Gândurile acelei nopţi şi amintirile acelei dimineţi au trecut cu repeziciune, ziua, oferindu-mi prin izbânda ei o porţie de soare din tortul uriaş de puf de păpădie, ce ne ademenea cu lumina şi strălucirea sa, cerându-ne o plimbare prin parcul înviorat, sub umbrelele naturale ce se plecau cu amărăciune deasupra capetelor noastre.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puf de argint

Puf de-argint de păpădie,
Ce-a căzut din Luna Nouă,
Melopee-n poezie,
Luna-a scuturat prin rouă!

Picătură de magie,
Râde lacrima când plouă,
Puf de-argint de păpădie,
Ce-a căzut din Luna Nouă!

Cântă vântul, legănându-l
Argintat sub clar de Lună,
Puf de vată clătinându-l...
O să-ţi spună, "Noapte bună"!

Puf de-argint de păpădie,
Ce-a căzut din Luna Nouă!

poezie de Elena Moisei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nori uriaşi, de o măreţie divină, alungau liniştea obositoare a acelei dupăamiezi. Îndepărtat, dincolo de liniştea ochiului, simţeam ploaia bătând ca o aripă în pleoapele timpului.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

raza de soare –
lumina din fereastră
oglindă de timp

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Staţii de lumină

Lumina coboară la ultima gară.
Pe contrasens, gândurile noastre s-au lovit grav.
Aştept la A. T. I. să-mi resusciteze iubirea.
De vene îmi atârnă perfuzii de stele.
Nu mai e sânge la camera de gardă.
Îmi picură din apus linişte.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am uitat că...

Amintirile din grinda veche
tânguitor gem.

Că-n braţul lumii tale
nopţi ard aprinse
că dor gândurile
şi simţurile răscolesc
galben de soare.

Că ape albastre sculptate
prin lacrimile irişilor tăi
cu toate culorile strigă
stai.

Am uitat că...
smaraldul arde negru
zdrobindu-mi inima.

Am uitat...
căminul nopţilor noastre
jăratec în nebunii.

Am uitat...
amintirile mele albastre
tavernă unde laviţa iubirii
stă cu licori care desfată.

Am uitat...
unde lumina cărărilor
de trecut m-au înghesuit
la poarta sărutului
de unde m-am ales cu un ciob
de buză răscolită.

Am uitat...
uliţa din buzunarului meu
prăfuit şi gol
reflectat în asfaltul lucitor
... de acasă.

Am uitat că...
sunt ca o carte deschisă
spre trecut unde am rămas
în memoria bunicii
fără să ştiu că mai exist
că sunt cărare în prag de casă.

M-am uitat în...
masa de lemn şi-n piatra naturală
în râu... apă de izvor... căruţă... cal
munte deal şi vatră cu jăratec.

poezie de Viorel Muha (iulie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puf de păpădie

Într-un puf de papadie,
Mi-am pus speranţe o mie,
Doar că, vântul mi le-a suflat,
În cele 4 zări, le-a împrăştiat.
Dintr-o pălărie de un galben pui,
S-au tranformat în umbrele călătoare,
Unele se-aşează pe umăr, altele plutesc în zare,
Şi totuşi, rămân dorinţe agăţate-n cui.
Altele se plantează în suflet,
Vindecă ce a rămas descoperit,
Puf de păpădie, suflu peste tine,
Sunt gânduri ce zboară cu "I wish".
Păpădie, ce râzi în soare,
Te simt fragilă.
La o simplă atingere, te scuturi de stele,
Devii precum luna, cu argintii perdele.
Puf de păpădie, ca să nu fii efemer,
Te prind in medalion. Te păstrez,
Vei fi o dorinţă încapsulată-n timp,
Delicată şi învaluită în mister.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boabele de rouă (dedicat Vioricăi)

Iehova-n suflet, ţi-a dat primăvară
Iubirea străluceşte peste chip
Ca o lumină razele de soare
Drum dragostei prin lume ţi-au croit

Eşti strălucirea boabelor de rouă
Mireasă-n albă mantie şi cânt
Ai fost trimisă cu un scop anume
Domnului să-i slujeşti pe-acest pământ.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru sufletul unui artist, arta devine lumina călăuzitoare, prin întunericul vieţii.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă uitam, în acea seară, la ceaţa veselă de copii adunaţi în jurul acelei frumoase jucării germane, bradul de Crăciun. Pomul fusese aşezat în mijlocul unei mari mese rotunde şi se ridica cu mult deasupra capetelor lor. Era luminat minunat de o mulţime de micuţe lumânări şi peste tot în ramuri sclipeau şi scânteiau obiecte strălucitoare.

citat celebru din Charles Dickens
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina se scurgea tăcută

Lumina se scurgea tăcută
Grădina prin arborii goi
Amiaza din noi amândoi
Într-o altă făclie se mută

Rămân amintirile vagi
Misterul din ghem se deşiră
În ziua când moare o liră
Suspinul pe umerii dragi

E ora la care se schimbă
În garda reginei augurii
Şi iarăşi condorii condurii
Prin stele înalte îşi plimbă

