Pe lângă aceste tinere şi suave talente a căror activitate literară a dat, în aceşti din urmă zece ani roade multiple, nu trebuie să uităm nici pe Iacob Negruzzi poet şi satiric eminent; nici pe Eminescu, ce, între felurite poezii, a înavuţit literatura cu "Epigonii", poezie ce va rămâne.

citat celebru din Alexandru Macedonski (1878)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu nu mai e la modă deoarece nu mai "dă bine". Explicaţia nu e nici abisală, nici etnopsihologică, ci banal sociologică. Dacă ne gândim că doar cu 20 de ani în urmă Eminescu mai era încă "omul deplin al culturii române" – acum, noţiunile înseşi de "deplin" şi de "cultură" au devenit suspecte din punct de vedere politic –, înţelegem amploarea prăbuşirii cotei lui Eminescu la bursa valorilor proclamate la lumina zilei. În timp ce Caragiale pare a nu avea niciun cusur, de Eminescu am început să ne jenăm. Răsturnarea faţă de perioada interbelică e completă. Pe atunci, Caragiale era suspect, Eminescu era recept; azi, Eminescu a devenit suspect, Caragiale este în mod eminent recept.

Horia-Roman Patapievici în revista Flacăra, nr. 1 (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jorge: Dar a vorbi despre vise chiar este poezie. Fiecare vis povestit este o poezie, fiecare vis explicat naşte alte zece poezii. Nici nu e nevoie să fii poet, ca să scrii poezie. Ajunge doar să fii un bun visător.

replică din romanul Un secret în Los Angeles de Doina Postolachi (30 octombrie 2018)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet, care a tipărit de curând o plachetă de zece poezii

Susţin confraţii bârfitori,
Printre mai multe erezii,
Că n'are - bietul - cititori
Nici câte poezii...

epigramă de Ion Pena din Scrieri (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu, poet divin

Eminescu, poet divin.
Eu azi în faţa lui mă închin,
Căci versul lui sublim
Mi-a schimbat al meu destin.

Scriu acum acest vers frumos
Şi sper ca lumii să-i fie de folos.
Cum a sperat şi el o dată,
Ca poezia lui să nu fie uitată!

Eminescu, poet cu suflet mare.
A scris poezia ca pe o rugăciune
Şi ne-a lăsat-o ca testament la fiecare,
Ca să-o răspândim în lume.

Şi când vedem că luceafărul răsare
În noaptea întunecoasă să nu uităm,
Că Eminescu avut o soartă de zei aleasă,
Ca să scrie o poezie atât de divină şi frumoasă!

poezie de Vladimir Potlog (10 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

De zece ani

De zece ani n-am mai auzit privighetoarea,
Eram cu o femeie pe marginea unui râu, în munţi,
Şi roua se aşeza, ca un dar din cer, pe faţa noastră, pe iarbă.
De atunci n-am mai auzit privighetoarea,
Trilul acela care tăia noaptea
Ca un pumnal mătăsos şi-mi dădea
O copleşitoare suferinţă. Las deschisă fereastra,
Aştept sub copacii marelui bulevard
Sau în parc, ca şi cum cineva mi-ar fi dat
O misterioasă întâlnire.
Oraşul respiră ca un plămân uriaş
Şi zgomote felurite vin de la depărtare,
Apoi se sting, ca apa care se scurge printre pietre,
Dar nu aud, nu aud privighetoarea,
De zece ani n-am mai auzit-o şi sunt trist,
Presimt că nici în noaptea asta nu va veni,
Poate niciodată...

poezie de Mircea Florin Şandru din Ca silabele unui mare pian (2011)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între un agresor celebru şi un poet vestit, prefer poetul. Pentru mine, Alexandru cel Mare nu e Macedon, ci Macedonski!

aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existenţial (2017)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul contemporanilor

Aceşti contemporani ai mei
Fac nencetat acelaşi sport
De treizeci de-ani îmi tot zic mort
Tot mai pizmaşi şi mai mişei.

Strigoi, adesea-mi zic tot ei --
Bătrân, în ultimul resort
Aceşti contemporani ai mei
Fac nencetat acelaşi sport.

Deşi par lei şi paralei,
N-au cu talentul vreun raport,
Şi n-au nici sfinţi, nici dumnezei,
Trântiţi în viaţă de-un avort...

Dar sunt contemporanii mei.

rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o operă literară

Aud Bacovia

văd Eminescu

miros Macedonski

pipăi Arghezi

lăcrimez Esenin

cânt Baudelaire

exist Shakespeare

picur Verlaine

în fine

doar Maiakovski

pune la cale

altă poezie

invadatoare

însă

mă descurc

Costel Zăgan

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui V.

V. proclamă prin gazete moralmente c-am murit
Dar asupră-i avantajul ce-mi rămâne tot e mare.
Din momentul ce s-afirmă şi se ştie de oricare
Cum căV. nici o secundă moralmente n-a trăit.

epigramă de Alexandru Macedonski din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cumpăr visuri. Felurite visuri. Vrem să schimbăm ţara din temelii. Ţara noastră are nevoie de visuri. Lumea trebuie îndreptată. Tu ce faci cu ele? Ele nu ţin nici de foame, nici de sete, nici de cald, nici de răcoare...

