Către copaci
Umbrești culmi repezi, largi singurătăți,
Dar nu-mi ești drag, întunecat stejar:
Cu ramuri verzi tu-mpodobeai barbari
Pustiitori de tronuri și cetăți.
Tu, laur sterp, și mai prejos îmi pari:
Tu minți, oricât de falnic verde-arăți
Pe câmpul veșted, sau când, alte dăți,
Luceai pe frunți pleșuve de chesari.
Mi-ești dragă, viță, tu ce crești bogată
Din lut pietros, ca să-mi îmbii paharul
Uitării înțelepte-n vremuri grele.
Mai scump mi-e bradul: el va-nchide-odată
În patru scânduri, neted, tot amarul
Și zbuciumul, și visurile mele.
poezie clasică de Giosue Carducci din Rime nuove (1873), traducere de Șt.O. Iosif
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în italiană.Citate similare
Cunoaște-mă-n tine
Prietene drag, te iubesc doar cât ești....
Și nu-mi place când ești refractar, insensibil, nedrept!
Libertatea mi-o sfarmi și crezu-mi detești...!
Nu-mi place când pregeți să fii înțelept!
Ești cântec și vers, ești năvalnic de bine
Când crești falnic, trebuitor și uman!
Mi-ești nimb de lumină și zumzet de-albine
Când stărui, iubirea s-o duci la liman!
Cunoaște-mă-n tine! Îți sunt unicul dar!
Și-apoi, mai departe aș vrea să țintești
Ești atât de frumos când ești solidar!
Prietene drag, te iubesc doar cât ești!
poezie de Iulia Mirancea (14 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu cât îmi ești mai dragă, cu atât îți sunt mai drag
Cu mult îmi ești mai dragă, în fiecare care zi,
Încât nu pot să stau, nevăzâdu-ți ochiim
Și atunci când îi revăd, privrea mea va ști
Subtil să-și țină pași, în prisma de-a zâmbi.
Cu mult îmi ești mai dragă, atunci când îmi vorbești,
Atunci când îți exprimi cuvintele trupești,
Atunci când îmi șoptești, la urechi, mă iubești,
Cu atât imi ești mai dragă, atunci când mă dorești.
Cu mult îmi ești mai dragă, cu mult îți sunt mai drag,
Și-n iubirea asta singur n-am ce să fac
Încerc s-o țin ascunsă, încerc să o complac.
Cu cât îmi ești mai dragă, cu atât îți sunt mai drag.
poezie de Luigi Ungureanu
Adăugat de Pescărușul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învață, copile
Din primele tale zile,
Când ochii îi deslipești,
Învață mereu, copile!
Învață să trăiești!
Învață să crești frumos!
Precum floarea din grădină.
Ca bradul, drept și umbros,
Care-aspiră spre lumină.
Învață de la pădure
Să crești falnic, ca stejarul!
Că omul trebuie să-ndure
Și dulcele și amarul.
Învață și de la soare,
Suflete să încălzești!
Învață cum pe ogoare
Va trebui să muncești!
Mai învață de la lună,
Mințile să luminezi!
Învățătura e bună
Carte dacă studiezi.
Învață și de la ape
Cum să-ți limpezești,
Gândurile toate!
Și să le-mplinești.
Învață de la aer
Cum să răcorești
Suflete în vaier!
Când le întâlnești.
De la natură învață
Să nu dușmănești!
La lume să dai povață
Din ce agonisești!
Învață de la toate!
Învață cine ești!
Arată că se poate
O viață să trăiești!
poezie de Dumitru Delcă (3 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Drum
Ce falnic stejar poți să crești
Dacă scapi și nu te mănâncă
Un porc (prea mistreț!) cât mai ești
O fragedă ghindă încă...
epigramă de Marcel Breslașu din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ție, Doamne...
Ție, Doamne, Ție mă închin
Celui de singurătăți iar plin,
Singur și bolnav în casă
Cu o lumânare pe masă
Și în suflet cu-o-ntrebare
Mai are el astăzi iertare,
Mai are doruri de înălțare,
Iubire, zbor printre petale?
Ție, Doamne, Ție mă închin
Celui de singurătăți iar plin,
La vreme de seară și neputință
Redobândind propria credință
Spre un tărâm lyric imaginar
Îndulcind amarul din amar
Plind de incert de fals ideal
Evadând mereu din al său real?