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina se scurge tăcută

Lumina se scurge tăcută
Grădina prin arborii goi
Amiaza din noi amândoi
Într-o altă grădină se mută

Rămân amintirile vagi
Misterul din ghem se deşiră
În ziua când moare o liră
Suspinul pe umerii dragi

E ora la care se schimbă
În garda reginei augurii
Şi iarăşi condorii condurii
Prin stele înalte îşi plimbă

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zioa aceea frumoasă un lucru însă lipsia pe câmpul Blajului... limba!... inteligenţii, fraţi şi fii ai miilor de români adunaţi de pe tribunele câmpului libertăţii nu vorbia româneşte, şi vântul învietor al acelei zile măreţe purta pe deasupra capetelor o babilonie de cuvinte stropşite şi smulse din latineşte, pe care bieţii români nu le înţelegea nicidecum, deşi le primea ca semne de mântuire, zicând: o fi dar... aşa o fi!

Alecu Russo în Cântarea României (1850)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când chiar şi cea mai strălucitoare minte a lumii noastre a fost antrenată din copilărie într-o superstiţie de orice fel, acelei minţi nu-i va fi posibil niciodată, la maturitate, să examineze sincer, fără pasiune şi conştiincios, orice dovadă sau circumstanţă care ar părea să pună la îndoială validitatea acelei superstiţii. Mă îndoiesc că eu însumi aş putea-o face.

Mark Twain în Este Shakespeare mort?
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magnolii

Mă plimb tăcut prin parcul cu magnolii...
Miresme-mpodobite cu-ametist...
Cum se-nfrăţesc speranţele cu zorii
Încununând eternul paradis.

Mă plimb tăcut şi visele m-apasă...
Voi care-aţi înflorit întâia oară
Cunoaşteţi şi durerea iernii crude
Şi gustul de-nceput de primăvară.

Mirese-mpodobite... Câtă pace!
Ce taină şi ce linişte de vis!
Şi parcul cu magnolii tace... tace...
Tace mereu... Şi ce-ar mai fi de zis?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmare a unei secunde

M-am nascut dintr-o secunda
de neatentie a universului
fiindca am primit
trup si glas de om inchizand
o furtuna in suflet.
Am strans in acea secunda
toate iluziile si amintirile timpului
si le-am inchis in coconul de argint
ce avea sa se numeasca visare.
Si tot in acea secunda
am cules cuvinte si silabe
pe care le-am trecut stravezii
prin mijlocul inimii mele
Iar ceea ce a urmat
s-a numit cunoastere.
O secunda a fost de ajuns
ca sa scape toate grijile si deceptiile
dintre marginile anotimpurilor
astfel incat le-am trait pe toate
adanc in abisul din mine.
De atunci am semanat iubiri si tristeti
udandu-le cu lacrima acelei secunde
si rastignindu-mi sufletul
intre adevar si minciuna.
Am rascolit urmele acelei secunde
ca o pasare de prada prin noianul gandurilor
m-am strecurat asteptand sa ating
macar pentru o clipa fericirea.
Insa pana atunci am desenat
sunete pe nisip
si am convins ploaia
sa imi pastreze o secunda de iubire.

poezie de Monixa Danila
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demon sau luceafăr

Vuieşte încă, parcă,
Lumina acelei nopţi,
Când tremurând in zare
Se stinse viaţa unei stele...

Demon sau luceafăr,
Iubire sau blestem,
Gândire sau negoţ,
Viaţă sau ruşine?

Calea Lactee este din nou a mea!

Luceafăr printre stele
Se coborî la mine,
În noaptea învierii
Îmi dezlegă mistere.

Lumina lui mi-a dat-o,
Să luminez pe alţii
Şi viaţă fără moarte,
În gândurile mele.

poezie de Daniela Voicu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copaci de sentimente

Prin porii pielii albastre
Mi-au rescut copaci de sentimente
Pe care au înflorit visele.
Frunzele-gânduri se leagănă
Sub greutatea cuvintelor.
Dureri răscolesc amintirile prăfuite.
Plouă floare de tei
În palma pe care ridurile
Au desenat tăcerea.
A picat lumina pe duşumeaua irişilor...
Crucea trupului a încărunţit.
Aşteptare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Act de identitate

Nu mă recunosc în acest act
Nu mă-nţelege greşit!
Chipul este la fel. Doar gândul diferă
Oamenii poartă măşti
Fiecare mască este o ecuaţie cu atâtea necunoscute,
Încât te poţi rătăci tu însuţi prin tine
Lumina sălăşluieşte-n întuneric
Dar 288 de cărări duc spre farul
Ce a închis lumina de ochii minţii noastre bolnave.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E fatală izolarea,
Nu mai merge nici mâncarea...
Treci degrabă la plimbare
Ieşi naiba din izolare!

catren de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele era acum un ochi uriaş, pătrunzător şi dement, supraveghind lumea de la picioarele lui. Deasupra avea un univers nemărginit, sub, un alt nemărginit univers, unde totul părea înţepenit în limitata natură statică ce integra în ea subtile scene de viaţă.

Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!