Până acum, niciodată nu a fost timp de primăvară când mugurii au uitat să înflorească.

citat din Margaret Elizabeth Sangster
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uiţi niciodată că a fost odată ca niciodată, într-un moment de neatenţie, a fost unul în care te-ai recunoscut pe tine ca prieten.

citat din Elizabeth Gilbert
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andrew Paxton: O să-i spunem familiei mele despre logodna noastră când vreau şi unde vreau. Acum roagă-mă frumos.
Margaret Tate: Ce să te rog frumos?
Andrew Paxton: Roagă-mă frumos să mă însor cu tine... Margaret.
Margaret Tate: Ce vrei să spui?
Andrew Paxton: M-ai auzit. În genunchi.
Margaret Tate (îngenunchează): Îţi convine aşa?
Andrew Paxton: Îmi place aşa. da.
Margaret Tate: Poftim. Vrei să te însori cumine?
Andrew Paxton: Nu, spune-o cu convingere.
Margaret Tate: Andrew.
Andrew Paxton: Da, Margaret.
Margaret Tate: Dragă Andrew.
Andrew Paxton: Ascult.
Margaret Tate: Ai vrea, te rog, cu cireşe deasupra, să te însori cu mine?
Andrew Paxton: Bine. Nu-mi place sarcasmul din vocea ta, dar o fac. Ne vedem mâine la aeroport.

replici din filmul artistic Vrei să te însori cu mine?
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până când îţi pierzi reputaţia, niciodată nu vei realiza ce povară sau libertate o reprezintă.

citat clasic din Margaret Mitchell
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Margaret: Bună ziua, Charles.
Charles: Doamnă maior.
Margaret: Te deranjez?
Charles: Nu încă.
Margaret: Mă întrebam dacă pot să vorbesc cu tine despre...
Charles: Acum mă deranjezi.

replici din filmul serial M.A.S.H.
Adăugat de Huzlău Alina Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scurtă ploaie de primăvară

Dincolo de perdele bat stropii ploii,
acest anotimp se apropie de sfârşit.
Cuvertura de satin de pe patul meu nu poate ţine departe
frigul zorilor.

În vis, am uitat
că mă aflam în exil
şi-un un răstimp am fost vesel.

Nu te sprijini niciodată de balustradă când eşti singur.
O, munţii şi râurile mele....

Despărţirea a fost uşoră,
dar întoarcerea se dovedeşte mult prea grea...

Primăvară, vei pleca odată cu petalele care se scutură
şi cu vâltorile vântului spre paradis?

Pe mine mai îngăduie-mă pe-aici o vreme.

poezie de Li Yu, 937- 978, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce senzaţie de singurătate... şi până acum nu se simţise niciodată singură, nici sufleteşte, nici trupeşte... la început, încerca să-şi înăbuşe gândurile, dar sinceritatea aspră care era la baza firii ei o împiedica...

citat clasic din romanul Pe aripile vântului de Margaret Mitchell
Adăugat de deianira
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai uitat

Ai uitat să priveşti cerul,
Să vezi dimineaţa-n zori,
Cum dispare tot misterul
Nopţilor cu şezători.

Ai uitat trandafiriul
Zorilor în dimineaţă.
Ai uitat să scoţi chipiul,
Cu rouă să-ţi dai pe faţă.

Ai uitat să priveşti soare
Când este deasupra ta.
Să stai în amiaza mare
La umbră cu dragostea.

Ai uitat chiar şi apusul
Când e ziua în amurg.
Mie mi-ai uitat surâsul.
În zadar lacrimi îţi curg.

Ai uitat să-mi dai iubirea
După care eu tânjeam.
Ai uitat că fericirea
Era tot ce îmi doream.

Acum e târziu băiete
De mine să-ţi aminteşti.
În zadar exprimi regrete.
La inimă nu-mi mai eşti.

Ai uitat că viaţa trece,
Că ce-a fost numai revine.
Lumea tot aşa petrece
Când rămâne fără tine.

