PRIMAVARA...

Când iese frunza la răchită,
Cu verdele atât de crud
Şi e câmpia iarăşi înverzită,
Frumoasă ca un tânăr nud.

Îmi pun câmpul aşternut,
Căpătâi snop de strujeni
Şi mă văd la început,
Mic copil la Rădăşeni.

Îmi vreau cenuşa risipită,
Prin glodul satului natal,
Prin pâraie pline de răchită,
Pe unde cânta cândva LICAN.

Aprilie 2003

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vechi amintiri...

În simplul concert de tălăngi
Al turmei de liniştite oi,
Vechi amintiri încă încerci,
Mergând prin colb şi prin noroi.

Acolo în Paradisul satului pierdut,
Prin acel vechi cadru natural,
Unde nici nu ştiu când am crescut
La Ciofu, în Petia, satul meu natal.

În cântecul de toacă se ascund
Şi plâns, şi cântec împreună
Acestea toate te străpung,
În suflet îţi produc furtună.

În al clopotelor dangăt lung
E o arhivă-ntreagă de credinţă,
Că multe vieţi nu îţi ajung,
Să-ţi înţelegi a ta fiinţă.

Al buciumului cântec de seară,
Ce îţi aduce somnul lin,
În scurta noapte de vară,
Din viaţa când eram copil.

În drumul stelelor pe cer
Am mers călătorind agale,
Fără un ţel sau un reper
Prin nesfârşita, Lactee Cale.

Moldova-Veche 2003

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

SIMFONIA CIOFULUI...

Nu vreau cedrii din Liban,
Nici să mă scald în Nil,
Vreau răchiţi în satul meu natal,
Să mă simt din nou copil.

Am ascultat la Ciofu simfonia,
Din ape limpezi curgătoare,
Cântând prin unde veşnicia,
Trimisă prin susur de izvoare.

Oare de ce de multe ori,
Mă cuprinde dor de casă,
De fânaţele cu flori,
Şi grădini cu iarba grasă?

Drumule să mă asculţi,
Revin în satul meu natal
Încălţat şi nu desculţ,
Cu două cârje de metal.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

NOAPTE DE PRIMAVARA

Trandafirii de culoare sângerii
Asemănători cu buzele fierbinţi,
Îmi creează infinite reverii
Tablouri de copii cuminţi.

Chipul tău îmi e imaculat
Stând în faţa mea în nemişcare,
Nici nu cred că e adevărat
Când eu te ştiu în depărtare.

N-am cui să spun că nu te văd
Şi dorul îmi tot dă târcoale,
Ceea ce mă face să cred
Că visurile mele vor deveni reale.

Va fi o noapte de primăvară
Plină cu muguri de răchită,
Izbucnind a vieţii comoară
Care oricum, este nesfârşită.

Petia Noiembrie 1964

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste câmpul...

Peste câmpul înflorit,
Cu stufoase Sânziene,
Iată că mi-au revenit
Amintiri din altă vreme.

Copil fiind zburdam prin iarbă,
Uitam dacă eram necăjit,
Din flori îmi împleteam o salbă,
Şi deveneam copilul fericit.

Prin ierburi greieri căutam,
Să le iau vioara minunată,
Pe atunci eu nu ştiam,
Ce-nseamnă viaţa adevărată.

Din ogorul de grâu îngălbenit,
Alegeam paie pentru pălărie,
Mă apucam apoi de împletit,
Capului podoabă să îmi fie.

poezie de Mihai Leonte (august 2003)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

SUNT SI EU...

Sunt şi eu un punct pribeag,
Ca multe alte câte sunt,
Purtând acelaşi steag,
Al vieţii pe pământ.

Când mă ascund sub cer,
Îmi trag plapumă de stele,
Cu Căi Lactee în eter,
Pierzându-mă prin ele.

Acest cearşaf foarte incert,
Cum îl vedem în aparenţă,
Noi nu-l percepem concret,
În necuprinsa lui esenţă.

Cerul nesfârşit îmi e acoperiş,
Încărcat de stele sau de nori,
Iarba verde îmi ţine înveliş,
Asta, chiar de foarte multe ori.

Îmi caut sufletul departe,
În veşnica lui rătăcire,
Nu văd nimic ce mă desparte,
De neant şi fericire.

