Alt destin

Pierdut în noaptea înstelată,
Paşesc, pe Calea cea Lactee,
Spre o planetă-ndepărtată
Cu tine-n gînd mergînd, femeie.

Se pierde Terra-n întuneric,
Şi tot mai mică mi se pare;
Un punct strălucitor şi sferic,
Care apoi de-antreg dispare.

Şi nu-i rachetă să m-adaste,
Nu-i meteor pe vreo orbită,
Ci doar întinderi reci si vaste,
Şi linişte nemărginită.

Fugit-am de meschina-mi lume,
Himere-mi plîng abandonate,
Şi nu mi s-o mai şti de nume
În veşnica imensitate.

Sunt un proscris pe care-l poartă
Un nencetat, puternic stimul,
De-aşi încropi o nouă soartă
Şi-un alt destin mai bun ca primul.

Şi doar o jale am eu, poate,
Altfel, mi-ar fi cu totul bine;
Iubito-am renunţat la toate,
Iar tu ai renunţat la mine.

poezie de Ionel Adrian Gugea (11 decembrie 2008)
Adăugat de cocor2
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-as fi renunţat

De-aş regreta tot ce-am greşit,
De-aş renega ce mi-e sortit,
De-aş pierde orice dâră de speranţă,
Când toate par doar aberanţă,
De-aş renunţa la tot
Ce alţi dreptul lor, îl socot,
De-aş pierde renunţând la luptă,
Aş fi deja pe veci pierdută.
Şi atâta timp cât încă-n piept
Sufletul mi-l percep şi accept
Lupta doar şi-a arătat
Colţi ei de animal întărâtat.
Nu ataca, nu distruge,
Răni ce încă sânge curge;
Doar zâmbeşte încet, ocult,
De prejudecăţi desculţ.
De-aş fi renunţat la fericire,
Azi visam la nemurire.
De-aş fi renunţat la vise,
Azi priveam doar uşi închise.
De-aş fi renunţat sa fiu
Strop de ploaie, stropul viu,
Astăzi încă rătăceam,
Astăzi lupta o pierdeam.

poezie de Adriana Monica Burtea (18 februarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abstinenţa voluntară sau forţată, proiectând individul - în acelaşi timp - mai sus şi mai jos de Specie, face din el un amestec de sfânt şi imbecil care ne pune pe gânduri şi ne consternează. De aici - ura echivocă pe care o simţim faţă de călugări, ca de altfel faţă de orice bărbat care a renunţat la femeie, care a renunţat să fie ca noi. Nu-i vom ierta niciodată singurătatea: ea ne umileşte şi ne dezgustă, ne sfidează. Ciudată superioritate a beteşugurilor!

Emil Cioran în Ispita de a exista
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânt de primăvară

Chem vântul să-mi spună de ce mi se pare
că cerul e negru şi plouă întruna,
cad stele în noapte, frumosul dispare,
pe valuri de mare, aleargă furtuna.

- E doar o părere - îmi spune, în grabă-
ce vezi e doar noaptea, nu-i ploaie - e rouă,
iar stelele nu cad, vederea ţi-e slabă.
Furtună? Nici vorbă! Vezi luna? E nouă!

-Şi-atunci, te întreb: ce-o fi, oare, cu mine?
Nelinişti m-apasă şi griji mă omoară!
-Se-ntâmplă la oameni, ba chiar când e bine,
să simtă ca tine, doar e primăvară!

În "Cărţile junglei", o carte mai veche,
e timpul când vorbele sunt înnoite,
când tot ce e viu îşi visează pereche,
iar gândul te poartă spre ţărmuri dorite.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întuneric în succes

Întuneric, înorat, o calmă noapte,
Nori luminaţi, arată ziua de departe,
Sunt plini de lumină, nu sunt goi,
La ei este soare, dar nu şi la noi.

Drum de stele şi becuri le zăresc,
Nu am cum vreodată să le deosebesc,
Sunt doar buline ce zac, luminate feeric,
Blajine şi dulci, într-un misterios întuneric.

Şi copacii fără frunze îmi sunt prieteni,
Uitaţii tei şi părăsiţii mesteceni,
Sunt doar tulpină uscată şi lungi crengi,
Tăcute de fel, dar cu care te înţelegi.

Este surd totul, ca dup-o dinamită,
Ce linişte este într-o lume adormită,
Vântul mă loveşte tăios ca realitate,
Neştiutor şi firav la fel ca libertatea.

Şi crengi cu umbre dansează jucăuşe,
Stele şi luna ţin cerul sub cătuşe,
Eu un simplu intrus, într-o lume de noapte,
Un corp ce cară doar vise abandonate.

