine cerşind din ţiterele sparte
La umbra zidurilor mute
Şi-a secularilor castani!

Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri...
Şi-n calea noastră întâlni-vom
Pe cei bătrâni rămaşi în urmă –
Pe cei ce ne-or privi cu ochii în lacrămi
Cum le luăm-nainte.
Iar noi
Le vom citi-n figură cum suferinţele le curmă
În suflet sfintele avânturi
Şi-n gură caldele cuvinte...

Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri...
Şi-n calarea noastră întâlni-vom –
O!... câte nu poţi să-ntâlneşti
Când drumu-i lung
Şi nesfârşită e năzuinţa ce te mână
Tot mai departe
Şi te poartă,
Ca pe un orb ţinut de mână,
Spre-ntrezărite-Aureole –
Nimicuri scumpe pământeşti!...

Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri!...
Şi mândri poate ca seninul albastru-al sângelui regesc.

Dar va veni o zi în care
Ne vom opri deodată-n drum,
Înspăimântaţi că-n urma noastră
Zări-vom pe-alţii cum sosesc,
Cum ne ajung,
Ne trec-nainte
Şi râd că nu-i putem opri...

Da...
Va veni şi ziua-n care vom obosi,
Şi va veni
Un timp în care-al năzuinţii şi-al aiurărilor parfum
Ne va părea miros de smirnă,
Iar cântul ţiterelor sparte
Un Psalm cântat de-un preot gângav
La căpătâiul unei moarte
Pe care numeni n-o cunoaşte...

Şi-atunci, privind un urma lor –
Ca cei ce n-au nimic să-şi spună
Când nu-şi pot spune tot ce vor –
La umbra zidurilor mute
Şi-a secularilor castani,
Vom adormi ca şi drumeţii
Ce dorm uitaţi de mii de ani!...

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea Phoenix de tip nou

Spre zări te-nalţi şi zbori mereu
Aşa cum vreau sâ fac şi eu,
Dar plumbul greu, din lanţ, nu-ţi lasă
Decât să zbori... pe loc, acasă.

epigramă de Dan-Stelian Bura (2 decembrie 2011)
Adăugat de Dan-Stelian Bura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul fântânii

Cumpăna-i lance spre soare
Spintecă albastrul cer,
Stăpâneşte lunga zare
Ca un solitar străjer.

Susură-n străfund izvoare
Şi puterile nu-i pier,
Cumpăna-i lance spre soare,
Spintecă albastrul cer.

Lanţul cu zale de fier
Să-i fi dat putere oare?
A-îndurat furtuni şi ger,
La margine de răzoare
Cumpăna-i lance spre soare.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul păzitor

Îngerul stă sus
Şi mă priveşte
- Opreşte scrierea aceasta, îmi spune,
Opreşte această scriere oribilă.
- Dar e scrierea mea,
Sunt gândurile mele!
Ce m-aş face eu,
fără gânduri?
- Gândurile nu sunt de la tine,
Ci de la Dumnezeu,
Zâmbi el.
- Atunci, gândul acesta,
transcris în scrierea aceasta,
cum poate fi oribil?

Îngerul a tăcut
- Ştii? Cred că mi-ar trebui
un om păzitor, şopti el.

poezie de Ioan Liviu Bistriţean
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te poţi pierde niciodată atunci când înveţi să te pierzi în albastrul mării.

citat din Munia Khan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre surprinderea mea, lucrurile s-au petrecut cam ca în visul meu. Miss Emeralds a venit către mine şi m-a luat de mână. Am tresărit, aşa era de rece sau de fierbinte. "Bill", spuse şi de atunci nimeni n-a mai îndrăznit să-mi spună aşa, "Bill, ce-ar fi să încetezi să te mai zbuciumi? Chiar dacă ai avea dreptate, asta nu serveşte decât la a complica lucrurile, oare nu pricepi? Şi îşi văzu de drum, înaltă şi fragilă, cu mâna dreaptă ridicată a rămas bun sau a binecuvântare, iar eu mi-am dat seama într-o străfulgerare că pogora din Primăvara lui Botticelli, că era zeiţa Venus ale cărei tălpi neprihănite abia atingeau pajiştea, a cărei prezenţă provoca miracolul vegetaţiei, a tot ceea ce înverzea sub paşii ei.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul mătăsii către Samarkand (Poem #509)

HASSAN:
E-aşa plăcut să te plimbi seara printre izvoare
Când peste nisipul de-aur imense umbre cad,
Când clopote bat adâncind tăcerea mare
De-a lungul Drumului Mătăsii către Samarkand.

ISHAK:
Noi nu călătorim pentru brocarturi, mirodenii, mosc;
Ni-s inimile-atrase de vântul fierbinte şi nomad
Din setea de-a afla ce doar puţini aleşi cunosc –
De-aceea am luat Drumul Mătăsii către Samarkand.

COMANDANTUL CARAVANEI:
Deschide poarta, străjer al nopţii cu-aromă de curmal!
STRĂJERUL:
Ho, călători, deschid, dar pentru ce ţinut mai blând, mai cald,
Părăsiţi oraşul plăcerilor sub luna de opal?
NEGUSTORII ( într-un glas):
Pornim cu toţii pe Drumul Mătăsii către Samarkand!
(Caravana iese pe poartă)

STRĂJERUL (consolând femeile):
Ce-aţi vrea, doamnelor! Mereu a fost la fel pe-aceste şesuri,
Asa-s croiţi bărbaţii. S-acceptaţi soarta, vă recomand.
O FEMEIE:
Ei Nu se gândesc la noi. Ei urmăresc nişte eresuri.
VOCILE CARAVANEI (cântând în depărtare):
Pornim cu toţii pe Drumul Mătăsii către Samarkand!

poezie de James Elroy Flecker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!