06 octombrie 2003

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

TE VREAU

Dragei mele soţii Ana LEONTE.

Draga mea te vreau
Zâmbind ca soarele,
Oglindit
În ape cristaline.
Argintul adunat
În părul tău
Şi al meu,
Ne arată
Cât suntem
De bogaţi
Gânduri îndrăzneţe,
Rachete spre vis,
Lansate-n tinereţe,
Le-am purtat cu greu,
Ani îndelungi
Şi viaţa am învins.

24 noiembrie 2003

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Note de primăvară

Verde crud, verde crud...
Mugur alb, şi roz şi pur,
Vis de-albastru şi azur,
Te mai văd, te mai aud!

Oh, punctează cu-al tău foc,
Soare, soare...
Corpul ce intreg mă doare,
Sub al vremurilor joc.

Dintr-un fluier de răchită,
Primăvară,
O copilă poposită la fantană
Te ingană
Pe campia clară...

Verde crud, verde crud...
Mugur alb, şi roz şi pur,
Te mai văd, te mai aud,
Vis de-albastru şi azur.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

AM UMBLAT...

Am umblat destul prin lume
Dar nu mai vreau să rătăcesc,
În primitoare braţe, o minune !
Odihna vreau să-mi regăsesc.

Ştiam eu ce-i iubirea adevărată ?
Era zeiţă a închipuirii
I se spunea zeiţă a iubirii,
Minune a fost încă odată.

Când din fiinţe muritoare,
Am găsit un înger, nu-i poveste
Pe care singură sub soare,
Iubita care azi îmi este…

O fi asta vreo speranţă
Sau poate este doar un vis?
Însă tu de la distanţă
Mi-ai creeat un paradis.

Când mi-e greu mă uit la tine
Soluţii noi îmi vin în minte,
Mă regăsesc iarăşi pe mine
Şi nu mai stau aşa cuminte.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fost-am eu...

Fost-am eu copil cândva,
Mama pâine îmi cocea,
Şi povestea cea de seară
Printre stele mi-o citea.

Fost-am eu copil cândva,
Tata fluiere-mi făcea,
Şi să fiu de cer aproape
El pe umeri mă ducea.

Fost-am eu copil cândva,
Satul încă mai trăia,
Iară casa părintească
Cuib de îngeri îmi părea.

Fost-am eu copil cândva,
Drum spre Domnul se podea,
Şi pe el apoi plecară
Tatăl meu şi maica mea.

Am rămas să am pe lume
De părinţi lăsat un nume,
Demn pe care-l vor purta
Fiul meu şi fiica mea.

poezie de Mihai Vîlcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-ntreb

Şi când Te văd încovoiat trecând
Cu încă o povara peste umeri
Îmi vine-n minte-un început de gând
Şi-ntreb, Isuse, poţi să le mai numeri?...
Şi când Te văd încovoiat strângând
Cu grijă frunzele de pe cărare
Îmi vine-n minte-un început de gând
Şi mă întreb, Isuse, mai poţi, oare?...

Când stau cu toţii însetaţi la rând
Fiinţa să le-o saturi de Lumină
Îmi vine-n minte-un început de gând
Şi-ntreb, Isuse, câţi or să mai vină?...

Şi când Te văd în urmă aşteptând
La o fântână-n drum spre Galileea
Îmi vine-n minte-un început de gând
Şi-ntreb, Isuse, nu sunt eu aceea

Pe care-o-aştepţi? Şi când sosesc plângând
Să-ţi pun şi eu povara mea pe umeri
Îmi vine-n minte-un început de gând
Şi-ntreb, Isuse, poţi să le mai numeri?...

poezie de Adriana Cristea (5 iulie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Realitate, nu vis!

Nu vreau să trăiesc din idealuri,
Nici să mă-nchin vreunui zeu,
Vreau să trec pe ale râurilor maluri
În mijlocul naturii, doar tu şi eu.

Lasă-ţi principiile tale amorfe
Şi treci de partea mea fără frică
Uită-ţi spaţiile tale limitrofe,
Vei deveni mai mare, nu mai mică.

Nu-ţi place oare natura vioaie?
Şi viaţa ce pulsează vijelios?
Când totul se cufundă în ploaie
Câmpul devenind atâta de frumos . . .

