Când scriitorul prezintă pe scenă sau ne povesteşte ceea ce noi considerăm a fi reveriile sale, resimţim o mare plăcere, ale cărei surse sunt, pesemne, variate. Modul în care scriitorul realizează acest lucru constituie secretul său; adevărata ars poetica rezidă în tehnica de a depăşi acea repugnanţă a cărei explicaţie trebuie căutată în graniţele existente între un eu şi altul.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Irealitatea lumii create de scriitor conduce la consecinţe foarte importante pentru tehnica artistică, căci multe aspecte, care în realitate nu ar putea produce plăcere, reuşesc aceasta în jocul fanteziei; multe emoţii care în sine sunt neplăcute se pot transforma în surse de plăcere pentru cititorul sau spectatorul operei.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin modificări şi deghizări, scriitorul deghizează caracterul egoist al reveriei sale, reuşind astfel să ne câştige prin plăcerea pur formală, adică estetică, pe care ne-o provoacă întruchiparea fantasmelor sale.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Problema angoasei constituie un punct spre care converg problemele cele mai diverse şi mai importante, o enigmă a cărei dezlegare ar trebui să proiecteze fascicule de lumină asupra întregii noastre vieţi psihice.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transmisibilitatea unui tabu constituie probabil acea caracteristică prin care s-a motivat încercarea înlăturării sale cu ajutorul ceremoniilor de expiere.

Sigmund Freud în Totem şi Tabu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă sensul uitării de proiecte este neîndoielnic chiar şi pentru profani, veţi fi cu atât mai puţin surprinşi să constataţi că scriitorii utilizează acest act ratat în acelaşi scop. Aceia dintre dumneavoastră care au văzut sau au citit piesa "Cezar şi Cleopatra" de Bernard Shaw îşi amintesc fără îndoială ultima scenă în care Cezar, pe punctul de a pleca, este obsedat de ideea unui proiect pe care îl concepuse, dar de care nu-şi mai putea aminti. Înţelegem în final că proiectul consta în a-şi lua adio de la Cleopatra. Prin acest mic artificiu scriitorul vrea să-i atribuie marelui Cezar o superioritate pe care el n-o avea şi pe care nici nu pretindea să o aibă. Din surse istorice puteţi afla că Cezar a adus-o pe Cleopatra la Roma şi că ea a rămas acolo cu micul ei Cezarin până la asasinarea împăratului, după care a fugit din oraş.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este neîndoielnic că fiecare ar dori să se considere "excepţie" şi să pretindă privilegii faţă de alţii. Dar tocmai de aceea trebuie căutată o explicaţie specială şi nu una general-valabilă, când cineva se pretinde realmente o excepţie şi se comportă ca atare.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazurile în care tehnica este transparentă, discrepanţa între ceea ce trebuie realizat şi ceea ce s-a realizat conferă nonsensului un caracter comic irezistibil. Pandantul vorbei de duh, ghicitoarea, ne poate oferi exemple mai bune decât însuşi cuvântul de spirit.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o întreagă categorie de fenomene psihice, foarte frecvente şi în general cunoscute, care, graţie câtorva indicaţii referitoare la mecanismul lor, pot constitui obiecte de autoanaliză. Făcând acest lucru, capeţi convingerea atât de căutată cu privire la realitatea proceselor descrise de psihanaliză şi la justeţea conceptelor sale.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriitorul se află în deplin acord cu ştiinţa în ceea ce priveşte etiologia acestui curios fenomen care este fetişismul. Începând cu A. Binet, se încearcă explicarea fetişismului prin impresiile erotice din copilărie.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin natura lor, cuvântul de spirit şi comicul sunt două lucruri distincte, ele suprapunându-se pe de o parte doar în anumite cazuri speciale şi pe de altă parte în ceea ce priveşte tendinţa de a obţine plăcere din surse intelectuale.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valul trebuie să înţeleagă că realitatea sa, de simplu val, este temporară. Să înţeleagă că existenţa sa nu rezidă în forma pe care o are, ci în apa oceanului, a cărei realitate substanţială o manifestă. Realizarea adevăratei sale naturi necesită topirea, cufundarea în ocean şi unirea cu el.

citat din Paramahamsa Yogananda
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare mi-a fost surpriza când, într-o zi, am remarcat că cea mai corectă concepţie despre vis nu trebuie căutată la medici, ci la profani, unde ea rămâne încă ascunsă, pe jumătate, de superstiţie!

