Rondelul contemporanilor

Aceşti contemporani ai mei
Fac nencetat acelaşi sport
De treizeci de-ani îmi tot zic mort
Tot mai pizmaşi şi mai mişei.

Strigoi, adesea-mi zic tot ei --
Bătrân, în ultimul resort
Aceşti contemporani ai mei
Fac nencetat acelaşi sport.

Deşi par lei şi paralei,
N-au cu talentul vreun raport,
Şi n-au nici sfinţi, nici dumnezei,
Trântiţi în viaţă de-un avort...

Dar sunt contemporanii mei.

rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâni şi copii

Aceşti bătrâni, aceşti copii
Ar fi, dar parcă nu ar fi,
Sunt unii nord şi alţii sud
Şi lacrima nu şi-o aud.

Ca-ntr-un complot diavolesc,
Părinţii dintre ei lipsesc,
Îşi zic bunici, îşi zic nepoţi,
Străinătatea strigă-n toţi.

Aceşti copii, aceşti bătrâni
Sunt zilierii tristei pâini,
Fiorul dintre ei s-a dus
Şi rudele, cu ei nici nu-s.

Nişte copii în ţarc vulgar,
Nişte bătrâni în bestiar,
Furtună i-a adus aici,
Nu-şi sunt nepoţi, nu-şi sunt bunici.

Copiii n-au ce-şi aminti,
Bătrânii nu mai nasc copii,
Imaginile lor se cern
Spre paradis şi spre infern.

Şi pân' s-ajungă la sfârşit,
Au de trăit şi de murit,
Ca vietăţile-n nisip
Ei nici nu-şi seamănă la chip.

Aşa au fost, aşa rămân,
Ce e copil, ce e bătrân
Bătrânii-n iadul propriu zis,
Copiii-n veşnic paradis.

Purtându-şi umbrele în mâini,
Ce trişti copii, fără bătrâni,
Cu ochii pătimiţi de vii,
Ce trişti bătrâni fără copii.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe lângă aceste tinere şi suave talente a căror activitate literară a dat, în aceşti din urmă zece ani roade multiple, nu trebuie să uităm nici pe Iacob Negruzzi poet şi satiric eminent; nici pe Eminescu, ce, între felurite poezii, a înavuţit literatura cu "Epigonii", poezie ce va rămâne.

citat celebru din Alexandru Macedonski (1878)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băieţii deştepti

N-au renunţat la şmecherii,
Ei n-au nici jenă, n-au nici greţuri,
Să vândă kilocalorii
Nitam-nisam la... megapreţuri!

epigramă de David Boia din ziarul "Unirea" din Alba Iulia (8 ianuarie 2010)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi, la noi, în locul jocurilor bestiale din arene, oamenii îşi cheltuiesc preaplinul sau nevoia de narcotice mai mult în săli de cinematograf, pe terenuri de sport, la competiţii de sport, la competiţii de înot, baschet, rugbi, şah, tenis, fotbal. Furia de a poseda maşini se încadrează în acelaşi capitol al voinţei de evadare cu orice preţ, de schimbare de peisaj.

Arşavir Acterian în Jurnal (19 iulie 1967)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi chiar nici unul şi acelaşi spectacol, jucat de sute şi sute de ori, n-a fost acelaşi, seară de seară. Şi nici partenerii mei n-au suferit de "boala" monotoniei, a repetiţiei ce­nuşii, care, în mod evident, este raiul căl­duţ al medio­cri­tăţii. Sigur că unele întâmplări, sărite din firesc, pot re­prezenta un condiment, o culoare, dar sem­nificaţia lor nu satisface ineditul, pentru că întot­dea­una destinul are grijă să nu ne lase să oftăm plic­tisiţi.

citat din Florin Piersic
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slugoii de la tembeliziunile mogulilor au făcut un erou şi un martir din bădăranul Adrian Zglobiu, care l-a scuipat pe preşedintele României (pamflet)

Din interes sau pentru bani,
Ei fac eroi din bădărani,
Iar pe cei bravi, aceşti slugoi,
Aceşti mişei de suflet goi,
Aruncă zilnic cu noroi.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (2 iunie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un sportiv bătrân care nu abdică de la principii, de la muncă, de la luptă cu viaţa. Am făcut sport de mic şi-o să fac până la ultimul gong.

citat din Sergiu Nicolaescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici un om nu calcă în acelaşi pârâu de două ori, pentru că pârâul nu mai e acelaşi, şi nici el nu mai e acelaşi om.

citat celebru din Heraclit
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni care sunt de plâns

N-au nici puterea de-a iubi
Şi nici pe cea de-a dărui,
N-au nici puterea de-a ierta
Şi nici pe cea de-a se-ndrepta.

pamflet de George Budoi din Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (20 martie 2024)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

România n-a fost niciodată în mare amor cu arta contemporană. Cotele valorice ale artiştilor contemporani români se stabilesc în Vest, în Berlin şi în New York. Ca să mă refer doar la artiştii vizuali sau performeri, contemporani cu noi, nu cu Tristan Tzara.

citat din Radu Afrim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfîntule

De cîte vremuri ţi-l tot ţii închis
Nu ştiu ce ai, viaţă, vis,
Bine, rău,
În strînsul pumnului tău?

