El trăia tocmai într-o vreme când în toate zilele i se înfăţişau pilde că virtutea şi meritul pot fi şi fără strămoşi. Armiile ruseşti, care cuprindeau destui bărbaţi mari suiţi aşa de sus din aşa de jos, fiind în Moldavia, rupseseră vălul prejudecăţilor care ne ascundeau civilizaţia Europei şi ne puseseră în contact cu ideile drepte şi liberale ale Apusului.

Mihail Kogălniceanu în Viaţa lui A. Hrisoverghi
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa precum un om care se scufundă în mare este înconjurat de apă, sus ca şi jos, aşa împresoară demonii pe oameni din toate părţile.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

▪︎Activităţi ale serviciilor secrete [ca poliţie politică] venite din istorie, prezente extrem de intens astăzi, şi care răstoarnă primitiv Ordinea Constitională actuală în România, pe anumite direcţii legate de Declaraţia Universală a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.▪︎
■"Spioneria" împotriva propriului popor - instituţie perenă românească■
■"Spioneria a organisat-o pe o treaptă înaltă, ca parte importantă a administraţiei statului, ş'au introdus-o pînă şi în sînul familiilor, spre a putea afla toate tainile, spre a se folosi de toate slăbăciunile şi a aţîţa în toate clasele intriga, ura şi corupţia."■
☆Mihail Kogălniceanu despre regimul lui Mihail Sturza. August 1848. Din ediţia "Dorinţelor partidei naţionale din Moldova".

Mihail Kogălniceanu în Adrian Ibiş în Cartea " Cugetări. Reflecţii etice şi social-filosofice" Editura Pansofia, Bucureşti
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din veşnicie Dumnezeu cunoştea toate lucrurile pe care avea să le creeze. El nu le cunoştea pentru că le-a creat ci mai degrabă invers. Dumnezeu mai întâi a cunoscut lucrurile creaţiei, deşi ele au venit în existenţă doar în timp. Speciile lucrurilor create îşi au ideile în Dumnezeu, şi, Dumnezeu, din veşnicie, a văzut în Sine"ca reflecţii posibile ale Sinelui"lucrurile pe care le putea crea şi voia să le creeze. Le cunoştea înaintea creaţiei, aşa cum sunt în El, ca Exemplare, dar le-a făcut aşa cum există, adică reflecţii exterioare şi finite ale esenţei sale divine. În virtutea acestui act etern de cunoaştere, de viziune, pentru care nimic nu este trecut sau viitor, Dumnezeu vede, pre-vede, chiar actele libere ale oamenilor, cunoscând dinainte de exemplu "ce ar trebui să cerem de la El şi când","pe cine ar trebui să asculte sau nu, şi în ce privinţă."

citat din Sfântul Augustin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neputinţă

umbra este singurul martor
al copilăriei mele
singura noapte fără vise
în care îmi ascund gândurile
şi singurul viitor
pe care îl pot cunoaşte
fără să-l trăiesc
şi fără să-l pot schimba

căci nu mă pot strecura
printre oameni
ca să mă lepăd de umbră
aşa cum şarpele îşi
leapădă pielea

şi nici nu pot zbura
atât de sus încât
să nu mi se vadă umbra

iar cu aripile de împrumut
ale fluturelui care polenizează
lumina stelelor

îmi pot împodobi
doar cuvintele

poezie de Ionuţ Caragea din Umbră lucidă (aprilie 2016)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt Dumnezeul furnicilor

dar mă dor toate muşuroaiele
desfăcute de curiozitatea mea
fiecare lume în care mi-am băgat nasul
fără să înţeleg dezastrul produs
doamne câte bariere puneam în calea lor
ca să-mi verific teoriile copilăreşti
doar aşa
ca să văd până unde vor răzbi

interveneam despotic
într-o lume pe care nu o înţelegeam
din joacă
un uriaş fără minte

şi nu pot să nu mă gândesc
că un copil din stele flămând de cunoaştere
se joacă din când în când
cu lumea noastră
doar aşa
ca să vadă până unde putem răzbi

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Victor Laszlo: Şi ce dacă daţi de urma acestor bărbaţi şi-i omorâţi? Sute, mii de alţi bărbaţi vor răsări din toate colţurile Europei şi le vor lua locul. Nici măcar naziştii nu pot ucide atât de repede.

replică din filmul artistic Casablanca
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întreaga conştiinţă slavofilă n-a fost cuprinsă de vrajbă faţă de cultura europeană, ci faţă de civilizaţia europeană. Teza conform căreia "Occidentul este în putrefacţie" însemna tocmai faptul că moare marea cultură europeană şi triumfă civilizaţia europeană, fără suflet şi fără Dumnezeu. Homiakov, Dostoievski şi Konstantin Leontiev se raportau cu entuziasm la trecutul măreţ al Europei, la această "ţară a miracolelor sacre", la sfintele ei monumente, la pietrele ei vechi. Însă bătrâna Europă şi-a trădat trecutul, s-a lepădat de el. Civilizaţia burgheză fără Dumnezeu a biruit vechea cultură sacră. Lupta Rusiei cu Europa, a Răsăritului cu Apusul, era reprezentată ca luptă a spiritului cu uscăciunea sufletească, a culturii religioase cu civilizaţia nereligioasă.

