Actele compulsionale în doi timpi prezintă un interes teoretic particular, pentru că ne permit să recunoaştem un nou tip de formare de simptome. În loc să găsească, cum este cazul de isterie, un compromis, o expresie unitară pentru cele două contrarii (omorând două muşte dintr-o lovitură), cele două tendinţe opuse se mulţumesc aici, să se satisfacă una după alta, nu fără a încerca să creeze între ele o legătură logică (nu de puţine ori în pofida oricărei logici).

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simptomele delirului – fantasme, cât şi acţiuni – sunt rezultatele unui compromis între cele două tendinţe psihice; ori, în cazul unui compromis, trebuie să se ţină seama de cerinţele ambelor părţi, fiecare dintre ele trebuind să renunţe la o parte din pretenţii.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Compararea unei alterări de caracter cu nevroza obsesională este sugestivă. În ambele cazuri întâlnim opera regresiei care urmează, în primul caz, unei refulări (sau reprimări) realizate fără dificultate. În cazul nevrozei, întâlnim un conflict, un efort pentru a nu admite regresia, cu formaţiuni reacţionale contra ei, o formare de simptome prin realizarea unui compromis între cele două părţi, clivaj al activităţilor psihice în activităţi susceptibile de a fi conştiente şi activităţi inconştiente.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actele ratate rezultă dintr-un compromis; ele arată că fiecare din cele două tendinţe este pe jumătate ratată şi pe jumătate izbutită, că intenţia nu este nici complet suprimată şi – făcând abstracţie de unele cazuri izolate – nici cu totul intactă. Producerea acestor efecte de interferenţă sau de compromis cere anumite condiţii particulare.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actele ratate nu sunt accidente, ci acte psihice determinate, având semnificaţia lor şi fiind produse de concursul sau, mai degrabă, de opoziţia a două intenţii diferite. Se constată, în plus, că din cele două tendinţe concurente ale unui act ratat, una este întotdeauna evidentă, cealaltă nu.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între cele două intenţii perturbatoare poate exista un raport de conţinut, caz în care intenţia perturbatoare contrazice intenţia perturbată, o rectifică sau o completează. Sau, dimpotrivă, nu există nici un raport între cele două tendinţe şi atunci cazul devine mai obscur şi mai interesant.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate exista între cele două intenţii un raport de conţinut, caz în care intenţia perturbatoare contrazice intenţia perturbată, o rectifică sau o completează. Sau, dimpotrivă, nu există nici un raport între conţinutul celor două tendinţe şi atunci cazul devine mai obscur şi mai interesant.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cazurile de uitare de proiecte sunt în general atât de uniforme şi de evidente încât nu prezintă nici un interes pentru cercetare. Totuşi, sub două aspecte, studiul acestui tip de act ratat (uitarea de proiecte) este susceptibil să ne înveţe ceva nou.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cele două tendinţe concurente ale unui act ratat, una este întotdeauna evidentă, cealaltă nu.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În erorile de lectură ne aflăm în prezenţa unui context psihic care diferă net de acela al lapsusurilor verbale şi de grafie. Una din cele două tendinţe concurente este aici înlocuită printr-o excitaţie senzorială, ceea ce poate că o face mai puţin rezistentă. Ceea ce citim nu mai constituie o emanaţie a vieţii noastre psihice, ca în cazul a ceea ce ne propunem să scriem noi înşine. De aceea erorile de lectură constă, în cea mai mare parte a cazurilor, într-o substituţie completă. Cuvântul de citit este înlocuit printr-un altul, fără a mai exista în mod necesar un raport de conţinut între text şi efectul erorii, substituţia făcându-se în general în virtutea unei simple asemănări între două cuvinte.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actele compulsionale, în doi timpi, în care primul este anulat de cel de-al doilea sunt fenomene tipice în nevroza obsesională. Ele sunt înţelese, desigur, greşit de către gândirea conştientă a bolnavului, care le atribuie o motivaţie secundară – le raţionalizează.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţa care produce plăcere se poate obţine şi dintr-o singură parte: fie prin intermediul sim-patiei, fie din procesele ce se desfăşoară în propriul eu. Aceasta dovedeşte că între sentimentul de superioritate şi plăcerea comică nu există o legătură esenţială. O comparaţie este însă necesară pentru naşterea unei asemenea plăceri, iar ea se realizează între două consumuri de investire ca se succed cu rapiditate şi care privesc aceeaşi performanţă; cele două consumuri sunt produse prin sim-patie sau le găsim, fără o astfel de raportare, în propriile noastre procese psihice.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum nu putem avea două feţe, una pentru fericire şi una pentru moarte - una pentru cealaltă fiind paralizantă, aşa nu putem avea două credinţe. Cum nu există două Judecăţi de Apoi, nici nu putem fi judecaţi de două ori.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chestiunile cele mai interesante pe care le-am formulat cu privire la actele ratate şi cărora încă nu le-am dat o dezlegare, sunt următoarele: actele ratate rezultă din interferenţa a două intenţii diferite, din care una poate fi calificată ca perturbată, iar cealaltă ca perturbatoare. Ori, dacă intenţiile tulburate nu ridică nici o altă problemă în ceea ce priveşte intenţiile perturbatoare, interesează în primul rând să stabilim care sunt acele intenţii capabile să le tulbure pe altele şi în al doilea rând, ce raporturi se stabilesc între intenţiile perturbate şi cele perturbatoare. Lapsusul este reprezentantul principal al întregii specii de acte ratate.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O comparaţie poate fi în acelaşi timp spirituală şi comică, fără ca între cele două aspecte să existe vreo legătură; aceasta se întâmplă când comparaţia devine un auxiliar şi anumitor tehnici ale cuvântului de spirit, de exemplu al unificării sau aluziei.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceia care aud pentru prima oară vorbindu-se despre uitare ca mijloc de apărare contra amintirilor penibile, rareori pierd prilejul de a formula obiecţia că, potrivit propriei lor experienţe, mai degrabă amintirile penibile se şterg cu greu, revenind pururea, orice am face să le înăbuşim, torturându-vă fără încetare, cum este cazul, de pildă, cu amintirea unor ofense şi umiliri. Faptul este exact, dar obiecţia nu rezistă. Ne interesează să nu pierdem din vedere faptul că viaţa psihică este un câmp de bătălie şi o arenă unde se înfruntă tendinţe opuse sau, ca să vorbim într-un limbaj mai puţin dinamic, că ea se compune din contradicţii şi din cupluri antinomice. Dovedind existenţa unor tendinţe determinatoare, nu dovedim prin aceasta absenţa unei alte tendinţe care acţionează într-un sens contrar. Există loc şi pentru una şi pentru cealaltă. Problema e numai să cunoaştem raporturile care se stabilesc între termenii opuşi, acţiunile care emană atât de la una, cât şi de la cealaltă.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alt gen de raporturi între cele două intenţii interferente pare bizar. Dacă nu există nici o legătură între conţinuturile lor, de unde provine intenţia perturbartoare şi cum se face că ea îşi manifestă acţiunea sa tulburătoare în cutare punct precis? Observaţia, singura în stare să ne ofere un răspuns la această întrebare, ne permite să constatăm că tulburarea provine dintr-o suită de gânduri care preocupase persoana respectivă cu puţin timp înainte şi care se manifesta în acest mod, indiferent dacă îşi găseşte expresia sau nu în discurs. Este un veritabil ecou, care însă nu este întotdeauna şi în mod necesar produs de cuvintele pronunţate. Există o legătură asociativă între elementul tulburat şi elementul perturbator, dar această legătură, în loc să rezide în conţinut, este pur artificială şi formarea sa este rezultatul unor asociaţii forţate.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două fete

