Nu-i mai spuneam nimic, doar o priveam şi mă îndrăgosteam...

citat din Massimo Troisi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine spune că nu poţi iubi două femei deodată?

citat din Massimo Troisi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce sunteţi aşa buni cu mine? Ce rău v-am făcut?

citat din Massimo Troisi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogăţia săracilor este reprezentată de fiii lor, cea a bogaţilor - de părinţii lor.

citat din Massimo Troisi
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

iubire (vezi şi dragoste)

Iubirea e întâmplarea aceea când tu stai deoparte, fiinţa iubită de cealaltă, şi nişte necunoscuţi îşi dau seama cât vă iubiţi.

definiţie de Massimo Troisi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost şi am rămas un om altruist. Când eram copil, lumea îmi spunea că sunt cuminte, acuma îmi spune că sunt fraier.

citat din Massimo Troisi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dave: Când eram tânăr, aş fi spus orice unei fete doar să o conving să... să o conving. Le spuneam fetelor plinuţe că sunt foarte atrăgătoare. Le spuneam fetelor urâte că sunt drăguţe. Le spuneam fetelor prostuţe că erau... De fapt nu trebuia să le spun prea multe. Se lăsau convinse destul de uşor.

replică din filmul serial Războiul de acasă
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corabia

Corabia se scufunda încet noi ziceam
şi ce dacă se scufundă corabia şi mai
ziceam orice corabie se scufundă
într-o zi şi ne strângeam mâinile
ne luam rămas bun

dar corabia se scufunda atât de încet
încât după zece zile noi cei care
ne-am dat mâinile încă ne priveam
ruşinaţi şi ziceam nu-i nimic asta-i
o corabie care se scufundă mai încet
dar până la urmă se scufundă iat-o

dar corabia se scufunda atât de încet
încât după un an încă ne era ruşine
nouă celor care ne-am dat mâinile şi
în fiecare dimineaţă ieşeam unul câte unul
măsuram apa hm nu mai e mult se
scufundă încet dar sigur

dar corabia se scufunda atât de încet
încât dupăî o viaţă de om încă
mai ieşeam unul câte unul şi priveam
cerul şi măsuram apa şi scrâşneam din dinţi
şi spuneam asta nu e o corabie
asta e o...
asta e o...

poezie de Matei Vişniec
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau să ştiu nimic! Vreau să fiu fericit şi să nu mai ştiu nimic altceva.

citat din Massimo Cavezzali
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne învârtim în cercul vieţii ...

Ne învârtim în cercul vieţii,
Unde nimic nu-i cum am vrea.
Nimic nu-i alb, nimic nu-i negru,
Ci doar amestec de vopsea.
E-o lume crudă, contrastantă,
Mixtură de iubiri şi uri,
Cu zâmbet trist, vesel, grimase
Schimonosind aceleaşi guri.
Pierduţi ca bobu-n lanul galben
De-o adiere scuturat,
Împinşi de-a valma-n caruselul
Ce se învârte ca turbat.
E-o lume de lumini şi umbre,
În care-i greu să te strecori
Fără să rătăceşti în beznă,
Visând să te trezeşti în zori.
Ne învârtim în cercul vieţii
Trecut, prezent şi viitor.
Nimic nu-i alb, nimic nu-i negru,
Iar noi, doar piese de decor.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conversaţie mondenă

m-am aplecat mult către ea peste cristalele impure
ale paharelor arzând liniştit, sp-i spun – "rochia ta"
(dar nu-i priveam faţa, nu o vedeam) – "abia
acum văd, ai o rochie violetă". (acele dâre

ale alcoolului îmi zgâriau faţa, ca atunci
când mergi prin zăpadă, în soare.) "ai o rochie
violetă", îi spuneam surprins. (şi e
ca o flacără aderentă care te consumă. pe brânci

mp târăsc către ea – aş fi putut să-i spun,
dar minţeam – văzusem demult cum gulerul întunecat
al rochiei îi urca spre gât cu jocul ei de curcubeu degradat.)
şi mereu îmi spuneam: - dacă-i privesc faţa acum,

am să înţeleg – am s-o văd pentru întâia dată
cu adevărat. şi mi-am ridicat ochii spre faţa ei nemişcată.

poezie clasică de Mircea Ivănescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruşinos nu e să fim umili şi săraci, ci să nu facem nimic pentru a ne îmbunătăţi viaţa.

citat din Valerio Massimo Manfredi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculptarea

Priveam norii şi sculptam în ei sânii tăi!
Păşeam brusc într-o lume mai bună
Cu izvoare cristaline, fără urmă de călăi,
Priveam la un cer împăturit cu spumă!

