De ziua Ei

Natura pentru ea a inventat cerceii
Cu primăvara în cozi de vişin, de cireş
Şi florile la fel, să-i facă fără greş
Miresme ce-i adulmeci; misterele femeii!

Şi trupu-i de chitară şi sol, volupta, cheia,
Îşi aşează lied pe strune ciupindu-şi coarde fine
Să încânte-n unde lungi coralele divine
Trecând sunet sublim peste Univers; femeia!

E amanta nesfârşită, păşit în zbor pe alee,
Degete fine în păr cu mângâieri de griji.
E caldul pat ce aşteaptă să vindece din schiji
Iertând o părăsire. Tot ea-i un nimb, femeie!

Deliciul nici n-ar fi de n-ar fi ea scânteia
Să aprindă sori din zâmbet, să nască dor ideii
De-a atinge fremătând, rug, buzele femeii!
Cu ea-n nopţi de voiaj şi-n zi visând femeia!

Pe palme poartă roade de tu, de mine, eii,
De ele, moştenind-o să ne sculpteze firi
În cântece de leagăn cu glas de ciripiri,
Rămase într-un ecou, întors Zilei Femeii!

Este zeiţa noastră ce naşte o lume, zeii!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie

Întinde palma, când te cauţi, femeie,
pe pielea înflorind într-un vis, feerie
păşind fine-aripe înspre zbor... pe-o alee
mă găseşti, te aşteptând, nelipsit în sclavie.

Sărută adiere, ce îţi bate roz-buze,
înroşind în petale şi vânt, alizee,
să rupă de dor nisipoase taluze,
neant de torent, ce mă îneacă, femeie.

N-ar fi niciodată câmpii, plaje albastre
de mări în oceane, picături de iubiri
n-ar strânge saline, amaruri de-a naşte...
De nu-i, nu-i nici lume, să poarte amintiri!

Ar fi Universu' în dureri, cefalee,
de n-ai fi tu mii, milion, bilioane... femeie!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ar fi

De n-ar fi gând
ascuns în vis,
îl implorând
real-promis,
ar fi deşart,
farmec în lipsă,
final din start,
soare-n eclipsă,
ar fi doar noapte,
n-ar fi ţel,
n-ar mai fi şoapte...
De n-ar fi el,
n-ar fi nici ea,
ar fi un leş
iubirea, ea,
totu-am da greş...
n-ar fi simţiri.
De n-ar fi, fire,
n-ar fi iubiri
nici omenire!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de lume

ce ar fi primăvara fără tine?
o-nşiruire de copaci săltând
golaşe ramuri... şi păduri virgine
nu s-ar mai auzi iar fremătând.

ce ar fi primăvara fără tine?
decapitarea colţului de iarbă.
mieii orfani de stână ar rămâne
în tăuri nori n-ar coborî să fiarbă.

ce ar fi primăvara fără tine?
înmănuncherea orelor în zi.
între bătăi de clopot clandestine
toţi porumbeii albi ar asurzi.

în parul porţii două balamale
ar rugini cum ruginesc cerceii.
cu scârţâitul lor atâta jale
ar strânge-n curtea casei ghioceii.

ce ar fi primăvara fără tine?
un anotimp îndurerat femeii...

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor e...

Atot ce-i şi de nu-i, nimic în veci n-ar fi,
Mai mult şi decât sânge, de părinţi şi de tine.
O oază de sublim, de dar peste ce-i bine...
Raza din negrul nopţii şi sorii toţi, din zi.

E tot; dorit, trăire, vis, dar, dor... e amor

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua Femeii

Ziua femeii

Va fi de-a pururi ziua-aceea
În care, ca bărbaţi galanţi,
Ca soţi fideli sau ca amanţi,
Vom redescoperi... femeia.

madrigal de Barbu I. Bălan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fecioară

Din tija de sevă se înalţă sfioasă
'n mirosul de crud, cu obrajii de roză,
Cu dulcele buze ce sparg fildeş-tenul...
Mlădie, ţinută în ghiveciul din casă,
E-n rochia de bal, la liceu, pentru poză
Şi auz ce-l rosteşte în şoapte, îi dezvăluie genul.

