Caniculă

Cerul e gri –
cenuşă neclintită,
obosită,
amorţită,
anesteziată,
adormită.

Aerul tremură uşor...
Prin lentila
murdară,
prăfuită,
a zilei de vară,
vezi,
amestecaţi
într-un leneş dans,
vaporii fierbinţi,
enervanţi.

Vrei să respiri...
Plămânii
se urnesc greu –
bureţi storşi,
micşoraţi, chinuiţi
de armata de grade.

Agitat,
pulsul întrece măsura.
Artere şi vene
– reţea sângerândă –
greu suportă căldura.
Inima,
un tic-tac nebun,
speriată de foc
şi-necată de fum
caută umbra.

În cuva etanşă
a nopţii,
stelele palide fierb.

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfaturi utile

Viaţa este darul desăvârşit dat de Dumnezeu,
bucură-te pentru viaţă!
Soarele este lumina lui Dumnezeu,
bucură-te de căldura şi lumina lui!
Stelele sunt ochii lui Dumnezeu,
bucură-te de strălucirea stelelor!
Natura este creaţia lui Dumnezeu,
bucură-te de binefacerile naturii!
Aerul este suflul prin care Dumnezeu ţi-a dat viaţă,
bucură-te de aerul pe care îl respiri!
Râul este cristelniţa în care Dumnezeu a botezat omul,
bucură-te de susurul apelor! Apa îţi potoleşte setea.
Răcoarea codrilor este adierea prin care Dumnezeu ţi-a dat mişcarea,
bucură-te de răcoarea codrilor!
Dumnezeu ţi-a dat lumina zilei ca să ta orientezi în viaţă,
bucură-te de lumina zilei!
Dumnezeu ţi-a dat liniştea nopţii,
bucură-te de liniştea nopţii! Ea îţi odihneşte sufletul.
Bucură-te de toate în puţinul timp pe care îl petreci pe pământ!
Numai astfel vei pute sune că trăieşti.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu se caută din priviri

ochii lor nu se caută
rătăcesc pe cerul pe care se a
prind stelele, pe pământ
frunzele tremură
tremură mângâiate de a
(d)ieri visau
ochii lor nu se caută
se ştiu se odihnesc îmbătaţi
de fericirea misterioasă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit previzibil...

Soarele răsărise la apus într-un dans bizar de abandoanare a răsăritului...
Umbrele amurgului se dispersau într-un zbor cu viteze astronomice şi lumina căzu pe pământ cu o greutate neînţeleasă şi insuportabilă...
Lumea, îngrozită, într-un exod fantasmagoric se retrăgea spre păduri într-o degringoladă greu de oprit...
Ţipete, groază, scâncete de noi născuţi, o mulţime dezorganizată şi surprinsă de cataclismul schimbării mişcării solare...
Cu puţin în urmă o bombă nucleară zdrenţuise scoarţa pământului în Siberia... Valul de fum radioactiv se împrăştiase cu viteza taifunului asupra lumii...
Un ocean de fum, un deşert în foc şi fum, ca o reptilă flămândă şerpuia printre ultimile secunde ale vieţii...
Aripi de înger pluteau prin labirinturile fumegânde ale aerului intoxicat cu otravă...
Undeva, un pui de căprioară, rătăcit de ciută îşi dădea ultima suflare...
Valul morţii scormonea în măruntaiele Terrei, carbonizând pulsul interior al planetei...
Luna se apropie de soare, şi într-un zgomot infernal îşi amestecară trupurile... bucâţi de foc şi piatră, într-un dans demonic se prăbuşeau peste anotimpuri...
Dumnezeu, nemişcat, cu ultimile cuvinte: Iartă-i, că nu ştiu ce fac, îşi dădu ultima suflare, vărsând peste pământ lacrimi de sânge...
Un ocean însângerat îşi întindea aripile în univers...
Omul-neom îşi mai strigă o dată nebunia, declanşând iadul pe pământ...
Poate, un fir de iarbă, de sub cenuşa Satanei, va fi un nou început...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea Phoenix

Mă lipesc
de plămânii tăi
să-ţi fiu aerul
pe care îl respiri
atunci când simţi că te sufoci de dorul meu.
Nimeni în afară de mine
nu îţi va purta inima
ca tribut
iubirii de noi.