Nicolae Dabija în Nu vă îndrăgostiţi primăvara!
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cand toate trec si-mbatranesc

O! poezie, pe când toate în lume trec şi-mbătrânesc,
Când nu mai sunt nici eu băiatul cu inimă nevinovată,
Când zilele copilăriei sunt o ghirlandă scuturată,
În mine iar te regăsesc,
O! Poezie.
Te regăsesc şi tot aceeaşi: cu tinereţe coronată;
Tot călătoare printre stele, sau din nălţimea înstelată
Tot coborând şi printre oameni şi rencepând să răscoleşti,
O! Poezie,
Tu singură nu-mbătrâneşti.

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Originalitatea poeziilor lui Eminescu nu stă nici în bizarerie, nici în obscuritate. Subiectul celor mai bune poezii e luat din domeniul sentimentelor etern şi general-omeneşti!

George Topîrceanu în Pe un volum de Eminescu, Proză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă poezie...

Dacă Poezie n-ar fi,
Nici Doină n-ar fi,
Nici Surâs de copii,
Nici Flori, nici Câmpii,
Nici Soare pe zare,
Nici Marea cea Mare.

Am fi mai săraci -
De sorţi lepădaţi,
Am fi robi pe veci,
Am fi lespezi reci,
Tăcute fântâne
Cu ape bătrâne,
Munţi încărunţiţi
Şi Sori nenuntiţi.

Dacă Poezie n-ar fi,
Nici Oameni n-ar fi,
Nici Vise pădure,
Nici Şoaptă, Vorbire,
Nici Glas de vioară,
Nici Dorul de ţară.

Am fi toţi orfani -
Cerşetori fără ani,
Am fi-n lanţuri uitaţi,
Am fi crinii pătaţi
Cu sânge jertfit
Şi vis jefuit,
Ceruri seci, făr' de vânt
Lacrimi, făr' de cuvânt.

Dacă poezie n-ar fi,
Nici Moarte n-ar fi,
Nici îndrăgostiţi,
Nici amurguri fierbinţi,
Nici zori mai albaştri,
Nici zboruri spre aştri.

Dar, Poezie există -
De-i veselă, tristă,
De Poeţi subjugată,
De doruri călcată,
În inimi curate-I
Senin şi Dreptate!

poezie de Gheorghe A. Stroia (1 martie 2015)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflex 108

Prea repede uităm ce-aveam în gând,
Sub apăsarea vorbelor de rând!
Nici nu mă strigi de tot, nici nu mă laşi...
E-atâta ezitare între paşi.
Prea repede uităm ce-aveam de spus -
Un zbor în minus, o cădere în plus...
La tine-i vară şi la mine-i frig,
Nici nu te las de tot, nici nu te strig.

poezie celebră de George Ţărnea din Cartea Claudiană (110 poeme reflexive) (1999)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu pas de leu

Şi astăzi se topeşte timpul poeziei...
Peste aceea ce erau forţaţi să spună poezii.
La rândul lor revarsă din cuvinte,
Cu trei esenţe din a zilei şir.

Da... Din aşa se simt să scrie poezie...
Peste aceea ce le-au dat din virus poezii.
Nu au vaccinul fericiri clipei...
Şi nici bănuţi să meargă la un medic de copii.

Atâta ştiu.... Atâta ştii.

poezie de Ioan D. Lechintan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A apărut întâi un volum timid de "postume" — adică poezii definitive care nu au fost publicate de poet în timpul vieţii lui... Noi ne revoltam atunci că se dau drept "poezii postume de Eminescu" şi se pun la îndemâna publicului mare nişte bucăţi de versuri pe care Eminescu însuşi le condamnase.

George Topîrceanu în Eminescu şi epigonii lui
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din zece în zece

din zece în zece ani vin la balcic
sau
la nevoie o dată la zece vieţi
regret
nespus nu mai cred să fie
timp
pentru încă un balcic nostalgic în trăirea de-acum: simt
cum
pereţii de calcar îşi caută
fanta
prăbuşirii umbrelor dumnealor în oasele mele surcele
din zece
versanţi n-au rămas
decât
maximum zece
ani de
trăit cu pensula în putere
sau zece
vieţi fără semeţele coaste de-argint (?!) apropiate
inimii
inimii lor sfâşiate
în timp
de alte zece timpuri
zece alte
timpuri abia începute şi neterminate
poate
nici nu mai cred nu
mai
văd în culori

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo, dincolo de împărăţia închipuirii, acolo unde nu pătrunde ochiul uman, nici gândul, nici visul, uităm şi de fericirea şi de tristeţea strânsă în pocalul unei vieţi, uităm şi de sărăcia timpului de pe urmă şi de averea agonisită cu trudă (sau nu?!).

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-i iubim pe acei copii

Să nu uităm de acei copii
Cu sufletul frumos, dar firav
Ca puful de păpădii,
Să-i iubim pe acei copii!

Căci ei sunt singuri,
În lumea asta mare
Şi au nevoie de-o mângâiere,
De-o dulce sărutare.

Ei au inimile îndurerate,
Căci nu au nici soră, nici frate,
Nici tată sau mamă,
Nici nu ştiu cum îi cheamă!

Să nu uităm de acei copii,
Că sunt şi ei oameni,
Nu sunt stafii!
Să iubim aceşti îngeri vii.

poezie de Vladimir Potlog (24 noiembrie 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge cu versuri îngheţate

Eminescu s-ar întoarce
România însă nu-i
stau la vamă nişte Parce
sare lira brusc din cui

România Doamne nu-i
teii i-au sacrificat
cerul este-al nimănui
nu mai e niciun bărbat

Teii i-au sacrificat
stau la vamă nişte Parce
ca poet la mine-n sat
Eminescu s-ar întoarce

Doamne poezie nu-i
nici pe Prut nici pe Bahlui

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (13 ianuarie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!