Pentagrama cometei
De evuri și milenii o stea citește-o Carte
Dintr-un abis feeric - cu munți, fântâni și gânduri.
Și-atât o-nduioșează cereștile avânturi,
Că se aruncă-n flăcări cu-ntregul ei departe
Și dăruiește lumii spre înviere-o moarte.
poezie de George Popa
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mântuind
inima mi-e o carte în flăcări
nu le stinge dragostea, moartea, uitarea,
vom trăi șapte vieți, nu ne vor ajunge milenii
să prețuim pământul și marea
inima mi-e o carte în flăcări
nu râde, nu plânge
doar cuvântul tău pe dealul golgotei
m-ajunge
inima mi-e o carte în flăcări
sânge sunt literele-ngropate
în albul paginilor
din veacuri surpate
inima mi-e o carte în flăcări
răsfoiește-o cu degetele mele
privește-mi dansul sub baldachinul
înzăpezitelor stele
inima mi-e o carte în flăcări
o răsfoiesc genele mele foșnind
înainte de visul nostru adeverind,
mântuind
poezie de Daniela Marchetti (2021)
Adăugat de Daniela Marchetti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vă rog nu-mi cereți...
Să-ncerc să fiu mai filozof?
Dar cum să-ncep? Cu of!, of!, of!?
Vă rog nu-mi cereți să îmi schimb
Naturalețea când mă plimb.
Vă rog nu-mi cereți să mă-ntrec
Cu-n înțelept chinez sau grec
Căci nu doresc sofisticări
Ci gânduri cu versificări.
Nu pot să fiu ce alții sunt,
N-am mintea unui om cărunt
Urmez o stea din Univers
Și nu pot să m-opresc din mers.
Să-ncerc să mă opresc din scris?
M-aș duce, iute, spre abis
Vă rog nu-mi cereți să cobor
În spațiul fără vreun izvor.
Desigur, nu mă răzgândesc
Și cu lăuntru-mi vă privesc
De-mi cereți întâmplări din Carte
Vă spun de-o viață după moarte.
M-aș bucura să ne-ntâlnim
Spre zări stelare să pornim
Nu-mi cereți gândul să mi-l schimb
C-aș vrea să vă arăt un Nimb.
Să-ncerc să fiu mai "nu știu cum"?
Nu vreau încurcături pe drum
Ci merg spre Paradis cântând
Credința nu pot să mi-o vând.
Vă rog nu-mi cereți să renunț
Am pentru voi un scurt anunț:
Destinul mi-a fost modelat
De Adevăr, nu de Pilat.
poezie de George Cornici din Nuanțe stelare (16 noiembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fântâni...
Fântâni de dor,
Fără somn ușor.
Fântâni de vis,
Fără nume scris.
Fântâni de trăiri,
Pline cu amintiri.
Fântâni la apus,
Tinerețea mi s-a scurs,
Cu bune și rele,
Cum mi-a fost scris în ele.
Învârtind al destinului fus,
Caut lumina spiritului frumos,
Și mă scald aprins,
Spre înălțimi de vis,
Pentru nemurire.
poezie de Valeria Mahok (15 septembrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abis
Merg, vreau să mă calmez
Sufletul ușor mi-l golesc,
Spre abis ușor gonesc.
Simt ca mă topesc,
În suflet, în soare
În tot ce trăiesc,
Probleme se ivesc,
Mă omoara în tăcere-
Ochii îmi lăcrimează,
Cred că am sânge pe gene-
Dar eu fug spre abis
Și n-o să mă opresc
Fericirea se arată,
E un nou univers.
poezie de Radu George Valentin
Adăugat de Radu George Valentin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tunelul timpului
Aștern pe hârtie cuvinte uitate, de parcă, aș scoate la lumină artefacte,
Simple simboluri uitate de timp,
Ce vin să aducă, trecutului nimb.
Să aducă lumină peste o lume obscură, vegheată de zei,
dar și de natură.
Un ev a trecut și altul urmează,
Spre care tărâm, spre care cetate
Se îndreaptă azi omul, ce soartă îl așteaptă?
Pășind prin milenii, venit de departe, dezvăluie lumii
că ne este frate,
Atomul din mine, atomul din el,
Și-au dat întâlnire în veacul de acum,
Sa fim o dovadă a vechiului drum,
Căci cel de atunci, sunt cel de acum.
