E extrem de multă muncă, nene, la o telenovelă. Câteodată trebuie să înveţi textul atunci, pe platou, şi după aia să-l joci. Iar eu nu sunt capabil să fac chestia asta, nu ştiu. Eu, la teatru, repet câte o lună, două, câteodată. La film, la fel, ai repetiţii înainte. E un anumit ritm, în care eu pot să dansez. Ritmul celălalt e prea rapid pentru mine.

citat din Andi Vasluianu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fac spoturi publicitare pentru bani. Simplu! Eu sunt actor în ultimă instanţă şi am mai multe căi de existenţă – teatru, film - din care se face doar unul pe an. Sunt de înţeles şi cei care fac televiziune, telenovele. Cum să trăieşti?! Pe bune, salariile la teatru sunt de neconceput!

citat din Andi Vasluianu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La teatru am ajuns căutând filmul. A fost o revelaţie a omului conştient, care trece de la copilărie la maturitate. Atunci mi s-a părut că au devenit foarte conştiente şi raţionale lucrurile acelea. M-am gândit aşa: nu voi putea face şi pian şi film foarte bine în acelaşi timp. Îmi place filmul foarte mult, îmi place şi muzica foarte mult. Ce pot să fac mai bine? Am avut mai multă încredere în mine că pot să fac film – spun film pentru că atunci nu ştiam că o să fac şi teatru – şi să răzbesc prin mine făcând film.

citat din Medeea Marinescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La film trebuie o ştiinţă aparte pentru că sunt nişte lucruri altfel decât la teatru. Lipsa spectatorilor. Agitaţia de pe platou. Faptul că eşti oprit când tocmai te porniseşi. Actorul e ca un tranzistor. La oră fixă trebuie să intre în priză. A intrat, a jucat. La film nu se poate aşa. La film, deschizi uşa azi şi intri în casă peste o lună. Nu e genul meu. Pe urmă e relaţia cu spectatorul. Fericit actorul care se poate lipsi de relaţia asta! Eu nu pot.

Dem Rădulescu în Almanahul Cinema (1987)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă enervează întrebarea aia cu "zi-mi un lucru haios de la filmare". Mă enervează pentru că, oricum, în general, lucrurile haioase se întâmplă într-un anumit context şi e ca şi cum ai aştepta să-ţi explic contextul.

citat din Andi Vasluianu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mine nu mă interesează tehnica actoricească, e foarte uşor să înveţi tehnica asta actoricească şi o înveţi oricum în timp, datorită experienţei. Dar eu încerc să-l relaxez pe omul ăla din faţa mea, cu care lucrez. Pe mine mă interesează ca el să aibă relaxarea, să poată gândi. Că sunt foarte mulţi oameni care, dacă i-ai pune aici, în locul ăsta, numai să-i intervievezi şi să porneşti camera, din start li se întâmplă ceva. În corp, în ei, şi se gândesc: băi, ce-ar trebui să zic acuma, ufff, oamenii ăştia, ce se uită ei la mine, şi începe, cum să zic eu, neliniştea asta interioară.

citat din Andi Vasluianu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

E un exerciţiu pe care-l fac de fiecare dată cu studenţii: pun un scaun şi stau. Şi ei se aşteaptă să-i întreb ceva, să le zic ceva, băi hai, faceţi aia sau aia. Şi încep şi stau, ştii, şi sunt priviţi de ceilalţi, şi nu ştiu ce să facă cu statul ăsta. "Aoleu, stau pe scaun". Şi văd că e o tăcere absolută şi toată lumea se uită la ei. Ăsta e un exerciţiu pe care eu îl ador. Ăsta e un exerciţiu pe care l-a făcut şi Sanda Manu cu noi. Şi e foarte bun, pentru că îţi dai seama că foarte greu reuşeşti tu să fii tu, personal, cu toate ale tale, stând pe un scaun. Atunci când eşti privit. Atunci când lumea se uită la tine. E foarte greu.

citat din Andi Vasluianu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu fac teatru pentru că simt că asta este vocaţia mea. Fac asta pentru că vreau să mă cunosc pe mine, vreau să aflu nişte lucruri despre mine. Teatru este pentru mine un fel de terapie.

citat din Deborah Feldman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteva vorbe despre suflet

Din când în când avem un suflet.
Nimeni nu-l are în păstrare
non-stop.