Mă regăsesc aici în întuneric ca acasă,
Pustiu şi rece, doar umbrele mă apasă,
Este doar noapte şi doar singurătate,
Presărat cu întuneric, ca un eşec în spate.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea-n care nu mai sunt

A dispărut întreaga lume,
Însă cumva eu încă sunt,
Acelaşi om, acelaşi nume,
Dar altfel, pe un alt pământ.

Mirat mă uit în jur şi-mi pare
Că s-a schimbat parcă ceva,
Nu-i nici mai mică, nici mai mare,
Dar avem loc cu toţi în ea.

Încet, încet, apar alţi oameni
Un zâmbet au pe faţa lor,
Nu mai sunt rase, ci doar semeni,
Ce doar iubire par că vor.

A dispărut o lume-ntreagă,
Şi-a luat cu ea ce-a fost mai rău
Ce n-a putut timpul să dreagă
În gândul meu, în gândul tău.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omului care se prăvăleşte în gol nu-i e permis să simtă sau să audă când atinge fundul prăpastiei. El doar cade, fără să se mai oprească. Toată orânduiala asta e făcută pentru oamenii care, într-un moment sau altul al vieţii lor, căutau ceva ce mediul înconjurător nu le putea oferi. Sau cel puţin aşa credeau ei. Aşa că au renunţat să mai privească în jur. Au renunţat înainte de a fi început vreodată cu adevărat.

J.D. Salinger în De veghe în lanul de secară
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegeri

Depinde de alerg neîncetat 'nspre apus
Să stau doar în zi treaz, în lumină expus,
Ori fuga înspre est să mi-ndrept, spre întuneric
Perpetuu, în noapte ascuns în spatele de-un... sferic.

Acelaşi loc mi-e leagăn, de creştin ori mormon
Şi, sex sunt doar o doză de-un pic peste hormon,
Că oricum sunt la fel, de altfel o copertă,
Ce se schimbă cum cart, pe aceleaşi punţi... covertă.

E totul diferit dar de-acelaşi tipar,
Doar pusul rând în pagini e moftul de-un zeţar
Şi este, e, că sunt, eu cel ales să fie
Ce piere... Un fost câştig, pierdut pe veşnicie.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel pentru meteor

Brăzdează bolta un meteor
Străbătând Calea Lactee,
Cât de departe-i n-am idee,
Dar îmi trezeşte un fior.

Trece fugar, rătăcitor,
Îl percep ca pe-o scânteie,
Brăzdează bolta un meteor
Străbătând Calea Lactee.

Ar fi un fapt înălţător,
Stelei rupte în crâmpeie
Să-i pot scrie o epopee,
Sub cerul nopţii lucitor.

rondel de Ioan Friciu (15 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O cafea, o femeie, o soartă

am deschis o chemare
în astă clepsidră a lumii
cu a mea întrebare
sunt fiară rănită în noaptea polară
se sfâşie gânduri în mine,
mi'e sufletul lacrimă toată
ce caut, ce vreau
a câta întrebare, o pun, o mai cer
te vreau femeie în noapte
mi-e dor să te am pe câmpuri de stele
caut în lume, un trup, o femeie
sunt romanticul care în zbuciumul antic
se pierde în arcuri de timp
o cafea, o femeie, un vis şi un dor
mă rechemi în altă visare, a câta oare
dau de pereţi cu viaţa, cu toate
unde eşti femeie, în noapte
rătăcit în telurice întrebări, căutări
o noapte, o femeie şi o singură soartă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi român

Că sunt român, o ştiu prea bine,
Căci sunt născut pe-acel pământ,
Dar chiar mai mult, şi mult mai sfânt,
Ea, România s-a născut în mine.

A fi român nu-i doar un nume,
Nici România doar un loc,
A fi român e-un tainic foc,
Ce-l port cu mine oriunde-n lume.

A fi român nu e doar grai,
A fi român nu stă în straie,
Nici doar a şti corect a scrie,
A fi român e-un colţ de rai,

Ce-l porţi în suflet zi de zi,
Asta înseamnă a fi român,
Şi ştiu c-aşa o să rămân,
Oriunde-n lume voi trăi.