Trebuia să ştii că viaţa
E făcută s-o trăieşti,
Ziua, noaptea, dimineaţa,
Cât timp pe pământ mai eşti.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început

La început,
nu ne acopereau nici griji şi nici nevoi.
Eram ca fraţii. Ne ajutam între noi.
Trăiam cu toţii, în bună înţelegere.
Ne durea pe toţi, o cât de mică pierdere.
Toţi aveam pe masă, aceleaşi bucate.
Toţi ne bucuram de multă libertate.
La început eram cu toţii oameni.
Astăzi am uitat să mai fim oameni.
Am fost cu toţii oameni până când,
rasa ne-a înstrăinat.
Am fost cu toţii oameni până când,
credinţa ne-a separat.
Am fost cu toţii oameni până când,
politica ne-a despărţit.
Am fost cu toţii oameni până când,
averile ne-au învrăjbit.
Astăzi nu mai suntem oameni.
De ce ne-am înrăit?
Fiindcă astăzi,
am uitat să mai fim OAMENI.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Primăvară iernatică,
Dreasă cu politică,
Mugurii cui ţi-i închini,
Furând mierea din destin?!

Cu furtună şi cu gheaţă
Ne-ai clădit o dimineaţă!
Ai luat vamă înflorirea
Şi plocon - întinerirea!

Şi-acum mugurii pe crengi
Îşi dorm somnul cel de veci!

Primăvară, tu petreci
Tot pe culmi de stele reci;
În rochii cu ţurţuri grei,
Îngheţând minciună-n ei,
Ca o lacrimă de fată,
Româncă necununată,
De miri falşi în veci curtată!

poezie de Dana F. Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imanenta

Intr-un iluzoriu regat
Al celor mai zălude
Muze nude
Tu ai fi fost
Bufonul lor lipsit de rost.
Te-ar fi numit împărat
Si te-ar fi încoronat
In fiecare zi
Cu altă coroană de spini
Ca mugurii lor să n-apuce
Să înflorească
Hrănindu-se din sângele tău,
Pentru că până şi ele mai ţin
La dreapta rânduială
Ancestrală
(Stiu, pentru tine-i doar o nuanţă banală)
In care iubirea şi minciuna
Nu-s totuna.

poezie de Cristina Davidescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunica Annie (după ce a fost prezentată lui Margaret): Vrei să-ţi zic Margaret sau "amanta diavolului"?

replică din filmul artistic Vrei să te însori cu mine?
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guvernatorul Swann (când Elizabeth îmbracă cu un corset): Elizabeth, cum îţi vine?
Elizabeth: E greu de spus.
Guvernatorul Swann: Mi s-a spus că e ultima modă în Londra.
Elizabeth: Femeile din Londra cred că au învăţat cum să nu mai respire.

replici din filmul artistic Piraţii din Caraibe: Blestemul Perlei Negre
Adăugat de Alexe Laura, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără anotimp

Iar a venit o toamnă, dar când oare?!
Eu nu ştiu să fi fost o primăvară.
Începe iar să fie numai sară
şi n-a fost zi cu soare.
Şi zarzării când oare-au înflorit?
Când au umblat albinele prin ei,
cu zumzetul lor alb de clopoţei
cu care am copilărit?...
Au înflorit şi anu-acesta teii,
cireşii şi vişini şi castani?
Şi au jucat, cu simplitate, mieii
ca-n ceilalţi ani?
Când au trecut iar păsări călătoare?
(De mult timp nu mai trebuiau să treacă)
văd cei din urmă cocostârci cum pleacă
şi-aud în mine ţipăt de cocoare.
Când a trecut atâta timp?
Eu unde-am fost şi ce-am făcut?
O primăvară... câte au trecut?
Mi-i viaţa fără anotimp.