Tu ştii că noi
suntem Pasărea Phoenix
dar nu renaştem din cenuşă,
ci unul din celălalt...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună nouă

Suspendată
de un fir nevăzut de-ntuneric,
o seceră îngustă
– curbată semilună –
se plimbă neobosit,
ferind steluţele cu trup plăpând,
de vârful său ascuţit.

Delicata făptură
poleită cu aur
împodobeşte cerul nopţii
cu minunea puţină,
discretă,
amintind timid
de Luna plină.

Acoperită o vreme
de umbra Soarelui
– magician neîntrecut –
Doamna nopţii, eliberată,
îmbracă
fâşii de lumină nocturnă.
Pe cer domneşte iar Luna plină.

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet stingher

Suflet stingher,
Deschide-ţi inima.
Priveşte spre cer,
Nu toate stelele în zori pier.

Priveşte spre cer,
Într-un colţ voi fi eu.
Martor la ceea ce eşti tu,
Acolo jos pe pământ.

Chiar de pământu-i uneori mut.
Chiar de încă la tine n-ajung.
Încă te port în inimă, în gând.
Prin gând tot la tine ajung.

Prin vis te-nsoţesc,
Şi-n noapte sângele-ţi fierb.
Si-ţi alerg prin vene,
Prin anotimpuri şi vrere.

Sunt parte din tine,
Din timpul ce vine.
Din clipa ce fierbe cu tine,
În foc şi-n scrieri în rime.

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La miezul nopţii

Flacăra mică-a lămpii pâlpâie
pe noptiera patului ei rece.

Ea tremură uşor
între în cearşafurile din satin roşu,

anticipând
atingerea uşoară a mâinilor pe piele,

răsuflarea caldă pe ceafă,
buzele înfiorând gâtul ei svelt.

Ea tremură uşor
În vreme ce ceasul bate de douăsprezece.

Inima îi freamătă.
Paşi; scârţâitul uşii de lemn.

Ea tremură uşor.
Ţinându-şi respiraţia... pretinde c-a adormit.

poezie de Paul Callus, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept

Te-aştept iubito ca să vii
Să mergem în deal, la vie.
Unde-alergam, fiind copii,
Radiind de bucurie.

În zorii zilei te-aştept
Să sărutăm florile.
Cu aer proaspăt în piept,
Să colindăm zările.

La umbra cetinei de brad,
În miezul zilei te-aştept,
Să potolim doruri ce ard,
Când inima saltă-n piept.

Si-n umbra nopţii te-aştept
În pădurea adormită,
Să te strâng cu drag la piept,
Să fii iar a mea iubită.

Şi vegheaţi de mândra lună
S-adormim pe fân cosit,
Iubirea să ne rămână
Legământul ce-am rostit.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna plină

A furat lumină de la soare.
Globul ei arămiu
imită zeul vieţii,
străluceşte pe cerul nopţii
printre astre,
rotindu-se neobosit
în jurul planetei albastre
în faza ei de lună plină.

Se oferă privirii
în toată splendoarea.
Contururi şterse,
reliefuri nedefinite
îi atenuează paloarea.
Cărări ascunse,
drumuri neumblate,
împodobesc minunea rotundă.

Perdeaua de raze
îmbrăţişează discret
întunericul rece al nopţii.
Somnul noctambulilor e agitat,
dispare...
Insomniacii îşi pierd timpul
în dezmăţ şi în chefuri,
până în zorii albi ai dimineţii.

Luna blondă, rotundă,
aruncă spre pământ
priviri curioase,
iscoditoare,
după ce străpunge
cu săgeţi ascuţite de aur
pânza veşmântului nopţii
căzute în visare.

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa de noiembrie e mohorâtă, rece şi umedă. Norii cenuşii acoperă ceul, iar lumina cu greu îşi face loc prin pâcla deasă. Copacii sunt desfrunziţi, decorul e dezolant, trist, ca într-o poezie bacoviană.