Că sunt român, da mă mândresc,
Căci Dumnezeu aşa a vrut,
Să pună-n chipul meu de lut,
Şi-un strop din tot ce-i românesc.

poezie de Marius Alexandru (martie 2024)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex: Ah, nu-ncepe şi tu ca Nis!
Lucian: Cum adică?
Alex: Păi, nărodul ăla îmi zicea că-l trădez, renunţând la burlăcie; glumea, desigur...
Lucian: Păi, Alex, nu mi se pare deloc o glumă; chiar ai renunţat la burlăcie. Deci, e ceva serios, foarte serios.
Alex: Da, bineînţeles, am renunţat, dar Nis nu-i singurul care a rămas; ar mai fi Mihai şi evident, tu. Campionul, cu Ly, are toate şansele să devină în curând ca mine. Dar tu, ce perspective ai?
Lucian: Eu nu, încă nu. Deocamdată, îi ţin companie nărodului de Nis. Oricum, tu, cu doctoriţa noastră, ai nimerit bine; te-ai orientat perfect. Te-ai aranjat! E, într-adevăr, o persoană remarcabilă. Ai fost norocos...
Alex: Şi încă sunt... Luci, are o fire nemaipomenit de voioasă, nu m-aş fi aşteptat niciodată să descopăr asta la ea. Înainte mi se părea o persoană distinsă, dar foarte distantă, rigidă. Pentru ca acum să aflu că nu e deloc astfel. E de-a dreptul minunată!
Lucian: Grozav, bătrâne! Înseamnă că n-ai ce să regreţi. Dar altfel, cum o duci? Cum e cu problema ta, cu ochii?
Alex: Ah, nu mă mai deranjează deloc, nimic. Nu mă mai dor ochii, văd foarte bine şi m-am obişnuit deja cu prezenţa ochelarilor, nu mă incomodează deloc. Acum nu m-aş mai putea lipsi de ei, n-aş vedea bine fără ei.
Lucian: Păi... Îmi pare bine, bătrâne.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin...

Aici e prea cald,
Dincolo e frig,
Vai, ce să fac?
Cui să mă plâng?!

Nu îmi e bine
Şi lui îi e greu,
Merg înainte
Eu şi cu el!

Încolo m-aş duce,
Dincoace aş sta,
Destinul oftează:
Ce soartă grea?!

Mă strigă, mă tace!..
Privesc împrejur,
Caut linişte-n pace!
Destinul e dur!

Nu-i nicio lege,
E de necrezut!..
Oare el înţelege?
Destinul durut!

Cine sunt eu?
Răscolesc horoscoape,
Caut răspunsuri!
Ce straniu destin?!

El mă aruncă,
El mă salvează!..
Aş vrea să mi-l prind,
El se lansează!
Destin labirint!

Încerc să mă-mpac
Cu el şi cu mine,
El, răsfăţatul,
Îşi râde de mine!
Destin zăpăcit!

Ah, cum îl iubesc
Şi cum mi-l detest!
O vorbă îmi tună:
- ‛Grijeşte de tine!
Destin înţelept!

Destinul urmează,
Cu el mă tot poartă,
E robul din mine
În zi şi în noapte!
Destin înrobit!

Destinul mă nalţă,
Tot el mă amână!
Stranie soartă,
Tocmai ca mine!
Destin fericit!

Mă vede, mă lasă,
Fiorii mi-i cheamă,
Vorbi-i-aş eu multe,
Dar el nu se-alarmă.
Lucidul destin!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există scuză-n lume...

Frumuseţea n-are margini când în suflet soare este,
Când, expus absurdităţii, printre semeni, nu pici teste
Şi, în loc să adânceşti golu'-n tine şi în lume,
Tu, din viaţă, prin iubire, reuşeşti să-ţi faci un nume.

Ăsta-i drumul care duce spre lumina dezrobirii,
Singurul care te-ntoarce de pe calea rătăcirii:
Bunătatea, simplitatea, dragostea, credinţa, zelul
De-a te rupe din mulţime, nemuririi-ai urma ţelul.

Restul sunt doar aparenţe, amăgiri alambicate
Şi făcute să îi pună sufletului beţe-n roate.
Nu-i nici pe departe viaţa cum o vede omul care,
S-a lăsat pradă ispitei de-a trăi în hibernare.

Nimic nu-i ceea ce pare, din câte vânează gloata.
Răul e hrănit de om, nu este de vină soarta.
Nu există scuză-n lume pentru ce e rău sau bine.
De noi toţi depind acestea. Şi de mine, şi de tine.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magia apei

Departe de lumina din care m-am născut,
Străbat o lume nouă, mă scurg spre neştiut,
Mai lin sau mai năvalnic, privind spre locuri noi
Ce ştiu că vor rămâne departe, înapoi.

