Am aflat misterul
Priveam mărul încărcat
Cu rodul copt al verii.
Priveam cerul înstelat,
Târziu, în faptul serii.
Am întrebat mărul
De ce are mere.
Am întrebat cerul
De ce are stele.
Mărul iute mi-a răspuns
Că merele sunt mărgele.
Bunul Dumnezeu le-a pus
Să se mândrească cu ele.
Iar cerul, în loc de răspuns
Îndată s-a luminat.
Am înțeles. A fost de-ajuns
Răspunsul ce mi-a fost dat.
În măr se rumenesc mere,
Pe boltă se aprind stele.
Așadar, mărul și cerul
Mi-au dezvăluit misterul.
Mărul, colier cu mărgele
Numai bune de mâncat.
Cerul, policandru cu stele,
Lumânări de luminat
poezie de Dumitru Delcă (20 aprilie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mărul lui Traian. Păcăleală
P. M. P.-ul ne servește noul măr al lui Traian.
Nu-i ca mărul din poveste, nici ca mărul lui Adam.
E rumen, mare, arătos. Cu greu îl deosebești.
Deși e așa frumos, mușcând din el, te otrăvești.
poezie de Dumitru Delcă (1 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prefer să evit cuvântul perfecțiune. Ai mărul adevărat. Și ai mărul care arată ca mărul perfect. Problema, atunci când muști din mărul perfect, e că nici nu are gustul mărului adevărat și nici nu este la fel de hrănitor.
Al Pacino în revista "Esquire"
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din mărul lui Adam nu poți să faci cidru, compot de mere, dulceață de mere, plăcintă de mere, salată de fructe, suc de mere, ștrudele de mere și tort de mere.
aforism de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (20 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Te-aștept
Și iarăși e târziu și te aștept
Sub mărul înflorit - a câta oară...?
Îmi ticăie iubirea-ncet în piept,
Că toată-a mea ființă te adoară.
Atâtea stele au mai răsărit
Să-mi lumineze noaptea înc-o dată...
Luceafărul o clipă a zâmbit,
Zărindu-mi fruntea în visări scăldată.
Își ninge mărul floarea liniștit
Pe creștetul ce-mi odihneai în poală...
Eu te aștept ca Sfinxu-ncremenit,
Să-mpodobim iubirea-n strai de gală.
Te-aștept să-mi dai iar fructul otrăvit,
Ca Eva, lui Adam, în Rai, odată,
Cu dragoste fierbinte îndulcit
De dorul ce mi-a ars ființa toată.
Te-aștept oftând ușor și e târziu
Sub mărul înflorit a sărbătoare,
Ca Sfinxul împietrit, dar încă viu,
Să-mi dăruiești iubire ce nu doare.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (21 aprilie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De unde vine dragostea
Te-am întrebat, iubito,
De unde vine dragostea,
Și tu nu mi-ai răspuns
Și eu m-am uita în ochii tăi
Triști și de lacrimi uzi.
Am întrebat un bătrân cu părul cărunt
Și el a zis că nu știe,
Că dragostea lui a murit de mult.
Am întrebat un copil cu ochii albaștrii
Și el spus că nu știe,
Că este prea mic.
Atuci am întrebat cerul și pământul,
Sufletul și gândul.
Ei tot nu mi-au răspuns.
Și numai mama mi-a spus
Că dragostea vine din inima ta
Și de la Dumnezeu de sus.
poezie de Vladimir Potlog (14 februarie 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
DE PE CERUL ÎNSTELAT, AZI AM FURAT UN PUMN DE STELE
De pe cerul înstelat, azi am furat un pumn de stele
Și-n naivitatea mea am început un joc cu ele,
Luna paznic peste boltă m-a văzut, ca să mă certe,
Să-mi arunce invective c-am trecut la fapte rele.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zar
După ce-a răzuit cerul
Eva n-a mai găsit mărul
distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (13 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Mărul de aur"
Din al Bistriței tezaur
Ne căznim un an întreg a
Molfăi un măr de aur
De ne-o rezista... Corega!
epigramă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jucându-se cu pământenii "de-a Wilhelm Tell", Amor țintește "mărul ispitei", Marte - "mărul lui Adam".
aforism de N. Petrescu-Redi (2 februarie 2013)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teologie
Nu, nu șarpele a sedus-o
Pe Eva cu mărul.
Toată povestea nu-i decât
O simplă viciere a faptelor.
