Baladă a doamnelor din vremea de-odinioară

Spuneţi-mi, unde, în ce plai-s
Frumoasa Floare din râmlene,
Arcipiada spun, şi Tàis,
Ce-au fost mlădiţe cosângene?
Echo ce auie-n poiene,
De chemi la iaz au pe tăpşan,
Ce-avea frumuseţi nepământene?...
Dar unde-i neaua de mai an?

Dar prea-nţeleapta Eloisa
De dragul cui, în cazne-avane,
Scopit fu Avelar, şi i s-a
Dat lui monahiceşti canoane?
Dar Doamna poruncind cu toane
Vârât în sac, pe Buridan
Să-l svârle Senei în bulboane?...
Dar unde-i neaua de mai an?

Dar Blanca-Doamna, crin în floare,
Ce îngâna cu viers de zână?
Dar Bertha cu piciorul mare,
Alisa, Eremburga? Până
Şi a Ioanei d'Arc ţărână
Mucenicită la Ruan?
Unde-s Fecioară-Atotstăpână?...
Dar unde-i neaua de mai an?

Închinare:
Măria Ta, să nu-ntrebi unde
Au pas, (de-un leat, de ieri) e-n van.
Căci viersul meu îţi va răspunde:
Dar unde-i neaua de mai an?

poezie clasică de Francois Villon din Le Testament (1461), traducere de Romulus Vulpescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada doamnelor din alte vremuri

Pe ce meleaguri, unde mi-s
romana Flora, cald încânt,
Archipiada şi Thaïs
ce-s vere bune prin orând?
Echo ducând orice cuvânt
spre larg, în zvoană murmurată,
frumoasă coz?... Dar unde sunt
zăpezile de altădată?

Unde-i mintoasa Helois
de dragul cui, scornit şi-nfrânt,
Pierre Esbaillart, la Sainct-Denys,
purtă monahicesc veştmânt?
Şi unde-i Doamna ce mormânt
făcu din Sena-nvolburată
lui Buridan?... Dar unde sunt
zăpezile de altădată?

Şi Doamna Blanche – un crin deschis,
neîntrecută-n caldu-i cânt,
Lungana Berthe, Bietris, Allys,
sau Harembourges în Mayne tronând?
Şi Jehanne ce-n Rouen s-a frânt
pe-un rug în flăcări? Prea Curată,
unde-s acum?... Dar unde sunt
zăpezile de altădată?

Închinare:
Pe unde-s, Doamne, şi de când,
nu căuta! Cheia-i păstrată
în versul meu:... Dar unde sunt
zăpezile de altădată?

poezie clasică de Francois Villon din Le Testament (1461), traducere de Neculai Chirica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada doamnelor de altădată

Ci spune-mi unde, 'n ce cuprins,
E Flora, rîmleanca frumoasă;
Archipiada şi Taïs,
Ce-a fost şi vara ei duioasă?
Şi Eho, dintr-un freamăt scoasă,
Cântând pe râuri şi-ntinsori,
Dumnezeeşte de frumoasă?...
Dar unde-s marile ninsori?

Şi prea-nţeleapta Heloys
Din vina cui scopit rămas-a
Pierre Esbaillart la Sainct Denis?
De dragul ei îmbrăcă rasa.
Aşijderi, unde e crăiasa
Ce-a pus ca Buridan, în zori,
Să fie-n râu zvârlit cu plasa?...
Dar unde-s marile ninsori?

Şi Blanche, ca floarea de cais,
Măiastra-n cântece crăiasă,
Berthe Picior-Lung, Bietris, Alis,
Haremburgis în Maine băneasă,
Ioana, ţăranca cea vitează
Ce-au ars-o anglii în vâlvori;
Ci unde-s ele, Împărăteasă?...
Dar unde-s marile ninsori?

Închinare:
De ele, măre, ce-ţi mai pasă
Pe unde sunt din alte ori.
Doar viersu-acesta nu te lasă:
Dar unde-s marile ninsori?

poezie clasică de Francois Villon din Le Testament (1461), traducere de Dan Botta
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspunde-mi, Iulie

Răspunde-mi, Iulie –
Unde-i Albina –
Unde e Roşul –
Unde e Fânul –

Ah, zise Iulie –
Unde-i Sămânţa –
Unde-i Bobocul –
Unde e Maiul –
Răspunde-mi Tu – Mie –

Nu – zise Maiul –
Arată-mi Zăpada –
Clopoţeii arată-mi –
Arată-mi Gaiţa!

