Atât de sărate cuvintele

În aşezarea unor altfel de arbori
Zbaterea ochiului verde
Ajunsă imagine
Se retrage cu spatele
Până cuvintele atât de sărate
Prind grai de cremene
Niciodată mai sigure
Rezervările
Astăzi
Înşine urme

poezie de Maria Podari
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sară aşchii din trup

... noapte de gură flămândă
ce muşcă din cremene
şi scurmă cu unghia drumul
până la gând
ascute lumina silabei
ridicând în picioare cuvintele
şi-n marea tangare
sară aşchii din trup
să-mi pară de-aici
că-i atât de frumosă şi verde
cenuşa-mi...

poezie de Maria Podari
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... gânduri adăpostite în supraimpresiunea
în aroganţa
în pluralităţile ochiului verde
pe ordinea de zi a trecutului
gânduri garate în al nouălea cer
ridicând în picioare cuvintele
zid uriaş prăbuşit peste ieri
aplauze
trac
ecouri de răspunzătoare enigme
învălmăşite culori de ispite
ce-au durat
ce-au trecut
ca un mânz rătăcit
peste sine-ţi...

poezie de Maria Podari din Prin Labirintul nemărginirilor (2015)
Adăugat de mariada
Comentează! | Votează! | Copiază!

O haită de femeie

... ar fi putut ajunge la tine înaintea ta
pe urmele ochiului verde
la drumul ninsorii date în pârg
dar cineva strigă la geam
lupiii
înfăţişării cu genunchii zdrobiţi
ce-adulmecă sângele plânsului...

poezie de Maria Podari
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecourile Vanei

Prin pereţii uitării
Noaptea
Merge la pas.

Ne răvăşesc cuvintele
Cu gust de frunze
Încă must.

Altarul preaplinului
Zâmbetul fiarei rănite
Cu puii flămânzi.

Niciodată mai aproape
Ca-n dimineaţa cafelei
Cu crengile frânte.

poezie de Maria Podari
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... cine mânuie cuvintele cum armele
se dovedeşte pe sine...

poezie de Maria Podari
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din insatisfacţia prezentului năzuinţa artistului se retrage, până când ea atinge acea imagine primordială în inconştient aptă să compenseze în modul cel mai eficient insuficienţa şi unilateralitatea spiritului epocii. Această imagine o prinde ea şi, în timp ce o ridică din cea mai adâncă neconştienţă şi o apropie de conştiinţă, se modifică şi forma ei, până când poate fi preluată de oamenii prezentului după capacitatea lor de înţelegere.

Carl Gustav Jung în Despre fenomenul spiritului în artă şi ştiinţă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boabă cu boabă

... o mulţime de lucruri sapă-n pereţii
pământului viu
cu ochi verde de cramă
fântână cu cumpănă
şi patru nuci păzitori
şi cobiliţă cu struguri
şi sânul cu pui
ce coboară în sat
şi boabă cu boabă
ari până la padină
cu ceasul în mână
şi nu mai ştii seama
nici forma
nici mersul cuvântului
lacrimă lungă de crâng
prin propria vană...

poezie de Maria Podari din Prin Labirintul nemărginirilor (2015)
Adăugat de mariada
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altfel e bine

... şi s-a ţinut de cuvânt
i s-au ros încălţările
primul îngheţ
păreau umbre mari
mişcătoare
nisipul pe tălpi
Amurgul pur sânge
Măria-sa gândul
făceau pârtie lumii
ce-o mai fi nou
pe punerea asta de cap
Dumnezeule mare...

poezie de Maria Podari din Lacrima Maicii Domnului pe masă (2005)
Adăugat de Mariace
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele barcă

... îmi făcusem o casă
din jumătăţile de cuvinte
pe care
le aruncai aproape noi
gândindu-mă
de făceam din ele o barcă
puteam ajunge departe
sufletul meu...

poezie de Maria Podari din Romănia Literară, Lacrima Maicii Domnului pe masă (2005)
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negativul tăcerii