Se învăluie în cald, într-un umed fuior
Ce-i mângâie braţe cu degete fine
Şi paşii-i plutesc pe sub rochia de zână...
E toată un colibri, ce vrea numai zbor
Să-şi ia înspre etern, din nectarul din vine
Să umple pământ, cu visări stând de mână...

E cum zi se naşte de-a fi prima oară,
Din noaptea de-un ieri, doar o dată... Fecioară.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua femeii, fiecare femeie e femeia zilei.

antimetabolă aforistică de David Boia (12 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sămânţă... de eternitate

De fructul n-ar fi delicios, sămânţa nu s-ar răspândi,
N-ar fi consum de pulpă, de cărnos, nici gust n-ar fi.
S-ar veşteji poamele-n pom şi vrejii s-ar usca, sterili,
Nici nu s-ar şti sătulul foamei şi lume-ar fi doar de senili.

Nici paraziţi n-ar exista, de nu s-ar perinda în cicluri,
Eliminaţi, ingurgitaţi, 'n voiaj, în multele peripluri...
Deci ciclul nu-i naştere, moarte! Este un reciproc consum
De vii, în trofic lanţ de specii, asigurându-şi etern drum.

Nici Univers n-ar exista, căci n-ar fi nimeni ca să-l vadă,
Nici Dumnezeu să ne-nchinăm n-ar fi, ne-având cine să creadă...
Deci material n-ar exista, nimic vizibil, de nu-i fiinţă
Şi minţi s-ar pierde-n neştiut, de nu ne-am dezgoli... seminţă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul devine avid de bani mânat de dorinţele femeii. Dacă n-ar exista femeia, n-ar exista nici banii, şi bărbaţii ar fi o seminţie eroică. Amorul trezeşte instinctele maligne ale bărbatului... dorinţa de posesiune, de onoruri, de câştig şi de siguranţă.

Erich Maria Remarque în Trei camarazi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia, pentru bărbat, şi asta vine din ancestral, e doar maternitate şi o poartă deschisă spre nemurire, dar şi un izvor nesecat de bucurie şi plăcere... Foarte puţini realizează că bărbatul e un copil care-şi ascunde fragilitatea şi sensibilitatea la pieptul femeii iubite care ştie să se poarte ca o mamă, să simtă ca o iubită şi să se dăruie ca o amantă. Cea mai fericită femeie din lume este aceea care este amanta soţului său, pritenă, confidentă şi parteneră de viaţă.

Doina Ioneţ în Floarea de colţ (2006)
Adăugat de Ana Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mamă

Minunea există, e încă în femeie,
Ce calea o ştie mereu, e-o alee
Ce duce parcurs negreşit la liman...
Ce-nvaţă iubirea şi-o dă fără ban.

E încă natura sublim dezgolită,
Când mamă, bunică, elevă, iubită,
E purul ingenuu, ce naşte copii...
Cum ciută, leoaica... creând veşnicii.

Şi creşte plăpânzii din sfârcuri de lapte,
Ţinuţi lângă piept, cald, în leagăn de şoapte...
E voalul lăsat în etern, o năframă
Pe gânduri, pe suflet, pe inimă... Mamă!

Sunt puiul din ea, piesa vieţii... O dramă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără cuvinte

De n-am avea cuvântul,
N-ar mai fi scris, doar semne
De părţi de trup sau sunet
Imperceptibil, tunet;
Limbaju-ar fi de lemne...
N-ar mai fi jurământul!

Cuvântul de n-ar fi,
N-ar fi nici oratorii,
N-ar exista minciună...
Lumea ar fi mai bună.
Doar mimi ar fi actorii...
Cântatul un "cri-cri"!