Sunt locuri ce mă-mbie şi-atunci încerc să stau
Cât pot de mult în ele, să hotărăsc ce vreau,
În limpezimi să caut sfârşituri de poteci
Şi-apoi, c-o nouă forţă şi simţurile reci,

Să îmi urmez făgaşul, săpându-mi maluri noi
Spre văile cu soare în luturile moi,
Rostogolind în cale şi stânci şi pietre tari,
Ducând cu mine viaţa şi-ai undei băjenari.

Spre ce şi către cine? – nu ştiu, şi chiar de-aş şti,
Ar fi doar pentru mine, căci n-aş putea vorbi,
Iar legile naturii nu sunt un amănunt:
Sunt magice şi-mi pare că eu... doar apă sunt.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colectiv

Ce tineri, Doamne
si-au venit la tine
lăsând in urma lacrimi si durere
au renunţat la noi
au renunţat la lume
la tine, Doamne
ingeri fa-i, nu-i pierde

Ce tineri, Doamne
părinţi si fraţi ii plang acuma
de peste zari ii plângem cu durere
si in genunchi noi ne rugam la Tine
i-ai Doamne, i-ai pe lângă ingeri
nu ii lasă sa ardă ca in lume
nu ii lasă da ardă-n focul gheenei

Ce tineri, Doamne
ne-ai lăsat săraci in lume
ai luat la Tine suflete si inimi
acum in Bucureşti sunt râuri de suspine
si lumânări aprinse-n rugăciune pentru morţi
si pentru cei ce-aşteaptă de la Tine
iubirea Ta, ridica-i, fa-i mai bine

Ce tineri, Doamne
paturile-s pline
repara-i, vindeca-i, caci au văzut destule
le-ajunge câte-au pătimit
si iartă-i de-au greşit, sunt tineri
sunt frăţii noştri
noi in genunchi si-n rugăciune ne rugam la Tine
fa-i bine!

poezie de Mihai Ristea Corneanu din Drum la cer (noiembrie 2015)
Adăugat de Mihai Ristea Corneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decaloguri comparative...

Nici o floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nici o pasăre nu-i rară, fără de cuvântul vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, dacă nu-i dorit de dor...
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nici o noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici un om nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nici o zi nu e aleasă, fără de iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nici o vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nici o prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Nici un gând nu-i măreţie, fără a lui împărăţie.
Nici un drum cu ocoliş, nu e fără ascunziş...
Nici o fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nici o iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credinţa nu-i credinţă, dacă n-are stăruinţă.
Nici o soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viaţa nu e viaţă, de nu, îţi zâmbeşte în faţă.

poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei păsări

În cuibul tău de m-ai vrea tu,
Mi-ar fi cel mai frumos cadou;
Ar fi o întâmplare cu,
Final concretizat prin ou.

epigramă de Ionel Adrian Gugea (2009)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea se zguduie puternic, se rupe şi se năruie, apoi, preţ de o clipă, dispare. Totul se transformă într-o pulbere pură, care se risipeşte în toate direcţiile. Apoi lumea se reclădeşte. O nouă substanţă ne îmbracă. Totul se petrece cât ai clipi din ochi.

Haruki Murakami în În noapte
Adăugat de iulia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i vina ta

Nu-i vina ta
Că tu mă detestai,
E doar a mea în toate,
O ştiu bine,
Că-n orice împrejurare te aflai,
Eu stăruiam să fiu
Alăturea
De tine!

Nu-i vina ta
Că supăraţi eram!
E doar a mea!
A mea e!
Ştiu eu bine,
Că-n orice depărtare tu erai,
Te aşteptam
Pe tine!

Nu-i vina ta
Că te pierdeai,
E vina mea şi doar a mea,
Ştiu bine,
Că, ori de câte ori cădeai,
Te ridicam alăturea
De mine!

Nu-i vina ta,
O ştiu cu adevărat!
Sunt vinovată eu
Şi pentru tine!
Tu nu eşti
Cu nimica vinovat!
E vina mea
Că eu credeam...
În tine!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna.... Are un leac?

Veghează luna un destin
Ce-i pentru mulţi mereu un chin?
Vindecă luna o durere
Să lase-n urma ei plăcere?

Nu cred! E doar un vis hain,
Ea nu repară un destin.
Ea vine, râde, apoi dispare,
Şi nu-ţi ascultă o-implorare.

De-aceea, dragă, să-i priveşti
Doar razele ce-i sunt celeşti.
Nu-i cere leacuri la tejghea
Căci sigur! Nu le poate da.

Cere-i doar raza de lumină
Să vezi căsuţa pe colină,
Unde te-aşteaptă... Doru-n prag
Să te cuprindă cu mult drag.
O.... Mamă!!

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu (30 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!