Ţii în mînă fum, cenuşe, foc?
Ţi-am descîntat-o ca pe un ghioc.
Sfîntule,
Pămîntule.

Nici cîntecul, nici ruga n-au descremenit
Ziua de granit.
N-au dezlipit deştele,
Nici dălţile, nici cleştele.

Tu eşti, oare, Sfinxul din poveste
Care ştie ce este şi ce nu este,
Dincolo de literă şi pravilă,
Negură, namilă?

Umblă omul, vîntul şi fiarele
Să te rîcîie cu ghiarele
Vii.
Nici nu simţi, nici nu ştii.

poezie celebră de Tudor Arghezi din VERSURI - 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

fricile stau ca nişte mici noduli sub piele
fricile n-au case n-au familii
nici prieteni adevăraţi
pentru ca nici ele nu sunt adevărate
de asta nici nu le vezi la lumină
de asta nici nu sparg pielea
ca să iasă şi ele odată
acolo unde stau au bordeie
şi se hrănesc cu morţile noastre antetrăite

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt pictori contemporani care pot expune în galeriile rupestre fără nici un risc de a fi identificaţi.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desperarea

Atâtea chinuri mă tot apasă,
Curând ca floarea voi veşteji!
Şi spun la oameni, dar ce le pasă
Dac-a mea viaţă se va fini?
Nici consolare nu am în lume,
Chiar râd mulţime de cântul meu.
Stinge-te, viaţă, stinge-te, nume!
Suflete, zboară la Dumnezeu!
Crezui odată c-a mea durere
Ea se va stinge, dar eu mă sting!
Căci nu am voie, şi n-am putere
Moartea ce vine ca să o resping.
O consolare de l-astă lume
Nu aflai încă la chinul meu.
Stinge-te, viaţă, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!
În van vegheat-am fără-ncetare,
Scriind în versuri dulci lecţiuni.
Lumea-şi râse d-a mea cântare,
Râse d-a mele lamentaţiuni!
Şi vai! nu este streina lume:
Patria-mi râse de chinul meu,
Stinge-te, viaţă, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!
Al meu părinte servit-a însă,
Servit-a ţara unde născu;
Putu să strângă, dar el nu strânse!
În sărăcie el petrecu!
Oh! şi ce moarte îl luă din lume!...
Dar râdeţi toţi de cântul meu.
Stinge-te, viaţă, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!
Văduvi avute, recompensate,
În aste timpuri sunt nencetat,
Cele sărace sunt delăsate...
Omul virtuţii e insultat!
Aşa ajunge a noastră lume...
Plânsul opreşte cântecul meu.
Stinge-te, viaţă, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desperarea

Atâtea chinuri mă tot apasă,
Curând ca floarea voi veşteji!
Şi spun la oameni, dar ce le pasă
Dac-a mea viaţă se va fini?
Nici consolare nu am în lume,
Chiar râd mulţime de cântul meu.
Stinge-te, viaţă, stinge-te, nume!
Suflete, zboară la Dumnezeu!

Crezui odată c-a mea durere
Ea se va stinge, dar eu mă sting!
Căci nu am voie, şi n-am putere
Moartea ce vine ca să o resping.
O consolare de l-astă lume
Nu aflai încă la chinul meu.
Stinge-te, viaţă, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!

În van vegheat-am fără-ncetare,
Scriind în versuri dulci lecţiuni.
Lumea-şi râse d-a mea cântare,
Râse d-a mele lamentaţiuni!
Şi vai! nu este streina lume
Patria-mi râse de chinul meu,
Stinge-te, viaţă, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!

Al meu părinte servit-a însă,
Servit-a ţara unde născu;
Putu să strângă, dar el nu strânse!
În sărăcie el petrecu!
Oh! şi ce moarte îl luă din lume!...
Dar râdeţi toţi de cântul meu.
Stinge-te, viaţă, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!

Văduvi avute, recompensate,
În aste timpuri sunt nencetat,
Cele sărace sunt delăsate...
Omul virtuţii e insultat!
Aşa ajunge a noastră lume...
Plânsul opreşte cântecul meu.
Stinge-te, viaţă, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Marina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capul şi părul

Îndoieli deloc nu-ncap
Despre-un mare adevăr:
Unii nu au păr pe cap,
Alţii nu au cap sub păr.

Da-s exemple, şi nu rare,
Despre-un dublu handicap:
Sunt şi de aceia care
N-au nici păr şi n-au nici cap.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul prostiei (20 noiembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigrama, un gen îndrăgit

O scriu pân' şi amatorii
Dar nu toţi, numai acei,
Care de se varsă norii
N-au nici bani, n-au nici femei.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că unii au petrecut prea mult timp cu oameni de nimic, lucruri măreţe în viaţă n-au înfăptuit şi nici fericirea n-au găsit.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigrama - un gen îndrăgit

O citesc şi amatorii
Dar nu toţi, ci doar acei
Care când se-''ncruntă'' norii
N-au nici bani, n-au nici femei.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărurile mele

În aceste vremuri grele,
Adevărurile mele
N-au nici blănuri, n-au nici ţoale -
Sunt ca toată lumea: goale.

epigramă de Efim Tarlapan din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!