Ana Vida în La limita normalului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin observarea stelelor, astronomii au văzut că există multe tipuri de stele. După temperatură, stelele pot fi fierbinţi (cu temperaturi între 20.000 şi 60.000 de grade), medii ca temperatură (cu temperaturi între 5000 şi 10.000 de grade) şi reci (cu temperaturi între 2000 şi 3500 de grade).

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar eu te iubesc

Mi-am întrebat inima dacă te iubeşte
Şi mi-a spus că e obosită şi puţin speriată
Mintea mi-a răspuns că nu e moral
Sufletul a zâmbit
Experienţa - otravă
Trecutul – epavă
Viitorul - greu
Din mine, te iubesc doar eu.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (25 noiembrie 2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Hmm... Ce naiba-şi mai închipuie şi ăsta? Că am scăpat de body-guarzii mei, ca să dau peste oamenii lui?." îşi zise Alex nemulţumit în gând, îndepărtându-se grăbit de ofiţerul de poliţie. Se opri într-un părculeţ, unde se aşeză tăcut pe o bancă. Aerul, deşi uşor poluat, era plăcut, mai proaspăt în timpul nopţii, decât ziua. Tăcut, privi stelele palide, cu gândul la călătoria în care va porni în curând nava albastră "Pacifis", spre tărâmuri îndepărtate, necunoscute.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boromir: Nu se poate intra pur şi simplu în Mordor. Porţile sale negre nu sunt păzite numai de orci. Acolo există un rău care nu doarme niciodată, iar Marele Ochi este mereu atent. Este un ţinut arid, plin de foc, cenuşă şi praf, până şi aerul pe care îl respiri este un fum otrăvitor. N-ai putea face asta nici cu zece mii de oameni. Este o nebunie.

replică din filmul artistic Stăpânul inelelor: Frăţia inelului, scenariu de Fran Walsh, după J.R.R. Tolkien
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faci vaccinul

despre care se ştie
că poţi să faci tromboze
dacă vrei sau
sau
nu vrei
tot reuşeşti
pentru prima oară în viaţă
să ai o durere insuportabilă
şi
şi să se umfle picioarele
să ai în sfârşit o durere puternică
de cap
o durere a ta originală
să vezi în ceaţă şi când
nu este ceaţă în jurul tău
respiri greu conform prevederilor
da' ce-i uşor şi simplu în lumea asta
te consolezi că s-ar putea
nu-i sigur
să scapi de infectarea cu sars-cov-2

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

inimă

Inima este pompa care conduce sângele prin vene, artere şi sistemul respirator.

definiţie de Steven Aldana
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Apă lină, apă albastră,
Poartă tu iubirea noastră.
Du-o în cele patru zări
Sau ascunde-o printre flori.

Vânt de vară, vânt uşor
Poartă-mi dorul călător
Printre sălcii, printre tei,
Sau ascunde-l dacă vrei.

Foc ce arzi, foc nestins
Poartă-mi gândul neatins.
Du-l către iubitul meu,
Sau arde-l în jarul greu.

Pământ negru, pământ tare
Poartă-mi viaţa trecătoare
Ţine-mă deasupra ei,
Sau îngroapă-mă de vrei.

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte cerul nopţii prin flacăra palidă a unei lumânări banale. Te va împiedica să vezi stelele.

aforism de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greu cu băutura

- Lasă naibii băutura
Iar ai întrecut măsura
- Eu i-aş lăsa-o draga mea
Dar vezi că... naiba nu prea bea!

epigramă de Gheorghe Gurău (19 februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea te caută în culoare

Singurătatea fară tine înseamnă mult,
doi si cu doi sint infinit
merg de la răsărit pana la apus si scriu cu mâna prin cenuşă
macii afară scot capetele
luna tremură printre copaci
timpul se contopeşte-n palme
si tu te asezi cu trupul pe nisip, visind să dormi
cum ai iubi o floare si mâna mea te caută in culoare,
topindu-ţi sărutarea, in gura mea cu foc
tu mă trezeşti noaptea
coboară intro depărtare de fluturi verzi!
lumină nepereche si doare somnul fără tine.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!