Nikolai Berdiaev în Sensul istoriei (1948)
Adăugat de Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din spaţiu nu se văd graniţele. În 90 de minute survolezi o mulţime de ţări, fluvii, mări şi oceane, timp în care jos, pe Pământ, abia dacă ai timp să vezi un film sau să citeşti 20-30 de pagini din cartea pe care tocmai ai cumpărat-o. De sus nu se vede nici un om, doar un amestec de culori în continuă mişcare şi curbura planetei, învăluită de o mantie subţire şi albăstruie, dincolo de care nu mai există decât negrul abisal al spaţiului, luminile îngheţate ale stelelor şi liniştea apăsătoare. Şi toate astea la doar câteva minute de "iarba verde de acasă", de care, după câteva ture în jurul Terrei, începe să ne fie dor...

Mihail Mataringa (1 aprilie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este în lumea aceasta totul deşertăciune, rămâne ceva statornic; rămân faptele mari, care sunt nepieritoare.

citat celebru din Mihail Kogălniceanu
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele e mai sus

decât de obicei. da, a încheiat
mediile copiilor. şcoala din sânnicolau
mare este un cor de urale - de
sănătate mintală. cu dedicaţie
pentru el, profesorul de desen pe asfaltul
din faţa primăriei aşa zis liberale. tot
odată a calculat - pentru posteritate -
febril (?!)
media anilor bine trăiţi - în util - între scutece
versus media anilor irosiţi ca adult...
spre final
soarele e mai sus. sunt mai jos
doar cotele apelor arancăi - în
care nu ai cum să îneci pe moment
de reculegere privirea sincigaşului

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De fapt, toate femeile aşteaptă aşa, viaţa întreagă... Toate femeile, din toate ţările şi din toate timpurile. Aşteaptă un bărbat care trebuie să apară acolo, la capătul drumului, în această transparenţă a apusului. Un bărbat cu privirea hotărâtă şi gravă, venind de mai departe decât moartea, spre o femeie care aşteaptă necontenit. Iar cele care nu aşteaptă, sunt simple consumatoare de scrumbie sărată!

Andrei Makine în Femeia care aştepta
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu

Fibrele foarte mici ale sufletului s-au rupt într-o după-amiază,
când nu am mai vorbit.
Dar el a lucrat în ascuns, zile şi nopţi,
până când a unit capătul din dreapta cu cel din stânga lui,
cum unesc copiii beţele de chibrit.

Apoi a venit altul şi a dat cu piciorul
(vrând poate să ţi se vâre în suflet întâi cu picioarele)
şi microfibrele din dreapta s-au tras înspre cele din stânga
(dacă sufletul are într-adevăr o dreaptă şi o stângă a sa)
şi a devenit mai tare ca pânza de păianjen
pe care, în sfârşit, se puteau legăna elefanţii.

Apoi altul şi altul şi tot aşa...
până când sufletul a căpătat muşchi tari ca piatra.
Au venit inginerii şi au zis, ciocănind în el:
"Ia uite ce inimă de piatră, din ea putem face un pod
un pod de piatră care nu se va mai dărâma în veci,
şi aşa s-au născut ai noştri copii.

Dar jos de tot, mai jos decât josul
(înlăuntrul fiecărei fibre adică, asta dacă sufletul are un jos şi un sus al lui)
eram eu care urmăream un fluture zilnic până la râu
ca să învăţ să te ating
fără să te întrerup
când îţi priveşti fiul sărind dintr-un picior în altul
aruncând înainte pietricica din capul unghiului
pe care ţi-am făcut-o cadou prima dată, când te răstigneam
şi amândoi ne priveam în tăcere.

poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PSD-ul s-a infiltrat în toate structurile statului, de sus până jos, aşa cum coronavirusul care a determinat pandemia de COVID-19 se infiltrează în toate celulele unui organism bolnav.

aforism de George Budoi din Partidul Social Democrat (PSD) în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (30 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de ianuarie

