adolescenţă

Adolescenţă:

frunte semeaţă de pisc îndrăneţ;
ochiul atent deschis spre lumină;
nesupunere-n toate;
iubire pură pentru fiinţa din vis;
şi râs, dar şi plâns!

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

copilărie

Copilărie:

ochi de mărgăritar
deschis mirat spre lume;
paşi şovăielnici peste mici bariere;
jocuri naive, o lume de vis;
şi râs, dar şi plâns!

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

maturitate

Maturitate:

mare adâncă, dar lină;
iubire statornică, liniştită, deplină;
trăire profundă, amestec
de ploaie şi cer-curcubeu;
şi râs, dar şi plâns!

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

tinereţe

Tinereţe:

furtună iscată-n abisuri de mare;
suflet purtat de torent;
neastâmpăr, forţă, cutezanţă;
luptă pentru idealul de viaţă;
şi râs, dar şi plâns!

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conspiraţie de primăvară

s-a deschis pentru o clipă
pământul,
ca o rază de transcendenţă
spre un orizont purtat de vânt,
spre orizontul tot mai îndepărtat
la care nu ajungi niciodată
în viaţă,
nu în viaţa asta,
spre Fata Morgana,
spre fata în alb,
spre fata din vis,

s-a deschis lumina interioară a pământului
pentru o secundă spre
toate florile albe
spre toate zările albe,
spre toate păsările albe,
şi nopţile de mai,

speranţa,
ca o primăvară,
ca o mireasă
îmbrăcată conspirativ
în flori de cais.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucăţi de vis

Ai deschis
în suflet o fereastră
în primăvara
cu miros de lăcrămioare
multe ploi au plâns în urma ta,
în calde dimineţi
mi-ai lăsat doar,
versuri de iubire
ce curg ca apa de izvor
să-mi potolească
setea mea,
de tine
se naşte-o zi
pe-o geană de lumină
bucăţi de vis
au rămas pe buze
din dor neîmplinit
se aşterne ceaţa
peste aşteptări
ca o pânză nevăzută
din depărtări...

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Lumină... Da, Lumină
Lină se naşte în lumea cea plină
De vrajbă şi negru...
Lumină... Da, Lumină!
Să vină cu pace, cu pură
Dorinţă de credinţă,
În veci o biruinţă peste păcat
A voit, ca tu să nu treci în nefiinţă...
S-a născut şi jertfit
În lumea cea plină de vrajbă şi negru
Şi pentru a Sa moarte nu ne-am căit...
Căinţă... Da, căinţă!
Desăvârşire născută din Desăvârşire
Şi-a luat trup material spre mărire
Dar si decădere, suferind batjocorire.
Steaua ni L-a vestit, frumoasă şi clară,
Dar purpurie precum sângele
Ce avea să curgă din mădulare
Neprihănite... Patimi voite...
Jertfă ce avea să elibereze...
Iubire... Da, Iubire!

poezie de Rucsandra Rizescu
Adăugat de Rucsandra Rizescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

În lumea de bărbaţi misogini
îndrăgostiţi doar de sine,
de bani şi putere,
numai femeile ştiu să iubească.

Vinovate
de toate păcatele lumii,
sunt înţelese
doar de poeţii
închişi în turnurile lor de fildeş,
îndrăgostiţi mereu,
efemer,
de câte-o muză imaginată,
metamorfozată în mintea lor
în înger cu chip de lumină
şi trup întunecat,
încărcat de mister.

Vinovatele de nimeni iertate
sorb cu sete frumosul,
armonia, poezia naturii,
îşi hrănesc sufletul
cu speranţă şi iubire.
Revarsă în jur
preaplinul din lumină
oferind fericire.
Mângâie şi răsfaţă,
aşteaptă un gest,
un magic cuvânt,
un surâs...
Primesc doar lecţii amare de viaţă...

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metanier

Ce rost are o cale care nu duce la tine?
Ce noimă are un cuvânt care nu este numele tău?
Ce iubire se poate numi iubire
atunci când nu eşti cu mine?
Timpul trece ca un joc de cărţi
pe care-l ştii dinainte pierdut.