Codrii din juru-ţi nu te apasă
Sau zidurile crunte şi reci?
De ce să-ţi pierzi viaţa frumoasă?
Când poţi şi tu prin ea să treci.

Nu-i frumos tumultul tineresc?
Elanul şi legănarea unui vals?
Peisajul acesta atât de pământesc
Decât idealul tău ce este fals?

Îmi dai dreptate uneori fugind
Cu gândul doar din chilioara ta,
Vii lângă mine răspândind
În miresme voalate tinereţea.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farmecul nopţii

Noaptea e iarăşi rece, e sumbră şi aş vrea
Să te-ntâlnesc din nou, cum o făceam cândva
E frig, lumina-i pală, dar lumineaz-o stradă
Mă uit, te caut iară în trista-mi cavalcadă.

Te văd venind la mine, dar e imaginar
Ai rochia albă, pură, privirea-ţi e de jar
Şi-n loc de fericirea ce-o aşteptam cândva
Azi picură veninul prin aspra vorbă a ta.

Vreau să m-ascund, să plec, s-alerg din calea ta
Dar mă reţine-un lucru. Şi asta-i dragostea.
Căci eu găsesc greşit să fug aşa de mult
Când inima-mi revarsă o dragoste-n tumult.

Şi mă decid, în fine, s-alerg din nou spre tine
Acolo în abisul pe unde eşti şi-i bine
De unde văd acum, când totu-mi este clar
C-a fost doar o părere, ceva imaginar.

Acum, păşesc agale, prin noaptea rece, sumbră
Te văd iar cum dispari, te văd ca pe o umbră
Te-nalţi ca o visare, acolo sus spre stele
Iar mie îmi rămâne farmecul nopţii mele.

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

NU M-ASCUND

Te aştept tare demult
M-am săturat de aşteptat,
N-am uitat magicul sărut
Cu care tu m-ai fermecat.

Tot aştept cu-nfrigurare
Ceea ce a fost să retrăiesc,
Iubito eşti în depărtare
Tu nici nu ştii cât te iubesc!

Sub apăsarea buzelor fierbinţi
Se cutremură trupul întreg,
Căci nu am vrut să fim cuminţi
Unde eşti iubito? Te întreb?

Orice zi ce trece este mare
Având mai multe ore de parcurs,
Îmi pun o veşnică-ntrebare
Te iubesc iubito îndeajuns?

Şi deodată singur îmi răspund
Cu siguranţă iarăşi îndrăznesc,
De nici-o lume nu m-ascund
Vreau să se ştie „TE IUBESC”.

Baia de Arieş Ianuarie 1965

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din secretele omenirii

De măr, de păr sau de răchită,
Abia acuma-mi este clar
Că frunza Evei, regândită,
E-acoperire de... dosar!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am uitat să trăiesc

motto:
"Atunci când am încetat să mai fim copii, înseamnă că deja am murit." -
Constantin Brâncuşi

înviorată de limpezimea apei,
îmi oglindesc chipul în fântâna
satului, întorcându-mă într-o lume,
unde sunt iarăşi copil între copii.

mereu creativi, inventăm reguli.
adesea, ne certăm, supărarea
nu prinde viaţă, reîncepem
jocul cu aceeaşi vigoare.

mai târziu, am uitat să trăiesc.
tristeţea, furia, îndoiala, cândva, ploi
scurte de vară, nu mai trec atât de uşor.

mă îndepărtez de evenimente
iar curgerea vremii mă ajută să văd cum
în labirintul existenţei, nimic nu a fost întâmplător.
esenţialul rămâne salvat în memoria cosmică.

când nisipul clepsidrei îşi opreşte perpetua
alunecare, culorile vieţii continuă să deseneze
o harta interioară, invizibilă la o simplă privire.

poezie de Rodica Dascălu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul macului

Am alergat ca un copil prin câmpul plin de maci,
Purpura-ncinsă simţeam cum se aprinde-n mine,
Cât mi-am dorit să-mi fii aproape, să priveşti, să taci,
În liniştea din spice se-aştern speranţe-n pâine.

Petale sângerând se oglindesc în ochi buimaci,
Le-atinge vântul în mângâierile lui fine,
Am alergat ca un copil prin câmpul plin de maci,
Purpura-ncinsă simţeam cum se aprinde-n mine.

