Delirul aparţine acelei grupe de stări maladive care nu are o bază somatică nemijlocită şi se manifestă doar prin simptome psihice, fiind caracterizat prin aceea că "fantasmele" au devenit dominante, au găsit credit şi au dobândit influenţă asupra comportamentului.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timpul somnului, odată cu diminuarea activităţii psihice generale, se înregistrează şi o slăbire a rezistenţei pe care forţele psihice dominante o opun refulatului. Tocmai această slăbire permite formarea visului şi de aceea visul este pentru noi cea mai bună cale de cunoaştere a psihismului inconştient. Din păcate, restabilirea stării de veghe înseamnă de obicei risipirea visului; terenul câştigat de inconştient este din nou pierdut.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demonii nu există cu nimic mai mult decât zeii, fiind doar produse ale activităţii psihice a omului.

citat celebru din Sigmund Freud
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A reda prin aceeaşi formă de expresie delirul şi adevărul – iată o reuşită a cuvântului de spirit.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai clasificarea diferitelor forme de grupări colective şi descrierea fenomenelor psihice pe care acestea le manifestă cer o muncă enormă de observaţie şi de expunere, generând în acelaşi timp o bogată literatură de specialitate.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Potrivit uneia dintre premisele neagreate ale psihanalizei, prejudecata intelectuală, procesele psihice ar fi prin ele însele inconştiente, iar în ceea ce priveşte pe cele conştiente, acestea nu ar fi decât acte izolate, fracţiuni ale vieţii psihice totale.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Compararea unei alterări de caracter cu nevroza obsesională este sugestivă. În ambele cazuri întâlnim opera regresiei care urmează, în primul caz, unei refulări (sau reprimări) realizate fără dificultate. În cazul nevrozei, întâlnim un conflict, un efort pentru a nu admite regresia, cu formaţiuni reacţionale contra ei, o formare de simptome prin realizarea unui compromis între cele două părţi, clivaj al activităţilor psihice în activităţi susceptibile de a fi conştiente şi activităţi inconştiente.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este dificil de redat, într-o manieră transparentă, pentru cititor, prin expunerea unei psihanalize care trece prin diferitele straturi suprapuse pe care le parcurge tratamentul, structura atât de complicată a unui caz grav, recunoscută sau bănuită prin analiză. Această sarcină devine dificilă datorită rezistenţei bolnavilor, cât şi a modurilor în care se manifestă bolile. În plus, trebuie recunoscut faptul că o nevroză obsesională nu este uşor de înţeles, fiind mai dificilă decât un caz de isterie, de exemplu.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când fantasmele proliferează şi devin atotputernice se creează condiţiile pentru instalarea nevrozei sau psihozei; fantasmele reprezintă de altfel o treaptă preliminară simptomelor bolii de care se plânge bolnavul. Dar aici se deschide un drum care duce la patologie.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţa nu este decât un organ de simţ care permite perceperea calităţilor psihice... Aparatul psihic, care este deschis asupra lumii exterioare prin organele de simţ ale sistemului său de percepţie, este el însuşi lume exterioară pentru organul de simţ al conştiinţei, care de altfel îşi găseşte în acest raport justificarea sa teleologică.

Sigmund Freud în Psihologia vieţii cotidiene
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin îmbinarea gingăşiei şi a brutalităţii se exprimă erosul imatur al copilăriei, ale cărei urmări se manifestă doar mai târziu, dar irezistibil, eros care nu poate fi recunoscut în perioada infantilă decât de medic şi scriitor.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin raporturile sale cu conştiinţa şi cu activitatea voluntară, această funcţie, de refulare, este investită cu o putere considerabilă asupra întregii vieţi psihice a adultului. Or, ea condamnă, ca improprii şi superflue, multe din tendinţele infantile, punând astfel în stare de refulare toate modurile de a gândi şi a simţi care derivă din aceste tendinţe.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne oprim un moment asupra a ceea ce uneşte cele trei grupe stabilite în formarea actelor ratate, asupra a ceea ce este comun celor trei mecanisme ale lapsusului. Ne aflăm, în privinţa aceasta, din fericire, în prezenţa unui fapt care este mai presus de orice contenstaţie. În cazul primelor două grupe, tendinţa perturbatoare este recunoscută de însăşi persoana care vorbeşte; ba mai mult, în prima grupă, tendinţa perturbatoare, se revelează chiar înaintea lapsusului. Dar atât în prima grupă, cât şi în cea de-a doua, tendinţa cu pricina este refulată. Cum persoana care vorbeşte s-a hotărât să nu o facă să apară în discurs, ea comite un lapsus, adică tendinţa refulată se manifestă în pofida persoanei respective, fie modificând intenţia mărturisită, fie confundându-se cu ea, fie, în sfârşit, luându-i, pur şi simplu, locul. Aşadar, acesta este mecanismul lapsusului.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul, care-i oferă copilului dorinţa realizată, găseşte credit la el în timpul somnului. Dorinţa fiind satisfăcută, somnul continuă.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găsesc cu adevărat uimitor puţinul respect pe care oamenii îl au, în fond, pentru faptele psihice. Există iluzia unei libertăţi psihice, la care nimeni nu doreşte să renunţe. Regret, dar nu împărtăşesc opinia privitoare la acest lucru.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Problema angoasei constituie un punct spre care converg problemele cele mai diverse şi mai importante, o enigmă a cărei dezlegare ar trebui să proiecteze fascicule de lumină asupra întregii noastre vieţi psihice.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fixându-ne atenţia asupra asociaţiilor "involuntare", asupra celor "care ne împiedică să gândim", asupra celor pe care autocritica se grăbeşte să le respingă ca fiind insignifiante obţinem, alături de ideea morbidă, un material care ne va permite s-o eliminăm. Dacă se încearcă procedeul de către cineva asupra sa însuşi, cel mai bun mijloc de a susţine experienţa este acela de a nota în scris, pe măsură ce se prezintă, ideile a căror apariţie nu se explică.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Principiul plăcerii şi instinctul de conservare sunt departe de a-şi veni unul altuia în ajutor de la început. Dar există ceea ce poate da, probabil, soluţia căutată. Este vorba de mărimi relative; mărimea sumei emoţiilor care au o influenţă asupra factorului traumatic care paralizează acţiunea principiului plăcerii este aceea care conferă gravitate situaţiei periculoase. În acest caz, angoasa nu ar mai fi un simplu semnal, ci ar acţiona ca o creaţie nouă şi pentru motive noi.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totodată, ipoteza mitologică fiind respinsă, a devenit necesar să se caute visului noi interpretări.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când psihanalistul tratează un nevropat, interesul său nu se îndreaptă în primul rând spre caracterul acestuia. Mai curând el doreşte să afle care este semnificaţia simptomelor pacientului, ce tendinţe instinctuale se ascund în spatele lor şi se satisfac prin ele şi care este calea misterioasă ce duce de la aceste dorinţe instinctuale la simptome.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refulatul se distinge prin aceea că în pofida forţei sale, el nu pătrunde în conştiinţă.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!