O-ntoarse Gaiţa –
Unde-i Porumbul –
Unde, Aburu-n Câmpuri –
Unde e Spinul? –
Aici – spuse Anul –

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Vai mie, amară-i viaţa,
Mai şubredă decât aţa!
Unde-i mândrul Decheval
Şi-amazoanele pe cal?
Unde-i bădica Traian,
Crai norodului râmlean?
Unde-s marii voievozi
Cu boieri şi cu aprozi,
Cu domniţele ochioase,
Învăscute în mătase?
....................
Unde-s soţii şi duşmanii,
Unde-s lunile şi anii,
Unde-s visuri şi păreri,
Une-i ziua cea de ieri?

poezie celebră de George Călinescu din Laudă lucrurilor (1963)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo

Undeva departe, unde-i veşnic soare,
Unde vânt nu bate, doar o sfântă boare,
Unde în izvoare curge numai miere,
Unde frunza-i verde şi nicicând nu piere,
Unde blând răsună cântece o mie,
Unde-i voie bună, joc şi poezie,
Unde ochiul vede numai frumuseţe,
Unde dezmierdarea-i plină de tandreţe,
Unde noi miresme nasul ţi-l îmbată,
Unde marea este cu azur pictată,
Unde orice suflet se înnobilează,
Unde simţi cum vesel inima vibrează,
Unde-i fericire şi-un puhoi de bine,
Acolo, iubito, vreau să vii cu mine.

poezie de Octavian Cocoş (8 iunie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

Unde-i verdea clorofilă
printre vise şi dorinţe,
nu credeam
că vom trăi
după cum vrea omul,
cel născut în noaptea minţii,
ce ne fură vieţile.
Unde-i Domnul
să ne-arate,
nici devreme,
nici târziu,
zorii minţii,
floarea vieţii.
Unde-i, unde-i
să ne audă
verbul din dorinţă.

poezie de Vasile Ghinea din Între teluric şi celest, eros şi thanatos, Editgraph, 2021
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde-i ţinutul spre care se-îndreaptă nava?

Unde-i ţinutul spre care se-îndreaptă nava sub cerul sidefiu?
Departe, departe-n faţa noastră – e tot ce marinarii ştiu.
Unde-i ţinutul de unde vine nava? Departe, unde astrele apun,
Departe-n urmă noastră – marinarii doar atâta spun.

În amiezile-însorite, umăr lângă umăr, este plăcut foarte
Să păşeşti pe puntea unde cerul de mare se desparte;
Sau, pierdut în gânduri, să priveşti cum în urmă
Siajul se lăţeşte-n depărtare-albit de spumă.

În nopţi grozave, când oceanul îşi sfâşie mânios veşmântul,
Ce lucru mândru e să lupţi cu valurile şi cu vântul!
Sus, la gabie, pe catargul care se-încovoaie sub sălbatice rafale
Marinarul trăieşte-o altă viaţă, înfruntând zeci de furtuni în cale.

Unde-i ţinutul spre care se-îndreaptă nava sub cerul sidefiu?
Departe, departe-n faţa noastră – e tot ce marinarii ştiu.
Unde-i ţinutul de unde vine nava? Departe, unde astrele apun,
Departe-n urmă noastră – marinarii doar atâta spun.

NB. Primul vers a fost, probabil, inspirat de sonetul lui William Wordsworth, " Unde-i ţinutul spre care trebuie
să se-îndrepte-acea navă?''

poezie de Arthur Hugh Clough,1819-1861, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar unde-i Dumnezeu? Unde-i? Dacă ştii, spune-mi, să mă iau cu el de piept, să-l întreb ce porcărie-i asta.

Ion Agârbiceanu în Arhanghelii
Adăugat de Andreea Bianca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arde neaua sus la vise

Arde neaua sus la vise
Peste fruntea-pom din zori
Şi prin crengile deschise
Vântul curge uneori.

Arde neaua sus la vise -
Poate altfel nici n-aş vrea
Să las porţile deschise,
Să mă pierd în casa ta.

Poate cerul va să tacă
Dacă uiţi nisip să fii;
Poate marea-ntreagă seacă
Pe la noi de nu mai vii.

Peste tine-aşterni uitarea,
Noi rămânem dezlegaţi...
Va ajunge încă sarea
Să mai crească exilaţi.

poezie de Mihaela Ionescu
Adăugat de Violeta Raica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ardere

Fiinţă tu - găsi-voi cândva cuvenitul
sunet de-argint, de foc, şi ritul
unei rostiri egale
în veci arderii tale?

Al seminţiei mele cel din urmă sunt.
Pumn de lumină - tu, pumn de pământ. Tu rodie,
tu floare mie, cu puteri de zodie,
unde şi când găsi-voi singurul cuvânt
în cercul nopţii să te-ncânt?

Nepriceput pe lângă vetre
dar înţeles de zei şi pietre,
cavântul unde-i - ca un nimb
să te ridice peste timp?