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andrew Paxton: Acum trei zile, te detestam. Visam noaptea că te loveşte un taxi. Apoi, a avut loc mica noastră aventură în Alaska şi lucrurile au început să se schimbe. Lucrurile s-au schimbat când ne-am sărutat. Şi când mi-ai spus despre tatuajul tău. Chiar şi când mă examinai când eram dezbrăcaţi. Dar, nu mi-am dat seama de nimic din toate astea, până n-am rămas singur... în hambar... fără nevastă. Acum, îţi poţi imagina ce dezamăgit am fost când, deodată, mi-am dat seama că femeia pe care o iubesc e pe cale să fie expulzată. Deci, Margaret, mărită-te cu mine, pentru că mi-ar plăcea să ieşim împreună.

replică din filmul artistic Vrei să te însori cu mine?
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâine şi muzică

Ce ascultam noi doi n-au fost doar simple melodii
Şi pâinea ce-o rupeam a fost mai mult decât o pâine
Însă acum, când nu mai eşti aici, toate-s pustii
Şi tot ce-a fost frumos va trece până mâine.

Palmele tale au atins cândva această masă
Şi am văzut mereu paharul cum îl ridicai
Însă aceste lucruri te-au uitat când ai plecat de-acasă,
Deşi eu n-am uitat nimic din tot ce atingeai.

Şi printre toate tu mergeai atât de graţioasă
Le mângâiai şi le sfinţeai doar cu prezenţa ta
Aşa că toate ştiu cât eşti tu de frumoasă
Şi cât de înţeleaptă ai fost cândva.

poezie de Conrad Aiken, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când mă ştiu, am aşteptat cu răbdare primăvară şi până acum a venit!

citat din Nae Cernăianu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

timp

Timpul este un tâlhar nemilos care ne jefuieşte de ceea ce am fost.

definiţie de Elizabeth Forsythe Hailey
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capricioasa

Dă-mi, primăvară, visele-napoi!
Le-ai luat cu tine-atunci când ai plecat;
Te-aştept să-mbraci din nou copacii goi,
Când eu am desfrunzit, tu m-ai uitat!

Lasă-mi iar colţul ierbii să răsară,
Învie zbor de fluturi, jucăuş;
M-auzi, capricioasă primăvară?
Cu ochi de foc şi sufletul de pluş!

Nu ştiu de ce-mi mai pun nădejdea-n tine,
Că vii târziu şi parcă-n goană treci;
Însă, de data asta, să faci bine,
Până nu mă-nfloreşti, să nu mai pleci!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu veni, încă, primăvară

NU VENI, ÎNCĂ, PRIMĂVARĂ
Daniel Voica

Nu veni, încă, Primăvară,
Mai zăboveşte până trece,
Jalea din lume şi ţară,
Moartea cu fioru-i rece.

Nu veni, încă, Primăvară,
Mai zăboveşte până când,
Vom putea ieşi afară,
Firul ierbii căutând.

Să simţim parfum de tei,
De liliac abia-nflorit,
Îmbrăţisând-ui pe acei,
Ce, cu ardoare, i-am dorit.

Nu veni, încă, Primăvară,
Ţine doliu ca şi noi,
Şi plângi şi tu seară de seară,
Când ne listăm morţii, pe foi.

Nu veni, încă, Primăvară,
Cât te privim doar din balcon,
Cât viaţa ne este amară,
Şi respirăm printr-un tifon.

Nu veni, încă, Primăvară,
Cât parcurile sunt închise,
Şi drepturile noastre, toate,
În Ordonanţe sunt cuprinse!

poezie de Daniel Voica
Adăugat de Voica Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praf de soare

Praf de soare

se aşternea cândva
peste
dimneaţa iubirii noastre.
Ne certam cu porumbeii
Care intrau pe ferestră...
Muguri de iubire
se temeau să înflorească
la gândul că
se vor usca vreodată.
Stele refuzau să dispară,
Iar norii
desenau inimi pe cer...
Era şi zi şi noapte în acelaşi timp.

În dimineaţa iubirii noastre
răsturnam pliculeţe de zahăr
în ceaiul pe care
îl uitam mereu
la masa tăcerii...
Sunete mute
ne ocroteau sărutul.
Praf de soare
ne intra în privire
aşa că uitam mereu fericirea îmbrăţişării.
Clipa, nu s-a oprit niciodată
să ne amintească
că nimic nu e veşnic.
Acum e târziu...
atât de târziu încât
apusul a uitat să mai apară...

O noua zi?!... Nu va exista....

poezie de Anna Panovici din Sfârşit de Autograf (10 octombrie 2010)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!