Zi după zi,
an după an
pot veni şi trece fără el.

Câteodată
poposeşte pentru puţin timp
în spaimele şi în bucuriile copiilor.
Altădată doar în mirarea
că suntem bătrâni.

Rareori este de ajutor
în testele de anduranţă,
cum ar fi mutarea mobilei
sau ridicarea unei valize,
sau mersul îndelungat în pantofi care ne strâng.

De obicei, dispare
când trebuie tranşată carnea
sau cărate găleţi cu apă.

La fiecare o mie de conversaţii
alege să participe doar la una,
asta dacă participă şi la aia,
de vreme ce el preferă tăcerea.

Iar atunci când trupul nostru trece de la suferinţă la durere,
sufletul îşi ia zile libere.

Este greu de mulţumit:
nu-i place să ne vadă-amestecaţi în mulţime,
străduinţa noastră de a ne crea avantaje dubioase
şi schemele unsuroase îl fac să se simtă prost.

Fericirea şi amăciunea
nu sunt pentru el două limbaje diferite.
Ne vizitează
numai când cele două îşi dau mâna.

Putem conta pe el
când nu suntem siguri de nimic
şi suntem curioşi despre orice.

Dintre lucrurile materiale,
preferă ceasurile cu pendul
şi oglinzile – pentru că sunt prezente la muncă
şi atunci când nimeni nu le priveşte.

Nu va spune niciodată de unde vine
sau unde dispare iarăşi,
deşi este evident că aşteptă asemenea întrebări.

Avem nevoie de el,
dar se pare
că şi el are nevoie de noi,
pentru un motiv sau altul.

poezie clasică de Wislawa Szymborska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La începutul repetiţiilor în teatru, mulţi actori mormăie la prima lectură textul. Abia încep să-l descifreze, nici nu ştiu să-l citească bine. La operă, opusul. Toţi soliştii ştiu pe dinafară muzica şi textul, poate au mai cântat rolul şi în alte locuri. Când deja, la 10 dimineaţa, tenorul urlă ca taurul aria din "Trubadurul" pe mine mă intimidează. Nu ştiu ce aş mai putea să-i spun. El este perfect. E gata de premieră. Eu nu mai am ce să-i mai spun. Durata repetiţiilor în operă e de obicei mai scurtă decât în teatru, nu am timp nici să elimin clişeele de actorie că deja trebuie să înceapă repetiţiile cu orchestra. În teatru, regizorul este alături de actori până la premieră.

Andrei Şerban în articol (1 februarie 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetare duală

Câteodată
inimile se adună
două câte două
sub copacii
în care sufletele
îşi fac cuiburi.

poezie de Ioan Marginean
Adăugat de Ioan Marginean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erica: Schimbarea. Câteodată se furişează pe lângă tine, câteodată te loveşte în cap şi câteodată iei colţul doar ca să te gaseşti diferit într-un mic fel şi [să observi că]lumea nu arată la fel cu obişnuia să arate. Aşadar, unde merg eu de aici? Nici o idee. Şi pentru prima dată, simt că ăsta este un lucru bun.

replică din filmul serial Being Erica (19 februarie 2009)
Adăugat de Cezara
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lacrimă

Mă simt deprimat
câteodată pentru că nu o pot iubi
decât cu firimiturile mele;
fiindcă asta este tot ce sunt:
O mascaradă a ceva
ce se vrea un întreg, o colecţie
din mii de piese stricate.
Asta este tot ce voi fi întotdeauna.
Şi din aceasta pricină
ştiu că nu sunt
îndeajuns pentru ea.
Ea merită marea,
iar eu,
eu nu-i pot oferi decât
un grăunte de sare.

poezie de Christopher Poindexter, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ilsa: Nu mă mai pot împotrivi. Am fugit departe de tine o dată, nu mai pot s-o fac iar. Nu mai ştiu ce e bine. Rick, trebuie să gândeşti pentru amândoi. Pentru noi toţi.
Rick: Bine, aşa voi face. Beau în cinstea ta.
Ilsa (zâmbeşte): Câteodată mi-aş dori să nu te iubesc atât de mult.

replici din filmul artistic Casablanca
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că cea mai mare boală de care suferă omenirea în aceste zile şi în această epocă este boala oamenilor care se simt neiubiţi. Ştiu că pot oferi dragoste pentru un minut, o jumătate de ceas, o zi, o lună, chiar le pot dărui. Sunt foarte fericită să fac asta, vreau să fac asta.

citat clasic din Lady Diana
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mine câteodată

În mine câteodată eu simt: se face noapte,
Din netrăite vremuri vin neguri să mă prindă,
Strigări necunoscute şi cântece şi şoapte
La casa mea colindă.