Se ofileşte macul în margini de coline,
Cu gândul depărtării nicicând să te împaci,
Surâde lanu-în soare cu spicele lui pline,
Se unduie în valuri în zilele senine,
Am alergat ca un copil prin câmpul plin de maci.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

arc

octombrie câmpiei
dăruie strălucire din argintul brumei
în mijloc un copac, un singur copac
singur
raze înjumătăţite diluându-i umbra
lasă o pată aurie şi nu-nţeleg
de unde vin tonuri de violet acolo şi
aproape nud copacul, acum
câte păsări îl mai ştiu, câte
se vor întoarce să-i aducă
sau să-şi ia felii de libertate?!

octombrie meu este altfel
mai neceremonios de data aceasta
ca un păstor
păstorul oilor mele pastel, mi le mână
spre constelaţii nenumite

neputincios într-un fel
aştept pe aprilie când câmpia aceasta
oh, câmpia aceasta
îmi va şti
violet-auriul umbrei anume

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Îmi place toamna...
Cu struguri mari, frumoşi din vii
Cu pere, nuci, gutui şi mere aurii.
Îmi place toamna c-ăi bogată
În multe nunţi, în cumătrii.
Când văd că tinerii se însoară
Şi vor avea şi ei copii
Îmi place toamna...

Îmi plac fetele şi horele din sat
Mă simt mai tânăr, mai bărbat
De vreau să cânt, să joc, să strig
Îmi place toamna...
Când văd că oamenii în câmp
Muncesc, zâmbesc, vorbesc de bine
Mai uit de frig, de vânt, de ploi...
Îmi place toamna.

poezie de Mihalachi Veaceslav (septembrie 2016)
Adăugat de Mihalachi Veaceslav
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de verde

Atât de greu apare primăvara
Să-mi scald privirile-n verdele cel crud
Şi cor de păsări în dumbrăvi s-aud
Din zorii dimineţii până seara.

Când vrăbii se agită-n frunzele din dud,
Semnalu-i clar! Venită este vara
Cu greierii ce-şi pregătesc chitara
Pe fir de iarbă şi-n ramul de agud.

Eu văd cum toamna iute se iveşte,
Cum păsăretul se-ndreaptă către sud
Şi ritmul vieţii parcă-ncetineşte.

Dar iată, lunga iarnă se grăbeşte
Cu mantia să-nvelească şesul nud
Şi dor de cald şi verde îmi trezeşte.

sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu înţeleg ce vrei

De te-aş vrea pe lângă mine
Pe ce cale să purced,
Pe ce drum şi pe ce culme
Să te caut apoi să cred
Că din toate, că din lume
Doar pe tine te-am ales
Să-mi fii vraja ce îmi pune,
Un amor neînţeles,
Că îmi torni otrava roză
În paharul ce îl sorb,
Îmi îmbeţi gândirea morvă
Devenind tăcut şi orb
Şi mă chemi mereu în noapte
Apoi iute mă alungi,
Otrăveşti clipe cu fapte,
Când eu fug tu mă ajungi.

Nu-nţeleg ce e cu mine,
Nu-nţeleg deloc ce vrei,
Gândul meu ce-i pentru tine
Poartă-n el parfum de tei
Şi te cheamă peste noapte,
Şi te caută peste zi,
Dorurile îmi sunt coapte,
Îmi plesnesc în poezii...
Văd prin cerul nopţii negrul
Din privirea ta şi-n somn,
Negrul este plin de gerul
Ce ne-ngheaţă de nu-s om
Şi îmi pune între buze
Vorbe care le regret,
Fug de mine cele muze
Ce le-am scris câte-un sonet.

Caut prin parc cu frunze dese
Verdele cel liniştit,
Îmi doresc lumini să-mi ţese
Gând de foc în gând tihnit,
Să te uit, să sting o vrajă,
Haina ei să o dezbrac,
Potolită îmi vreau şarja
Nebuniei de la cap,
Vreau să râd din nou în ploaie,
Vreau să zbor prin cerul nins,
Vreau să scriu slove pe foaie
Fără lacrimi care-au plâns
Şi mai vreau ca ochii-ţi focuri
Să nu-mi ardă inima,
Să păşesc din nou prin locuri
Unde nu e vraja ta.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!