Arta nu are limite: orizontul ei îşi tăinuieşte rădăcinile într-un infinit abis al frumosului!

Cristina Dragomir (12 aprilie 2013)
Adăugat de Cristina Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce artă aţi învăţat din convieţuirea cu un mare scriitor?
– Arta de a tăcea oportun, pentru ca o dispută să se păstreze la obiect, în limite civilizate şi mai ales logice. Arta de a convieţui cu o persoană al cărei temperament este total diferit de al tău, aş zice arta convieţuirii paşnice şi a cântăririi propriilor defecte.

citat din Ileana Vulpescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alături de uluitoarea lui putere şi pasiune, Byron avea un profund simţ al frumosului din natură, al frumosului din fapta şi suferinţa umană. Când se înfierbântă, când e inspirat, natura însăşi pare că îi ia condeiul din mână, aşa cum i-l lua şi lui William Wordsworth, deşi într-un alt mod, cu simplitatea ei pătrunzătoare.

citat din Matthew Arnold
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta este visul frumosului divin.

Valeria Mahok (17 august 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele unui visător sunt infinite, un visător visează şi aspiră neîncetat la infinit şi absolut. Universul este infinit, alfabetul limbii române are 31 de litere. Plus şi minus formează cercul infinit. Lipsa limitărilor şi limitelor pe care ţi le impui, te duc cu un pas mai aproape de infinit. Arta exprimă infinitul.

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Reflecţii Maxime Axiome IX
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infinit

De la o vreme pe aici
infinitul
se contractă
primejdios.

Cine să fi bănuit
că dintr-o dată
fiece fărmătură
din pâinea-i fără margini
va fi zvârlită
aşa cum dai cu piatra
într-un abis.

poezie clasică de Mario Benedetti, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

artă

Arta este Vechiul Testament al frumosului... pregăteşte, anunţă, aşteaptă.

definiţie de Serghei Bulgakov
Adăugat de Iordache Claudia Andreea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta este imitaţia frumosului Divin, iar Divinitatea, creatoarea artei perfecte.

Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Datorăm civilizaţiei nu numai ştiinţa, arta, dreptul, dar pot afirma că tot sub influenţa ei s-a născut şi s-a dezvoltat simţul frumosului şi al poeziei.

citat clasic din Ivan Turgheniev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta nu are alte limite decât neputinţa artiştilor.

citat celebru din Emile Zola
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o artă – arta cuvântului – care nu are limite: poezia.

I.A. Goncearov în Prăpastia (1869)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

cerul de primăvară -
dansul cocorilor
curcubeul sărută visul din infinit

haiku de Elena Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta nu cunoaşte limite şi artiştii nu ating niciodată perfecţiunea.

citat din Bente Borsum
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orizontul năvăleşte dezmăţat

orizontul năvăleşte dezmăţat în pictura ierbii,
chiotul de flori se dă la o parte,
mi-s largi braţele ce le cuprind
şi-n treacăt îmi strivesc ochii albaştri.
sunt într-un zbor de fluturi
ce taie albastru spălat de ploi,
între minus şi plus infinit,
pe calea ce nicicând n-o voi străbate.
coloşi de gânduri mă-nconjoară
înfloriţi de ispita lunii,
cu fantomele îmbrăţişărilor pictate-n apus,
eliberând destinul de căruntele amintiri.
stăpânesc geometric doar spaţiul meu
tocmindu-mă cu noaptea pentru stele
şi mă doare umărul tău stâng
ca şi piramida cuvintelor prăbuşită
în locul ce-nverzise ochiul orb.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un mare spirit greşeşte la fel de bine ca şi unul mic; acela, pentru că nu cunoaşte limite şi acesta, pentru că gândeste că orizontul lui reprezintă întreaga lume.

citat celebru din Goethe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stil sugestiv

Mesaj cu obârşia din infinit
Predicţie contemplativă
Cu predilecţie spre inspiraţie
Care vine în serii dezinvolte
Ca un ropot sublim de stele
Transpus în termeni euforici
Devine semnificaţie patetică
Posibil conţinutul decent
A unui poem meditativ
De inspiraţie angelică
Exaltare din spaţii elocvente
De visare sau de trăire
În secvenţe fără sfârşit
Stimulând iubiri în serie
Cu convingeri eminamente vii
Împinge finalul mai departe
Într-un cadru fără limite
Pe ritmuri de melopee
Cu libertate în cuget
Un salt inteligent peste zăgazuri
O evoluţie spectaculoasă
În contul unui infinit sacrosant.

poezie de David Boia (24 iulie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

artă

Arta este o vocaţie la care se ajunge prin împingerea sinelui dincolo de limite.

definiţie de Alfonso Chase (1994), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta imită viaţa, trebuie să vină de undeva. A-i impune graniţe şi limite mi se pare lipsit de noimă.

citat din Christian Slater
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără limite

Căutând libertate
Seduşi de dorul libertăţii
Mereu încercăm evadare
De peste tot
Din noi şi dintre noi
De orişiunde
Sau de nicăieri
De aia Cel de Sus
Ne-a pus dinadins
Într-un univers infinit
Din care evadează
Numai cine poate
Sau poate că n-are rost
O evadare fiindcă aici
E libertate nelimitată
Care totuşi presupune
O înălţare la ceruri.

poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita şi marea

iubito, marea agitată împingea cerul în sus
şi lovea în noaptea plină de nori fără stea
pe mine refluxul în larg mă trăgea la apus
soarele o îmbrăţişa într-o mixtură de forme şi culori
un pescar mă aduse la ţărmul plin de scoici şi sare
cred că marea mă voia pentru-o eternitate la ea.

iubito, visasem că in zori murisem
şi moartea mă ţinea prizonier într-un câmp cu flori
să-mi fie iubită, îşi dorea, şi să-i fiu iubit
însă uşile inimii sigilate cu sărutul tău
mă ţineau departe de buzele ei de zenit
în depărtare umbrele noastre se sărutau pe ţărmul infinit

iubito, se făcea în vis că ne iubeam pe marea
ale cărei linii converg spre orizontul lung
sânii tăi greoi erau sărutaţi de scoici şi de sare
soarele frângea lumina în trupuri la amurg
observ albeaţa cărnii cum se deschide spre limite
sub sâni se adunase argintul lunii blând.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

în galaxii spirale
mereu apare şi dispare
o stea cu lumina-i tremurândă
pulsând spre infinit
la orizontul evenimentului

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!