Adam a mâncat mărul.
Eva l-a mâncat pe Adam.
Șarpele a mâncat-o pe Eva.
Acesta este un intestin întunecat.
Între timp, șarpele
Își digeră liniștit hrana
Încântat să audă cum Dumnezeu
Îl strigă enervat prin grădina Raiului.
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Femeia și mărul
Ea îți coace-n focul sacru
"Mărul" dăruit anume:
Ce bărbat va ști în lume
De e dulce sau e... acru?!
epigramă de Otilia Morțun din Terapii de șoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ea încă avea la ce se uita la el; căci era un brad de românaș. El se uitase acolo la dânsa. Când își aduse aminte că el plecase să aducă mume-sei mere de la mărul roșu, voi să o zbughească. Dară zâna măiastră îl opri și-l întrebă unde se duce. Voinicul îi spuse din fir până în ață toată șiretenia. Zâna pricepu viclenia zmeului și tăcu. Apoi îl îndreptă ea spre locul acela cu mărul roșu, și-l și învăță cum să facă ca să ia merele. După ce-și luă ziua-bună și de la măiastră și-i făgădui că se va întoarce pe la dânsa, porni; și aide, aide, merse cale lungă și mai lungă, până ce, trecând țări și mări, ajunse la o grădină ocolită numai de trandafiri. Intră înăuntru și dete peste mărul roșu, carele era sădit în mijlocul grădinei. El cercă a se alătura de pom.
Petre Ispirescu în Voinicul cel fără de tată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Partidul și mărul
Un deputat cu glas mieros, avid,
Asemănă un măr cu-al său partid:
"Ața va fi partidu-mi ne-ncetat!"
Doar mărul zâmbi trist: era... uscat!
epigramă de Radu Băeș (5 mai 2016)
Adăugat de Radu Băeș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un alt păcat, mai nou
s-a uscat vâscul
tu n-ai venit
un scaun întors
către răsărit
două mere pe masă, trei
nemușcate
romanță și discuri uzate
o zi, poate șapte,
poate opt,
răstimpul în care trei mere s-au copt
s-a uscat vâscul,
nu cred că-mi pasă
dar am să pun
tacâmuri la masă
pentru două păcate
din măr
și blestem,
pentru șapte-opt zile
în care nu vrem
să ne ducem pașii pe jar încins
să stingem lumina
cerul s-a stins
să strângem și masa
din mărul mușcat
doi sâmburi,
trei sâmburi,
sub vâscul uscat
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul
Cerul e misterios,
Nu-l găsești după miros
Are stele argintii,
Luminițe mii și mii
Un mister albastru,
Casă pentru astru,
Cerul verii limpezite de soare e-nveselit.
poezie de Laura Jianu (5 mai 2009)
Adăugat de Laura Jianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Gâlceava e ca mărul încărcat cu fructe: cum îl scuturi, cum îți cad merele în cap.
proverbe persane
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărul cel mai viermănos, chiar dacă la exterior pare strălucitor și frumos, e mărul discordiei care nu aduce nimănui niciun folos și șterge cu stima de sine pe jos.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărul lui Newton se simte nedreptățit
Când în cap eu i-am căzut,
(Mărul plânsu-mi-s-a)
Newton (ceva de necrezut)
M-a confundat cu fisa!
epigramă de Alexandru Truță
Adăugat de Alexandru Truță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Însuflețit de o mare bucurie, omul s-a întors la palatul regelui și i-a dat frumoasei prințese mărul de aur, ea nemaiavând niciun motiv pentru a nu se căsători cu el. Cei doi au tăiat mărul în două și l-au mâncat împreună, iar prințesa a început să-l iubească din toată inima și au trăit amândoi fericiți până la adânci bătrâneți.
finalul de la Șarpele alb de Frații Grimm
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca șarpele
-Mai mușcă și tu din mărul ăla,
Că n-am luat decât două guri
Și-am rămas gură-cască
La tot ce s-a-ntâmplat:
Izgonire, dragoste, moarte
Și toate celelalte!
-Nu mai vreau măr!
Izgonirea asta și moartea
Mi-au luat pofta de mâncare;
Nu mi-a mai rămas decât
Pofta dragostei,
Zise ea schimbându-se la față,
Aruncând mărul
Și lăsându-mă cu burta goală,
Dar înțelept ca șarpele!
02.09.2003
poezie de Marius Robu din Drumul robilor (2003)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!