... febră de gânduri în despicătura dimineţilor
ploaie intraductibilă cum o frivolitate
şi tu
mulţimea lacrimei în difracţia urmelor
într-o baltă de lucruri
atât de rău
dispărut...

poezie de Maria Podari
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portetul poetului

chiar sunt din bazalt cuvintele
în care poetul
sapă adânc,
sufletul său cuprinde nu doar cerul
ci şi memoria apei,
cuvintele în care pune entuziasm
prind viaţă
şi atât de mult îşi doreşte el
ca acestea asemeni unor vapoare
încărcate cu păsări şi flori
să intre în apele teritoriale ale cititorului
de unde să nu mai plece,
încât uneori uită deschise robinetele
iar timpul îl înghite şi pe el.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reconsiderări

... dacă priveai
prin prisma marilor dezbateri
de la talpa supuselor
până la creştetul lunii
vestala inimă
repopula-va atâtea reliefuri
câte despletirile
chipului tulburat al cuvintelor
pot...

poezie de Maria Podari
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memorie

cândva era pace
pe mirişte şi în inimă
dimineţile încă
aveau înţeles

mă culcam în iarba
cu miros de nemurire
şi lut
priveam cerul
încremenit
în splendoare

acum aici
am totul

îmi spuneam

niciodată aerul
nu va mai
atât de uşor
niciodată gândul
la fel de candid
niciodată orele
atât de depline

bucură-te
copile

până când

tristeţea
nu va încolţi
triumfătoare şi slută
printre firele
de albăstrele şi caprifoi.

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri ca monedă de schimb

... gânduri posibile şi imposibile
de pe poziţia îndepărtată a somnului
trag din propria-ţi rană
cuvintele
semnul recunoaşterii
în echilibrul de piatră
cu toate plecările
ca monedă de schimb
gânduri posibile şi imposibile
mai mult scâncet
mai mult violentă
muţenie...

poezie de Maria Podari
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... calul în fugă
uită de călăreţul
în frâu..

poezie de Maria Podari
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din rama anilor şi-acum

... am întrebat pe bunicul
cum s-a-mpăcat cu pământul
şi-au trăit până la adânci biruinţi
brăzdându-şi unul altuia faţa
bunicul fiind
cel mai mare peste răbdare
în timpul acesta mai lua
şi pământ în parte
mare strângător era bunicul
el nu uita niciodată
să pună de-o parte
gând pe gând
în lada de zestre
a firii lui tata
de cânta în pragul casei
întotdeauna din fluier
îngropa toţi morţii
după pământul muncit de el
până la scara murgului
şi-avea o frunte aşa înaltă
când pe punea în locul soarelui
că nu mă mai săturam
măsurând-o cu timpul
aşa nepoată
de-a dii mărarul soarelui
până la scara murgului...

poezie de Maria Podari (30 decembrie 1970)
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!

zbaterea ochiului
mâna nesigură
rujul şi vechea oglindă
gândul se pierde în sine
ceva s-a făcut cioburi

gogyohka de Mihaela Poduţ Ienuţaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

.. stă adevărul prins
cu ac de siguranţă
între autodefinire şi acuzator...

citat din Maria Podari (10 septembrie 2019)
Adăugat de Mariace
Comentează! | Votează! | Copiază!

Realitatea mi-a interzis

astăzi să nu mă uit pe geam
te-aş iubi la telefon până începe
visul manipulat la televizor
realitatea nu are nimic sentimental
este o aglomeraţie de atomi
pe care o înghiţi şi taci dezinformat
ai impresia că totul este imaginar
la final ne întâlnim cu noi înşine
în spatele unei cărţi cu foi albe

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici măcar o avere nu poate retrage cuvintele odată rostite. Ai grijă ce le spui persoanelor care-ţi sunt dragi. Unele vorbe pot răni mai mult decât o palmă şi lasă urme mai adânci decât o lovitură. Ele pot fi iertate de un suflet blând, însă rămân imprimate ca o cicatrice în inima celui care le-a auzit.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!