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A cărei floare se va vesteji, a cărei păsărică se va întrista şi al cărei măr va putrezi, despre aceea voi şti că nu şi-a păzit credinţa, grăi împăratul cel înţelept.

Ioan Slavici în Ileana cea şireată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriitorul ne transpune într-o stare în care ne putem bucura de propriile fantasme, fără să avem mustrări de conştiinţă şi fără să ne ruşinăm.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată în ce fel se produce refularea sub influenţa angoasei: eul observă că satisfacerea unei noi cerinţe instinctuale evocă una dintre situaţiile periculoase a cărei amintire a păstrat-o. Îi este deci necesar să reprime, să înăbuşe, să anihileze această investire impulsională. Eul reuşeşte acest lucru foarte bine când este puternic. Dar în caz de refulare, această impulsiune aparţine încă sinelui, iar eul, conştient de propria sa slăbiciune, foloseşte atunci o tehnică identică în fond celei utilizate de gândirea normală. Gândirea este o metodă de încercare practică, cu ajutorul unor mici cantităţi de energie; ea aminteşte de procedeul unui general care, înainte de a da trupelor sale comanda "înainte", mută pe hartă mici figurine. Eul devansează deci satisfacţia acordată impulsiunii instinctuale neliniştitoare şi permite sentimentelor de neplăcere să reapară de la începutul situaţiei periculoase temute. Astfel se declanşează automatismul principiului plăcere-neplăcere, care realizează apoi refularea impulsului instinctual periculos.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Una dintre practicile psihanalitice este de a determina pe bolnav să renunţe la o plăcere imediată şi uşor de obţinut. Pacientul nu trebuie să renunţe la orice plăcere, căci nici unui om nu i se poate cere aşa ceva şi chiar religia, când pretinde renunţarea la plăcerea pământească, trebuie să promită în schimb o plăcere mult mai mare şi mai de preţ în lumea de dincolo.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reveriile, pe care analiza le decelează în visul nocturn, ni se prezintă sub forma scenelor copilăreşti, mai mult sau mai puţin remaniate şi transformate. Aceasta este faţada visului şi în majoritatea cazurilor, se poate vedea cum putem atinge imediat nodul său esenţial, care n-a fost decât deghizat prin aportul altor materiale.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie să ne închipuim că produsele acestei acţiuni fantasmatice – fatasmele, castelele în Spania sau reveriile – sunt nemodificabile. Dimpotrivă, ele se adaptează la impresiile schimbătoare ale vieţii, se transformă odată cu modificarea situaţiilor de viaţă, fiecare nouă impresie profundă marcându-le cu ceea ce s-ar numi "pecetea timpului".

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să scapi pentru totdeauna de ideea învechită că există o zeitate a cărei dorinţă este ca tu să fii sărac, sau ale cărei scopuri sunt servite ţinându-te pe tine în sărăcie.

Wallace D. Wattles în Ştiinţa de a deveni bogat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tratamentul psihanalitic nu comportă decât un schimb de cuvinte între pacient şi medic. Pacientul vorbeşte, povesteşte evenimente din viaţa sa anterioară şi impresii din prezent, se plânge, îşi confesează dorinţele şi pornirile sale afective. Medicul îl ascultă, se străduieşte să dirijeze cursul ideilor pacientului, îl îndeamnă să-şi amintească, îi orientează atenţia în anumite direcţii, îi dă explicaţii şi observă reacţiile de comprehensiune sau de respingere pe care le provoacă în acest fel la bolnav.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!