Ție, Doamne, Ție mă închin
Celui de singurătăți iar plin,
Pritre dimensiuni oarbe înalte
Implorând miez de sănătate
Lacrimi vindecând trup de vânt
Aerul în erezia sufletului arzând...
Mi-e drag să nu fie astăzi eu înfrânt,
Mi-e drag de lume, de lumină, de cuvânt!
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sosit-a ceasul despărțirii și acum ești darnic
În dragostea care a fost ascunsă-n alte dăți.
Acum nu faci decât amarul să-mi sporești,
De ce mai grabnic dorul n-ai știut s-arăți?
catren de Ibn Hazm al-Andalusi din Colierul porumbiței
Adăugat de Cecilia Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vremuri grele
Of, apucarăm vremuri grele...
Nu ne mai descurcăm cu toate;
Oricât am strânge la curele,
Azi și cadoul se dă-n... rate!
epigramă de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu am încredere în cel care folosește douăsprezece cuvinte pentru a-mi spune ceva ce putea să-mi spună cu zece cuvinte.
citat clasic din Giosue Carducci
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire
Te iubesc mai mult decât natura,
Fiindcă tu natura însăși ești,
Decât libertatea mi-ești mai dragă -
Fără voi, ca un ocnaș trăiești.
Te iubesc cu toată nebunia,
Ca pe-un hău, nu ca pe-un drum de roți,
Te iubesc mai mult decât se poate,
Cât de mult - să înțelegi nu poți.
Fără noimă te iubesc întruna,
Și când beau și-atunci când spun prostii;
Mult mai mult decât pe mine însumi
Te iubesc. Vreau sigură să fii.
Te iubesc mai mult decât pe Shakespeare
Decât toate cele pământești,
Mi-ești și decât muzica mai dragă,
Pentru mine, muzica - tu ești!
Te iubesc mai mult decât speranța
Gloriei, în veac de vis și fum,
Decât țara asta ruginită,
Fiindcă tu ești țara mea acum.
Ești nefericită? N-ai temeiuri!
Nu-L mai mânia pe Cel de Sus.
Decât fericirea mi-ești mai dragă
și decât iubirea, mai presus.
poezie de Evgheni Evtușenko
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Dulce tinut al poamelor" de Evgheni Evtușenko este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Toamna la bunici...
Toamnă blândă și bogată
Ești așa de minunată
Când te întâlnesc aici,
În livadă la bunici!
Ce mireasmă... ce splendoare...
Câte fructe... ce culoare...
Mă îmbii cu bogății
Ce-s pe placul inimii!
Merele zâmbesc voioase
Lângă perele gustoase
Iar gutuile semețe
De pe ramuri dau binețe!
Parcă-ar fi un colț de rai
Ce te-ndeamnă să mai stai....
Plin de dor... plin de iubire
Să te-nchini cu mulțumire!
poezie de Maria Luca (12 octombrie 2013)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani, Minunea mea!
(pentru Paula)
Se scutură floarea de tei peste frunți
Și-n palme adun anii scurți și mărunți.
Pe tine te-aș ține, în loc, să mai stai,
Să-mi faci din chilie, grădină din rai.
Un nufăr să-mi crești pe sub pleoapă, când plâng,
Să-mi fii lună plină în oghiul meu stâng.
Și zâmbetul tău, să m-aline când strig
În nopțile albe, cu lacrimi și frig.
Aprinde-mi lumina din ochii-ți verzii,
Că nopțile-s grele și-n mine pustii,
Se-adună doar ierni cu troiene de dor
Și timpu-n suspine și lacrimi măsor.
În prag când apari, anotimpuri dispar
Și-i vară în casă și din calendar,
Mai fur înc-un an, sau cât pot să apuc,
Din brațe, să nu te mai las când mă duc...
Ești cântecul meu, pe-o vioară-n delir
Și, că mi te am, jubilez și mă mir...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În adevăr
Nu-mi fi părere!
Părerile mor
În tăișul crunt
Al realității...
Ci, dacă-mi ești,
Să-mi fii drum cu piatră,
Cu gropi și cu mers lin.
Să-mi crești și să îmi scazi
Până te văd
În adevăr -
Deplin.
Nu-mi fi ceață!
Ceața se pierde în lumina dură
A soarelui...
Ci, dacă-mi ești,
Să-mi fii ochi de copil,
Cu gene strânse sau calme.
Să-mi vezi vădit și să îmi spui
Până te cred
În adevăr
Senin.