Ningea aşa raţional
aşa frumos
aşa real
aşa tendenţios
(de sus în jos)
că ţi-am gravat pe geam
sub ram de dimineaţă
treizeci de flori de gheaţă
sunt flori de noapte
şi de şoapte
şi de zi
să nu le-atingi
că vor muri
şi-ţi vor rămâne-n geam
sub ram
poteci de lacrimi reci

în timp ce-afară
va ninge tot frumos
raţional şi calm

de sus în jos.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am observat că în zilele cele mai obide şi amărăciunii pe care mi le aducea viaţa, în zilele grele, pe care ea mi le-a dăruit din belşug, tocmai în zilele acelea se deşteaptă în mine cu mai multă dârzenie, perseverenţa în realizarea ţelului. Aceasta o datorez cărţilor care ne înfăţişează toate chinurile şi torturile sufletului avântat al omului...

citat din Maxim Gorki
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există organisme care se nasc pentru a cădea pradă drogurilor. Care cer o cârjă fără de care nu pot intra în contact cu exteriorul. Care plutesc. Vegetează între clar şi obscur. Atâta vreme cât o substanţă nu-i dă consistenţă, lumea rămâne o fantomă.

Jean Cocteau în Opium. Jurnalul unei dezintoxicări
Adăugat de S
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe măsu­ţele de toaletă ale doamnelor din Ro­mânia se mai puteau găsi: esenţe florale din Bulgaria folosite în special de bărbaţi, extrem de multe par­fumuri din Rusia, în top fiind Krasnaya Moskva (parfumurile ruseşti erau cele mai bune calitativ şi ca design din întreg blocul comunist, iar producţia este impresio­nan­tă).

citat din Octavian Coifan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

4 februarie 1663. Astăzi fiind zi de colocviu la şcoala de pe lângă catedrala Sf. Paul, am ascultat câteva disertaţii la cele şapte ştiinţe liberale; deşi erau exact ca disertaţiile şcolarilor de altădată, parcă totuşi nu erau aşa de bune ca ale noastre, de pe vremuri. M-am dus să asist la examenele claselor mari la latină, la greacă şi la ebraică; găsesc că n-au răspuns nici pe departe cum răspundeam noi; doar la geografie s-au prezentat bine. Apoi am coborât în şcoală;

Samuel Pepys în Jurnal, Anul al patrulea (1663) (1965)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

William H. Herndon

Aici la fereastră, în vechea casă
Ridicată pe coama dealului, cu vedere până departe în vale,
Zilele mele de trudă au ajuns la final; aşezat pe ruinele propriei vieţi,
Am scormonit zi de zi prin memorie,
Aşa cum cineva priveşte într-un glob fermecat de cristal,
Şi am revăzut într-o lumină de vis figurile din trecut
Defilând dincolo de geam
Prin incredibilele sfere ale timpului.
Am văzut un om ridicându-se din brazdă ca un uriaş din basme,
Un om care s-a încredinţat pe sine însuşi unui destin fără de moarte,
Conducător de mari armate, capul republicii,
Adunând lalolaltă într-un ditirambic şi creativ cântec
Grandioasele speranţe ale unui popor.
Dar, în acelaşi timp, Vulcan stăpânul focurilor
Şi spiritele malefice din ceruri
Făureau scuturi şi săbii indestructibile.
Priveşte în cristalul fermecat!
Se vede cum el se grăbeşte
Către locul unde drumul lui se intersectează cu drumul
Copilului lui Plutarh şi Shakespeare:
Lincoln, actor într-adevăr, ţi-a jucat bine rolul
Pe când Booth doar mima cu stângăcie jocul din jocul real;
De atâtea ori v-am văzut în orele grave ale apusului
Pe când ciori croncănitoare treceau pe deasupra casei mele
În zbor spre pădure –
De aici de la fereastra mea unde stătem
Singur.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vălul

Ceilalţi şedeau cu umerii lipiţi de o fereastră
cu ochi ca nişte cuie înfipte în trupurile noastre
şi toate cumpenele respirau
dar într-o bună zi ceva pluti în ei se pârgui acolo
şi se trăia destul de greu
iar noi eram răsturnătorii

atunci acea femeie şedea pe scaunul cel mai înalt şi se uita la mine
cu tristeţe
era o recunoaştere vădită printre cele mari şi sfâşiate pe sub văl
şoaptele ei îmi mângâiau obrajii
cât de departe se aflau atunci şi vălul şi tristeţea
de multe ori găsite şi tot la fel uitate
pe iarba liniştită a tăcerii mele.

poezie de Gellu Naum din Ascet la baraca de tir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!