Uneori, într-o cârjă
are loc toată libertatea din lume.
Aşa cum Tatăl adoarme
în inima unui neprihănit,
fără să-şi pună ceasul.

Cât adevăr este în filme?
Te naşti
motor ai râs, motor ai plâns.
Ajungi acasă
motor ai râs, motor ai plâns.
Ajungi la cimitir,
motor au plâns, apoi au râs
un şir de boabe
în metanierul deznădejdii.

poezie de Costin Tănăsescu Ştefăneşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E o dimineaţă de început de septembrie. Soarele străluceşte deja cu putere şi inundă casa cu lumină caldă, veselă, binefăcătoare.

Ana Vida în La limita normalului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

declin

Declin:

ironie acidă a vieţii grăbite,
zâmbete strâmbe şi ştirbe,
plâns amar şi tăcut,
sâcâitor ca o boală,
ca o ploaie rece de toamnă,
enervantă, banală...

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară cu lei

Clownul se duce la culcare.
Ia un somnifer şi încearcă
să nu se mai gândească la nimic.

În seara asta era în sală
un ochi deschis imens.
Al unui domn apatic
ce părea că doarme, până când deschise
ochiul acela imens.

Atunci, în sală s-a făcut tăcere.
Muzica încetă şi gâfâitul
clownului deşănţat se înălţă până la cupolă.
El se apropie de ochiul deschis
Şi desfăşură în faţa lui toate
sclipirile de argint răguşit
ale meseriei sale, pentru care
nici ochii, nici urechile n-ajung.
Mai mult nu pot, se gudură clownul.
De ce nu râd copiii?
De ce-au încremenit la pândă fiarele din cuşti?

Închide ochiul tău imens,
sau deschide-i pe amândoi şi priveşte-mi tumbele,
ascultă-mi muzicuţa şi clacsonul.
Am să strepezesc pentru tine
"Eine kleine Nachtmusik",
dar nu mă mai privi!

Într-un târziu,
ochiul se închise
Şi proorocul Daniel
se trezi
înconjurat de lei.

N-a râs nici un copil.

poezie de Dan Predescu (2003), traducere de Placenta de gheaţă - poeme elementare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Excese de iubire

inima mea face din iubire excese
din preaplinul meu răspândesc în lume
adorări de viaţă de întâmplări alese
timpul nu-l dispreţuiesc pentru cutume.

fiinţa mea trăieşte amplă expansiune
spre lună şi spre stele spre luceferi
spre sfinţi cu care fac pură comuniune
în veghea nocturnă ca tu să nu suferi.

să treci de spaima propriilor asprimi
tu suflet dedat romantismului magic
să te transpui în Eros până în profunzimi
servind iubirea lumii în spirit nevralgic

de la Cristos învaţă tristeţea s-o reprimi
pe valuri de speranţe din oceanul nostalgic.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu să fii...

tu să fii
piramidă
stâlpul vremii
tu să fii
amazon
scurgerea zilelor
tu să fii codrii imenşi
răcore dar ceresc
tu să fii gheţar
apă albă şi pură
tu să fi albastru de cer
seninul zilelor
tu să fi stele pe boltă
lumină pentru îndrăgostiţi
tu să fii planetă
ce ne iubeşte pe toţi
tu să fii iubire multă
ca sa ne dăruieşti
tu să fii pentru mine
dragoste şi pură lumină
tu să fii...
tu

poezie de Viorel Muha (mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul din vis

În somn am lăsat o urmă pe omătul din vis
şi când m-am trezit a ţâşnit
un lup din ochiul deschis...
şi-am zis!
Te salut! Ce bine-ai nimerit!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râsul ca o enigmă

E o enigmă
cum mă inundă râsul,
de atâţia ani am râs
şi câte fântâni
de lacrimi am strâns,
am râs pe-ntuneric
spre disperarea cuvintelor
ce inundă arterele,
am râs pe lumină
de singurătate,
de prostia umană,
am râs că nu avem
o lege a râsului,
că nu suntem penali
când râdem de parlamentari,
am râs de somnambulii
oraşului modern,
de stele căzătoare,
am râs de moarte,
a dracului râde şi ea...
până şi îngerii
râd în eternitate,
au lacrimi de râs...

poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul Absurdului

Simt dimineţile geroase
Cum, pătrunzându-mi crud în oase,
Cu trupul meu tot una îs.
Nu râdeţi, că nu e de râs!