Aceleași tradiții și vechi obiceiuri, ne prind în
hora acestor milenii,
De pare departe, de pare târziu,
Avem o lumină pe cer, un far viu,
Ce ne întregește și ne sfătuiește,
Ne cheamă mereu și în veci ne iubește.
poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izvorâri transilvănene
Acum un secol, ardelenii,
Stăpâni aicea de milenii,
Din munți spre Alba izvorau
Și-acolo, fluviu deveneau.
epigramă de Ion Micuț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toată viața ai o carte deschisă. Citește-o, răsfoiește-o și îndreapt-o!
Ruxandra Larisa Mureșan (30 martie 2009)
Adăugat de Ruxandra Larisa Mureșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abis ce ești
Abis ce ești,
Ești rece, și de ceață-nvăluit
Ești drumul fără de sfârșit,
Mă chemi spre tine, chemarea ta e rece,
De al tău hău, nimic nu poate trece.
Mai stau o viață și cu riduri multe,
Mai stau un veac, chiar și pe stânci abrupte,
A ta prăpastie cu vrute și nevrute,
A tale stânci în pietre fie rupte.
Nu-i timp, nici ceasul nu va bate,
Doar vântul aprig încet mă dă pe spate,
Voi fi tot lângă prispa mea de-o viață,
Nu m-aștepta, mai am un pic speranță.
Îngeri sublimi, veniți de mă luați,
Spre cer, Tu, Doamne, doresc să mă înalți,
Te las abis, rămâi hain și rece,
Nu am nimic cu tine de-oi petrece,
Aici e doar iubire printre stele,
Rămân o stea, rătăcitor cu ele,
Rămân o stea
poezie de Petru Hadbavnic (24 decembrie 2014)
Adăugat de Petru Hadbavnic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cheia sol a foii albe
Orice carte este-o boală
orice carte este-un leac
din nesimțire te scoală
chiar dac-ai dormit un veac
Orice carte este-un leac
ce te vindecă de moarte
clipe ai avut doar vrac
înc-un pas și ești departe
O și dincolo de moarte
din nesimțire te scoală
sufletu-l pune deoparte
orice carte este-o boală
Orice carte este-un leac
eu scriind doar pot să tac
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 iunie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Freamăt matinal
m-am trezit în zorii albi de catifea
senzualitate câștigată dintr-un vis
care alunecă ușor prin aburi de cafea
limpede curat departe de abis.
ochii înseninați de lumina blândă
aer de chemare și de freamăt pur
chipul care zâmbește-n oglindă
amintiri hoinare cuprinzând azur.
infinit de motive viața s-o ador
înțelepciunea care mișcă gânduri
mândria dureroasă a fiecarui dor
deschidere spre taine slove și lieduri.
lume drumuri străbătute pe aripi de cocor
cântecul vieții care trece prin ziduri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Dor
Îți scriu
în ceas de noapte
scrisori, poeme, șoapte
de dorul tău
departe
mă poartă gândul,
poate,
pe căi catifelate
cu tine parfumate
și gânduri violete
aștern pe-ntunecate
ecuori disperate
îți las eu într-o carte
pe viață și pe moarte
suntem uniți
de soarte
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au trecut
Au trecut ca norii anii
Vremea i-a mânat spre munți
Peste tâmple cern castanii
Floarea perilor cărunți.
Tot mai mult rămâne-n urmă
Și-nainte mai puțin,
Prin a lumii nouă turmă
Ești strein, tot mai strein..
Cei porniți cu tine-odată
Pe-al vieții drum, s-au dus,
Tu cu zarea-nsingurată
Lâncezești dup-un apus.
- Tot nu vezi nimicnicia
Celor după care alergi?
Tot nu crezi în veșnicia
Locului spre care mergi?
- Dacă este după moarte
Viața-n care n-ai crezut,
Ce vei face-a veci departe
Și pe veci de veci pierdut?
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Poem prebalcanic
La apus de București
frumoasă mai ești
întinsă câmpie,
cu plopi rari
cu grâu mult
și cu dughie,
iar la șapte seara cu marele foc al asfințitului.
Frumoasă mai ești
și mult te iubesc.
Între hotarele tale mereu mă trezesc
în ovăz și trifoi
până la Ciorogârla,
în orz și porumb
până la Tântava.
Și mai departe până întâlnesc Argeșul și-l salut.
O, întinsă câmpie
toate satele ți le știu
drumurilor tale le sunt mușteriu
așa cum se duc departe, spre apus
și sufletul meu cu ele e dus
departe de tot, spre Turnu Măgurele.
Acolo, frumoasă și gătită cu mărgele
e iubita mea din Balcani
fată de douăzeci de ani.
