Când fantasmele proliferează şi devin atotputernice se creează condiţiile pentru instalarea nevrozei sau psihozei; fantasmele reprezintă de altfel o treaptă preliminară simptomelor bolii de care se plânge bolnavul. Dar aici se deschide un drum care duce la patologie.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţele nesatisfăcute sunt izvoarele din care se alimentează fantasmele, iar fiecare fantasmă reprezintă împlinirea unei dorinţe, o corectare a realităţii nesatisfăcătoare.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirea-ecran permite astfel accesul la fantasmele infantile, cruciale pentru subiect, anume la fantasmele-cheie pe care el le-a elaborat în copilărie şi care continuă să guverneze mai mult sau mai puţin comportamentul său de-a lungul vieţii. Recurgând la analiza amintirilor-ecran, în maniera lui Freud, putem găsi fantasmele originare.

Jean Pierre Chartier în Introducere în psihanaliza lui Sigmund Freud
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolnavul de nevroză obsesională se serveşte într-o mare măsură de incertitudinea memoriei în formarea simptomelor.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar dacă visul este al unui bolnav de nervi, de exemplu un isteric, va trebui, pentru a-l determina să-şi recunoască ideile refulate, să i se dezvăluie relaţia care există între acestea şi simptomele bolii sale şi să se insiste asupra acestui aspect până când starea sa s-a ameliorat într-atât încât ideile refulate s-au substituit simptomelor.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar dacă fantasmele sunt într-un asemenea grad tăinuite, atunci vă veţi întreba, de unde avem cunoştinţe atât de precise despre activitatea fatasmatică a omului?

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delirul aparţine acelei grupe de stări maladive care nu are o bază somatică nemijlocită şi se manifestă doar prin simptome psihice, fiind caracterizat prin aceea că "fantasmele" au devenit dominante, au găsit credit şi au dobândit influenţă asupra comportamentului.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevroza unor pacienţi trimite la o trăire neplăcută sau la o suferinţă din prima copilărie, când, ştiindu-se inocenţi, au considerat-o ca pe o frustrare nedreaptă. Privilegiile pe care le-au derivat din această nedreptate şi nesupunerea care rezultă de aici au contribuit şi ele în bună măsură la ascuţirea conflictelor şi care au dus mai târziu la declanşarea nevrozei.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refularea, în cazul nevrozei obsesionale, se realizează nu prin amnezie, ci prin disjuncţia raporturilor de cauzalitate, disjuncţie care este un rezultat al retragerii afectului. Aceste raporturi refulate păstrează un fel de forţă capabilă să avertizeze subiectul, forţă pe care am comparat-o cu o percepţie endopsihică, astfel încât bolnavul introduce raporturile refulate în realitatea exterioară prin mijlocirea percepţiei şi acolo dau mărturie pentru ceea ce a fost îndepărtat din psihism.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când psihanalistul tratează un nevropat, interesul său nu se îndreaptă în primul rând spre caracterul acestuia. Mai curând el doreşte să afle care este semnificaţia simptomelor pacientului, ce tendinţe instinctuale se ascund în spatele lor şi se satisfac prin ele şi care este calea misterioasă ce duce de la aceste dorinţe instinctuale la simptome.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cursul unei psihanalize creşte nu doar curajul bolnavului, ci, pentru a spune astfel, şi al bolii sale. Ea îşi permite expresii mai clare. Şi pentru a lăsa limbajul metaforic, putem să spunem că lucrurile se petrec probabil astfel: bolnavul care, până atunci, se depărta speriat de percepţia internă a producţiilor sale morbide, le acordă acum atenţie şi învaţă să le cunoască mai clar şi mai detaliat.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul Moise, eliberatorul poporului evreu, acela care i-a dat religia şi legile, aparţine unei epoci atât de îndepărtate, încât întrebarea preliminară care se pune este dacă el a fost o personalitate istorică sau o creaţie legendară.

Sigmund Freud în Moise şi monoteismul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie să ne închipuim că produsele activităţii fantasmatice – fantasmele, castelele în Spania sau reveriile – sunt nemodificabile. Dimpotrivă, ele se adaptează la impresiile schimbătoare ale vieţii, se transformă odată cu modificarea situaţiilor de viaţă, fiecare nouă impresie profundă marcându-le cu ceea ce s-ar numi "pecetea timpului". Raportul dintre fantasmă şi timp este, de altfel, extrem de important. S-ar putea spune că o fantasmă are legătură cu toate cele trei timpuri, cu cele trei momente temporale ale procesului nostru imaginativ.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În domeniul dezvoltării caracterului trebuie să întâlnim aceleaşi forţe instinctuale a căror joc se întâlneşte în nevroze. Există însă un fapt care este suficient pentru a stabili o netă distincţie teoretică; ceea ce este propriu nevrozei, insuccesul refulării şi întoarcerea refulatului, nu este specific şi caracterului. În formarea acestuia, refularea nu intră în acţiune sau îşi atinge fără piedici scopul de a substitui refulatului formaţiuni reacţionale sau sublimări. Acesta este motivul pentru care procesele de formare ale caracterului sunt mai puţin transparente şi mai puţin accesibile analizei ca cele ale nevrozei.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

La poet:
Urechea vorbeşte
Gura ascultă
Inteligenţa, luciditatea sunt
acelea care produc şi visează;
Somnul e acela care vede limpede;
Imaginea şi fantasmele sunt
acelea care privesc;
Lipsa şi lacuna sunt acelea
care creează.

poezie celebră de Paul Valery
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Formarea supraeului, care atrage spre el tendinţele periculoase agresive, echivalează, ca să spunem aşa, cu instalarea trupelor în locul în care ameninţă răzvrătirea.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În particular, curiozitatea lasă frecvent impresia că se poate substitui sadismului în mecanismul nevrozei obsesionale. Ea nu este în fond decât o mlădiţă sublimată, intelectualizată a instinctului de dominare. Respingerea ei sub forma îndoielii ocupă un loc important în tabloul nevrozei obsesionale.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii sunt puternici numai atât timp cât reprezintă o idee puternică. Ei devin lipsiţi de putere când i se opun.

citat celebru din Sigmund Freud
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comicul se poate detaşa de persoane dacă sunt cunoscute condiţiile în care o persoană devine comică; odată cu cunoaşterea condiţiilor apare şi posibilitatea de a face, oricând dorim, ca o persoană să devină comică, prin plasarea ei în situaţii în care actele sale devin comice.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limbajului nevrozei obsesionale îi lipseşte acel salt al psihicului la nivelul intervaţiilor somatice (conversia isterică), care scapă complet înţelegerii

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă se clarifică, cu greu, sensul unei idei obsesive de neînţeles până atunci, bolnavul va spune, nu o dată, că o idee, o dorinţă sau o tentaţie ca cea care tocmai a fost elucidată îi apăruse realmente într-o zi, înaintea acelei obsesii, dar nu fusese reţinută.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!