Mă simt o dimineaţă-n care
Tot gerul iernilor s-a strâns;
Îngheaţă moartea la picioare.
Nu plângeţi, că nu e de plâns!

Se simte ca-ntr-o dimineaţă
De Sfântul Ion, iubirea mea,
Şi trupul tot i-ar fi de gheaţă,
De râs, de plâns, de l-ar avea.

Da-i suflet doar, ambivalent,
De plâns, de râs, amestecat
Ca un ocean incandescent
Şi ca un soare îngheţat.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (7 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fraţilor români de pretutindeni

Timpul a trecut şi magia nopţilor de iarnă a rămas în acelaşi stadiu al trăirii,
Totul părea vis şi reverie, pentru ca tu să rămâi acelaşi bărbat cu gesturi irezistibile,
Să te manifeşti masculin, dar şi afectuos,
Până ce soarele va răsări perturbat de magia iubirii în doi,
Caut să adâncesc ultimele sentimente
Şi să mă cufund în amintirea dublă a luminii,
Pentru a ascunde de ochii altora o iubire pură,
Plină de emoţie şi reverie.
Visul poate ascunde iluzia iubirii perfecte,
Însă doar zâmbetul poate să creeze acea stare perfectă,
Acel sentiment atent, luminat de zâmbetul ei.
Te caut pentru a ascunde dragostea de mine în relaţii sociale active.
Ştiu că pot să cuprind tot globul cu iubirea pură,
Însă cu toţi ar trebui să fim atenţi la gândurile noastre
Ce transmit subconştientului informaţii,
Te voi căuta pentru a face soarele
Să răsară pe orice stradă a necunoscutei iubiri.
De azi, soarele meu va fi al tău....
De azi tu vei fi un rege atent îngrijit,
De astăzi îmi permit să fiu lumina din poveşti,
Lumina albastrei zări.
Caută-mă în gară, la peronul trei!
În zeci de credinţe înrădăcinate,
În care timpul rămâne pe loc
Şi spaţiul e contaminat cu fibre optice de mare tensiune.

(De ziua Unirii mă-ndrept spre fraţii noştri şi le strâng mâna cu respect.)

poezie de Ileana Nana Filip din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iubire şi din iubire, toate drumurile au sens unic, către împlinire şi fericire...

aforism de Ana Iordache
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naşterea cuvântului

Cine te-a plâns, cuvânt, deasupra frunţii noastre,
ce zeu şi cer şi ce lumină pură,
ce însetare de văzduh, de astre,
ne-a pus amarul, dulcele în gură?

Şi cine ţi-a prelins spre buze undelemnul,
din muguri stors cu teascuri ancestrale,
de unde ţi-ai trimis spre noi îndemnul
de-a trece Styxul umbrelor în zale?

O răzvrătire - ntru rostire, sfântă,
precum a mării, bănui încă sus:
şi ochiu-acela-n hora rotită ca o nuntă,
ivind cuvântul prim - şi nesupus.

Flămândă, gura îl primi, visându-l,
fruct diafan, cu sâmburii-n formare.
Se lumină! Fusese plâns cuvântul,
cuvântul care mistuie şi doare.

Aşa-l aştept, cum s-a ivit – cuvântul,
cum fu prelins din vasele celeste,
ca lacrima venind el, mult-prea-sfântul,
ca semnul născător - şi dătător de veste.

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu redivivus

Cerul parcă s-a dechis
Eminescu stă să vină
ca un vis parcă din vis
Dumnezeu îl ia de mână

Eminescu stă să vină
pământul este o floare
văzduhul parcă-i lumină
cuvântul parcă ne doare

Pământul este o floare
ca un vis parcă din vis
stelele sunt la picioare
cerul parcă s-a deschis

Eminescu stă să vină
ca lumină din lumină

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (13 ianuarie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!