două fete frumoase
una blondă una brunetă
la 14 ani una
la 14 ani alta
scriu poezii dar nu se-ntâlnesc
vers cu vers
nici sfiiciune cu sfiiciune
atunci
două fete frumoase frumoase trec una pe lângă alta
ca două
fregate deja scufundate
în mările
ochilor atât de sărate (?!) încât nici piraţii din filme
nu calcă valuri pe-aici
nu sabordează
la pradă subţire
iar ele
rămân două fete
frumoase
frumoase
...
nu
mai ştim despre ele
nimic

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motivul pentru care încărcătura libidinală este anihilată contează prea puţin, fie ca urmare a slăbiciunii infantile a eului, ca în fobiile copiilor, fie ca urmare a proceselor somatice din viaţa sexuală, ca în nevroza angoasată, fie ca urmare a refulării, ca în isterie. Deci, cele două mecanisme ale formării angoasei nevrotice coincid.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În erorile de lectură cele mai frecvente, cei doi factori care au un rol important în actele ratate nu îndeplinesc decât un rol cu totul secundar; ne referim la conflictul celor două tendinţe şi la refularea uneia dintre ele, refulare care se manifestă tocmai prin efectul actului ratat. Nu este vorba de faptul că erorile de lectură ar prezenta caractere aflate în dezacord cu aceşti factori, dar conflictul conţinutului de idei, care duce la eroarea de lectură, este mult mai puternic decât refularea pe care acest conţinut de idei a suferit-o anterior. Aceşti doi factori se reliefează foarte net în diversele modalităţi ale actului ratat provocat de amnezie.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Identificarea sufletului maselor cu sufletul primitivilor este justificată. În cazul mulţimilor, ideile cele mai potrivnice pot coexista, fără a se deranja mutual, fără a rezulta vreun conflict din contradicţia lor logică. Ori, psihanaliza a arătat că aşa se întâmplă şi în cazul individului-copil sau al individului nevrotic. În afară de aceasta, mulţimea este eminamente sensibilă la forţa cu adevărat magică a cuvintelor, care sunt capabile fie să provoace în sufletul colectiv furtunile cele mai violente, fie să-l calmeze şi să-l domolească.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!