Priveam cascada şi-ţi sculptam în ea chipul
Ce-mi sugera răbdare, calm şi-un dor
Ce m-a trezit cu clipa, luptându-mă cu timpul...
Priveam un orizont sorbit de dulcele fior!

Priveam picurii ce-ţi tineau loc de-acoperiş,
Cum te sculptau pe forme pân' la carne,
Mi-ar fi plăcut enorm şi-aş fi ţinut morţiş
Picur să fiu, să-ţi curg pe formele externe...

poezie de Mihai-Paul Tinca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, când te priveam, ştiam că nu eram nimic, că tu erai totul şi eu nimic.

Hans Erich Nossack în Cel mai târziu în noiembrie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oriunde te-ai afla, doar un milimetru te desparte de inima mea...

citat din Massimo Bisotti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa omului

Că e mai lungă sau mai scurtă,
Nu este doar ce bagi în burtă,
Nu-i doar ce bei şi ce mănânci,
Nu e doar muncă grea, pe brânci,
Doar ce cred unii - să faci sex,
Nu-i nici doar să respiri reflex,
Doar bucurie şi tumult,
Vi-a-ţa e cu mult mai mult.

pamflet de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (8 decembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu-i dor

Nimic nu-i alb... opacitate,
Cuvinte gri, fără de rost,
Culese cu tenacitate
Pentru a fi falsificate
De un eretic anagnost.

Nimic nu-i nou... butaforie,
Decor de anotimp vital,
Când pică frunzele în vie
Şi pana... de la pălărie
A unui ins, proverbial.

Nimic nu-i clar... nesiguranţă,
Nervi, ignoranţă, refulări,
Puse adesea în balanţă
Cu o anume inconstanţă
A verbelor... fără cărări.

Nimic nu-i vis... ilaritate,
Viaţa-i cu timpul în consens
Şi pune numere la toate,
Ca semn pentru eternitate
A lacrimei, ca un condens.

Nimic nu-i dor... fără durere,
Bătăi de inimă ce fug
Spre indecentele himere
Care incită la plăcere
Şi arde sufletul, pe rug.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gâtlejul

Nu nu
Nu-i şi nu-i şi nu-i
de jur împrejur
noaptea-i ochi deschişi
ochi mulţi
nu tu gene, sau streaşini ori pleoape
doar ochi
ce sorb culorile
şi le păstrează-n ei
nedând nimic'napoi
doar un gâtlej
ce tot
înghite tot
jur împrejur.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de r b
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duţu Toma

M-ai întrebat de-atâtea ori
Ce se întâmplă-atunci când mori...
Eu îţi spuneam, mai mult în glumă:
Nimic, suntem făcuţi din humă!
Cum, nu te-a mulţumit răspunsul,
Să nu mai dăm cu presupusul,
Tu ai urcat până la stele
Şi ai luat spusele mele...
Să-mi dai şi mie, dar, de veste
Dacă nu-i totul o poveste,
Dacă Acolo este soare,
Dacă singurătatea doare...

De nu găseşti vreo alinare
Să-mi faci şi mie o chemare!

poezie de Dumitru Râpanu (16 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino în vis, vino acasă...

În visul ce-am avut cu noi
Ne mai intâlnim amândoi
Acolo singuri putem fi
Acolo ne putem iubi!
Nimic nu ne va tulbura
Cum s-antâmplat demult, cândva...

Şi-n visul ce-am avut cu noi
Nu-i rost de ceaţă, nici de ploi
Acolo totu-i ideal
Acolo mai dansăm la bal.
Nu sunt priviri pizmuitoare
În visul nostru e doar soare!

Când o durere te apasă
Tu, vino-n vis, vino acasă!
Acolo tu eşti soţul meu
Aşa cum îţi spuneam mereu
În vremea când eram copii
Şi îmi doream al meu să fii!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cavalerul are dreptate, dispreţuieşte cultura,
de la Moise la Michelangelo, nimeni nu-i spune nimic,
un trandafir, acolo, un trubadur ucis,
imaginea trezirii aminteşte de Lazăr sculat din morţi.
Priveam adeseori întunericul, el mormăia ca ursul,
dar punctele de aur nu dispar, ele sunt fericirea.
Fost boschetar, am ajuns cardinal, apoi scarabeu,
acum simplu poet, inventez ce vreau eu,
prietenii se cam feresc de mine,
poezia nu ajută la nimic, ea însăşi este pe moarte,
femeia c-un ulcior pe umăr nu mai există.
Iar viaţa seamănă cu iarba, gândeşte.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!