Dar e departe de mine, aproape de marele fluviu
departe de mine, lângă Munții Balcani
și-atât o iubesc, și-atât de dor mi-e de ea
că dacă Dunărea ar fi cerneală și marea hârtie
tot nu mi-ar ajunge pentru a-i scrie.
La apus de București
frumoasă mai ești
întinsă câmpie.
poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
El trece
prin piața dacia să ia un porumb
cu față și structură de fiert femeile pre
cupețele jignite cu o zi înainte când el a ieșit
din bar cu nările-n flăcări
aruncă-n derâdere cu boabe dulcii lipicioase
și-l descriu ca știulete (?!) unele fete
se trag și ele din mai
muța cu șorțuri de ridicat: el
trece prin istoria locului calm
și nu are gânduri de-ndrăgostire
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a frânt sunetul tău
fulgerul aruncă-n noapte
rafale în suflete moarte
stropi de frânturi de clipe
cad plângând în rămășițe
strig cu derere spre soare
sunetul tău nu mai răsună, în vale
sa frânt în zborul păsări-n-pușcate
nu pot sâ cânt mai departe
pădurea te plânge cu jale
cortegiu ți-s păsările zburătoare
sub frunze de toamnă ruginite
am îngropat o mie de sunete
a murit odată cu tine
vraja de sunet vrăjit din pădure
poezie de Viorel Muha (septembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valuri
Vom face printre valuri, valuri,
și ne vom cufunda-n apus
atât de jos și-atât de sus,
prin lumea noastră fără maluri.
Vom face dintr-un vis, un vis
și-l vom petrece împreună
sub raze argintii de lună,
uitând ce-n stele ni s-a scris.
Vom înota prin fericire
spre malul inventat de noi,
de ieri sau azi ori de apoi.
Va fi o lume cu iubire,
vom fi acolo amândoi,
atât de plini și-atât de goi.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să pot merge mai departe
Să pot merge mai departe,
inimii îi cer să-mi lase
timp, ca să exprim în cuvinte,
gânduri mărețe, frumoase.
Pentru tine, pentru mine,
pentru cel care-i departe,
astăzi scriu câteva file
într-o prea frumoasă carte.
Tu, citind această carte
uimit vei descoperi
reguli, care transformate-n fapte,
sufletul îți va întări.
Sunt reguli fără de care
nu poți viața s-o trăiești.
Dacă le pui în aplicare,
o lume-întreagă cucerești.
poezie de Dumitru Delcă (3 ianuarie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
GANDURI...
Gânduri volatile,
Care merg departe,
Gânduri comprimate,
În viață și moarte.
Gândul efemer,
Ne elucidat,
Devenind concis,
Pe tine,
Te-a chemat.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri, gânduri...
Plâng păsările lumii...
Nu mai au loc pe Pământ!...
În locul lor, pe garduri,
printre crengi,
pe sârmele de telegraf,
în orice colț al lumii,
stau doar gânduri, gânduri,
pâlcuri de gânduri
sau gânduri izolate.
Oameni trăiesc, mănâncă, dorm,
stau întinși la soare,
se ceartă, se iubesc
fac mitinguri,
fac revoluții,
fac demonstrații,
pe stradă, în Parlament,
în fața lui Dumnezeu,
și își aruncă gândurile
ca pe niște rufe murdare
sau obiecte uzate,
de unică folosință.
Uneori, fug ele singure,
tiptil, în toiul nopții,
înfiorate de dor,
la întâlnirea cu stelele,
Altele atrase de adâncuri și tenebre
aleargă-n transă
spre luntrea lui Charon.
Trudesc din greu toți îngerii
s-adune gândurile lumii,
să le ordoneze.
Îi vezi cum urcă și coboară,
pe scările cerești
triști și tăcuți,
cu păsări cuibărite
pe-aripile înnegrite
de-atâtea gânduri omenești.
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe munți de cuvinte
aleea construită cu aurite dale
împrejmuită cu miresme de tei
deschide drumuri noi spre catedrale
unde se convertesc păgâni și atei.
lângă altar pe albastre spirale
urcă spre cupolă lumina Precistei
este protectoare în școli și spitale
veghetoarea lumii cu harul dragostei.
din tălpi până-n creștet alinturi celeste
sorb cu nesaț rouă din crin și din dor
călătoare prin vremi voi ajunge pe creste
pe munți de cuvinte în văratic decor.
ca un condor voi veghea paradisul din munți
și voi sta la povești cu molizii cărunți.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!