În mine câteodată ţărani cu zeghea sură
Şi glume şi ispite şi tot ce ştie satul
S-amestecă de-a valma roind în bătătură
Şi vin să-şi ţie sfatul...

În mine câteodată grea liniştea se lasă,
Miroase-a izmă creaţă şi-a flori de iasomie,
În vreme ce un popă cu barba cuvioasă
Slujeşte-o liturghie...

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vizita

De-acum nu-mi va mai deschide uşa
ca să-mi primească cele trei garoafe
Împreună cu vestea proastă
a ultimei înfrângeri,

cu aceeaşi reţinere timidă
cu care în fiecare lună îşi primea pensia
de la statul prea milostiv.

Nu-i nimic - spunea - nu-i nimic,
după care dispărea în bucătărie
unde mai avea câteva lucruri credincioase
şi sigure: sare, un cuţit, o cratiţă
locul cel mai potrivit pentru un plâns scurt.

Câteodată mai băteam un cui,
mă duceam să arunc gunoiul,
reglam imaginea la televizor
şi primeam câte o cartelă de carne
- Doar eu nu pot să mănânc atâta!

Totul era aşa cum trebuie să fie
între o mamă bătrână şi un fiu cândva tânăr:
multă tăcere,
puţină moarte.

poezie de Feliks Netz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideea unui festival de artă, fie teatru, film, muzică, artă plastică, mă bucură întotdeauna. Cred că oamenii au nevoie de mai multă artă în vieţile lor, asta ne face bine. Ne reaminteşte să fim oameni, nu roboţi disperaţi după muncă şi salarii.

citat din Vlad Logigan (septembrie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stări

Câteodată mă simt ca o zi cu soare,
apoi dintr-o dată cu norii mă plouă,
furtuna din mine cu vânturi crescătoare
îmi ridică valuri dintr-o volburată mare
şi mi se vede în ochi şi mi se vede pe faţă
cum soarele mi-apune, aşa, dintr-odată

Câteodată mă simt neştiind cei cu mine,
neştiind de nimic, neştiind chiar de tine,
atunci mă înalţ şi plutesc în neştire
şi urc coborând şi cobor urcând, cât mă ţine

Câteodată mi-e altfel, o altfel de stare,
poate atunci sunt real cu pământ sub picioare

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte curgătoare

Trebuie să te văd, iar –
Nu-mi lipsesc nici visele triste, nici clipele stranii,
Aş porni un foc, pe care să-l vezi de la distanţă,
În care să-mi ard trecutul şi... să-l vezi, pentru ultima oară,
Trebuie să te văd, iar -
m-am îmbătat în mireasma ta de femeie,
hmm....
în alcool, tutun şi nori plini de sunete distorsionate,
hmm - sunt sigur ca ai mai auzit măcar o singură dată
acel sunet
care parcă
îţi imită prezenţa; paşii subtili, piruetele timide,
hmm - nu sunt aici,
nu eu, ci acele momente -
trebuie să te văd, iar
dar cine eşti tu? De fapt, eşti tu, nu prea înţeleg exact ce,
dar eşti tot ce văd acum,
eşti imaginea din vise şi din dorinţele zilei
eşti C şi repet într-un mod consistent asta
în faţa ei, în faţa lui,
în a mea nu este nevoie,
te văd urcând pe-o aripă, şubredă,
- nu mi-am pierdut aripile -
Eşti un dicţionar şi-o oglindă...
Trebuie să te văd, iar, eşti C şi repet într-un mod consistent asta

poezie de Iordan Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată

Fii atentă!
Fluturii
Pot fi viespi.

Când stomacul îţi tresaltă
Şi mâinile-ţi tremură,
Iar obrajii se îmbujorează,
Câteodată nu-i vorba de iubire,
Ci de durere.

poezie de autor necunoscut/anonim (India), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!