Cuvântul unde-i - care leagă
de nimicire pas şi gând?
Mă-ncredinţez acestui an, tu floare mie,
ca să sfârşesc arzând.

poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul spoveditului

M-am spovedit, sunt mai curat ca neaua -
Aveam păcate multe, vechi şi grele:
Am fost corupt, furând de toate cele
Şi nu cu ţârâita, cu ocaua.

Am fost un depravat de şapte stele,
Dar azi am dat pe tot cu bidineaua:
M-am spovedit, sunt mai curat ca neaua -
Aveam păcate multe, vechi şi grele.

Să nu aud că vine DNA-ua
Şi umblă pe la conturile mele!
Să nu mai vină fetele rebele,
Că nu mai pun de-acum pe ele şaua.

M-am spovedit, sunt mai curat ca neaua!

rondel de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bibliotecă te numeşti, heraldica naţiilor! Dar unde-i cartea care ne duce spre ţel? Unde-i bucuria cea mare? Păţit-a lumea înainte prin carte?

citat din Mihaly Vorosmarty
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peştele caută unde-i mai adânc, iar omul — unde-i mai bine.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu ne-a împrumutat viaţa ca s-o ardem. Unde-i căldura? Unde-i lumina?

aforism de Cornel Stelian Popa (22 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noroc!?

E noroc? E poate-o realitate
Când vezi corăbii scufundate
Sau flori care-s de mult uscate?

Pe o corabie plutind
Te uiţi la cerul cel senin
Şi te gândeşti... de unde oare atâta noroc?
Să poţi să treci printr-un deşert, dar fără foc?
Noroc!?
Şi unde-i natura cea strălucitoare?
Unde-s reflexiile ameţitoare?
Să treci printr-un deşert fără să ştii că-i el?
E ca şi cerul cel senin deasupra mării,
Unde-s furtunile care te dau uitării?
Unde e frica ce-o simţi şi spui că-i greu?
Unde-i povestea ce-a murit o dată cu trecutul său?
Noroc!? Nu e sfârşitul tău?

poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simţurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zicală cu dichis

Vorbei spuse la durere
"Unde-i unu', nu-i putere"
Îi aduc o corectură
Unde-i unu-i... dictatură!

epigramă de Gheorghe Gurău (septembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Unde-i lege nu-i tocmeală"

Acolo unde-i lege şi se-aplică,
Iar magistraţii au de hotărât,
Tocmeală nu-i! şi totuşi e, adică
Tocmeala mai apare pentru... cât!

epigramă de Neculai Săvulescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea

nu tăiaţi pădurea verde
Eminescu-n depărtare..
mă intreabă... unde-i codrul?
ii răspund... e la vânzare

mă intreabă tata-n noapte
unde sunt salcâmii mei?
ii răspund... ii taie hoţii...
cei de azi si cei de ieri

mă intreabă fiica mare..
unde-i zestrea de goruni?
ii răspund.. o taie unii..
dar eu cred că sunt nebuni..

defrişaţi.. golaşi in ploaie..
munţii noştri... dragi Carpaţi
pleacă si ei să muncească
c-au ramas cam dezbrăcaţi.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcerea la întrebări

Geaba coperiş de ţiglă
Înjghebează câte-un rost
Sau vremelnic adăpost
Când n-ai propria ta siglă

Cât alergi şi te mai cauţi
Iluzoriu prin imperii
Suflete, să nu te sperii
Că şi îngerii-s precauţi

Gem strădanii cât n-ajungi
Să atingi un vis cu mâna
Şi eşti dus cu anasâna
Pân'la prinţii nibelungi

Viaţa-ntreagă doar o goană
Dup-o geană de lumină
Adierea ei străină
Un capriciu sau o toană

Ce-ai să faci robit de zborul
Care te-a învins şi încă
Vin iar fluturii şi plâng, că
Nu le-a mai ajuns fiorul?

Unde-i dramul de speranţă
Şi cu care te-ai născut?
Viaţa ca un atribut,
Pierde-n orice circumstanţă

Nopţi albastre plâng cu duzii
Paşii rătăciţi în stepe
Când alături, la un step, e
Ţara marilor iluzii

Unde-i îngerul, trimisul
Ce-mi păzea noapte de noapte
Cu duioasele lui şoapte
Fraged somnul meu şi visul?

Daţi-mi iar abecedarul
Câtă vreme se mai poate
Unde nu se mai bat gloate
Să-şi răstoarne-ntruna carul

Daţi-mi neaua mea curată
Şi pe care n-aveaţi voie
s-o întinaţi. Căci între voi e,
Orice vorbă, maculată

Eu sunt numai pierzătorul
Bucuriilor de fapt,
Cel căzut în primul rapt
Şi-aştept răscumpărătorul

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde-i lege

Învie-n spital Tănase,
Ca un prunc născut în staul.
Viaţa nu se terminase,
Mai era şi... TVA-ul...

epigramă de Dan Căpruciu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!