Nu-mi fi fum!
Fumul se stinge în veghea udă
A ploilor.
Ci, dacă-mi ești,
Să-mi fii aer curat, nestins,
Cu nuanțe calde sau reci.
Să te respir adânc și să îmi dai
Până te simt
În adevăr -
De veci!
Nu-mi fi clipă!
Clipele se scurg în mersul perfid
Al orelor.
Ci, dacă-mi ești,
Să-mi fii etern scobit în ore,
Cu zile scurte, lungi, aparte
Să te iubesc greoi și simplu
Până îmi ești
În adevăr -
Jumate.
poezie de Gabriela Chișcari (28 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Covor de frunze ruginite
Sfios, călcam pe frunze ruginite,
Ce este-al toamnei nesfârșit covor,
Trăiam în melancolicul decor,
Un timp ascuns în gânduri regăsite.
Se scurge vremea încet, pe nesimțite,
Iar clipele dansează-amețitor,
Că noi simțim al toamnei drag fior
În inimile noastre răscolite.
Ca doi copii ne ținem azi de mână
La fel cum am făcut și-n alte dăți,
Ești vraja reîntâlnirii și stăpână
Ce-alungi neliniști și singurătăți.
Un murmur de izvor dintr-o fântână,
Cu setea de dorințe, când mi te-arăți!
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Divinul câmp și liniștea verde...
citat din Giosue Carducci
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Divinul din liniștea verde a câmpurilor...
citat din Giosue Carducci
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce mult te iubesc...
Ce mult te iubesc, domniță,
În scurta fustă și rochiță;
Se-aprind iar doruri grele,
Mă destram în ofuri rele.
Ce se-ascunde sub rochiță?
Bustul tău, dragă domniță,
Mă destram în ofuri rele?
Se aprind iar doruri grele.
Bustul tău, dragă domniță,
M-a fascinat printr-o rochiță;
Se aprind iar doruri grele,
Se țin de mine numai rele.
M-a fascinat printr-o rochiță,
Verde ca și foaia de viță;
Se țin de mine numai rele,
Și mă sufoc în patimi grele.
Verde ca și foaia de viță,
Mă bagă-n boală o rochiță;
Și mă sufoc în patimi grele
Când domnița-și pune mărgele.
poezie de George Pena din Mirajele vieții (8 aprilie 2008)
Adăugat de George Pena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vremuri păgâne
Îmi sunt tăcerile stăpâne,
Iar visurile mi-au pierit
Acoperite de țărâne
De timp în alte vremi murit.
Doar gândurile-mi zboară, stoluri,
Fulgi albi pe-un cer întunecat,
În lumi pierdute, cu simboluri
Pe care nu le-au descifrat.
Și pleacă, și se-ntorc, umile,
Dar tac și nu îmi deslușesc
Necunoscutele fosile
Spre care iar, și iar, plutesc.
Ceva din vechile țărâne
Lumina-ncearcă să-mi amâne.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Eterna căutare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi trece vremea...
Îmi trece vremea pe sub nas
Și îmi gâdilă maturitatea,
Iubire dragă, cui mă lași?
Nu-mi dărui singurătatea!
Ne-am răsfățat atâta timp,
Cântând fericirea zile și nopți la rând,
Acum în loc să mă asculți
Îmi ascunzi ruga sub veșmânt.
Ce-i dacă am îmbătrânit,
Și-acum vreau să fiu iubită,
Capricii de nestăpânit
La aventura vieții încă mă invită.
Mi-e dragă viața și oamenii frumoși,
Cum mi-e drag răsăritul dimineața,
Nu-mi plac făloșii hoți și puturoși,
Ce lasă în urma lor urâtul, și restanța.
Nu știu ce daruri îmi aduce bătrânețea,
Deși speranțele mele sunt încă mari,
Înțelepciunea îmi v-a pansa cadecența
Și în versuri, viața mi-o voi alinta.
Căci nimic pe lume nu-i mai sfânt,
Decât să fii ales de soartă
Ca mesajer al sfântului cuvânt, iubire,
Purtat cu drag, din poartă în poartă.
poezie de Valeria Mahok (18 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întotdeauna cel cu suflet mic se socotește mai mic decât este.
citat clasic din Giosue Carducci
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt și rămân cel ce am fost, în așteptarea celui ce voi fi.
citat din Giosue Carducci
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!