De n-am spune cuvinte,
N-ar fi cuvântători;
Spunând... fără să facă...
Iubire-ar fi săracă
În număr d-iubitori...
Nici cărţi, nu ar fi... sfinte!

Cuvinte de n-am spune,
Ne-am da cu totul probe
Cu suflet, minte, trup...
Pământ am face stup,
Ura am arde-n sobe,
Calzi, dulci de-nţelepciune!

Cuvânt, parole, spuse
De n-ar fi, n-ar fi vers,
N-aş fi avut fantasme
În minte, nici orgasme...
Aş fi trecutul, şters!...
Nu m-aţi citi... Iisuse!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a fir... a păr

Alunec, creştetul mi-e gară,
Sunt şine mii, lucioase, neîntrerupte...
Doar degetele fine, le-ar putea corupe,
Când le strecori, de-un gest... E cald afară!

Culori sunt câteva, dar multe tonuri,
- Miresme de asemeni, fără şir -
Sunt cum mătasea, din cocon cu galben fir
Încântător de moale, cu puteri oculte.

Sunt tot multiple, fine înţelesuri,
Pot fi şi simţ, protector, ornament,
Sunt şi o lipsă... de-am picat în faliment...
Sunt venerat, sau sursă de eresuri.

Încă nu eşti, şi-ţi sunt primordial,
O viaţă mă-ngrijeşti, te satisface,
Adesea singurul sunt, cel ce place...
Sunt un moştenitor de corp, un imortal!

Ca o înrămare de tablou, se poartă,
Îţi sunt, portretului, un rond de peisaj,
Mă aflu-ntr-un perpetuu, mlădios, picaj...
Eu sunt, sublimul PĂR, o operă de artă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

femeie

Definiţia femeii

Femeia e o lume de mister!
Născută din iubire şi dorinţă,
În care mă încred, puternic sper!
Eu suportând adesea consecinţă.

Nu aş putea trăi fără de tine!
Tu mă ridică dară şi coboară!
La tine mă închin de-mi este bine
Şi tot la tine dacă mă doboară.

O viaţă ce nu este tocmai roză
Plină de griji dar şi peripeţii.
De intri-n comă fără timp de poză!
Şi fără argumente, inepţii.

Eşti universul ce mi l-am dorit
Cuvântul tău răsună ca ecou.
Un pansament atunci când sunt rănit
Şi-n care eu mă simt ca un erou!

Tu ai făcut posibilă aceasta
Drept pentru care eu îţi mulţumesc.
Chiar dacă pentru mine eşti năpasta
Pe-acest pământ pe care eu trăiesc.

Am fost o umbră în trecutul tău
Dară acuma nu sunt o himeră.
Îmi eşti chiar sprijin de îmi este greu.
Şi astea toate nu în premieră!

Las amintiri să zacă-n aşteptare
Fiindcă demult, în timp eu te-am piedut.
Atunci eu am comis o eroare
De care nu prea sunt satisfăcut.

Pe tine te privesc ca pe-o străină!
Chiar dacă-n ele tu mi te-ai ascuns.
Iubirea care zace în ruină
Nu este lucru chiar de nepătruns.

Te-ntrebi mereu cum am ajuns la tine?!
Nu ştii că-mi eşti o blândă adiere.
Secretul meu ascuns atât de bine!
Şi-n viaţa mea, eternă mângâiere.

Eşti steaua mea ce luminează-n noapte
Un drum ce nu a fost deloc uşor.
Trudit din greu şi-n câteva etape!
Dar pân' la urmă eu avut-am spor.

Să te găsesc aşa cum eşti de fapt!
O nimfă de i se-nchină chiar şi zeii.
Dorinţă şi speranţă în neant
Aceasta-i... definiţia femeii!

poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără îndoială că femeia are o fineţe intelectuală prin care ea întrece pe bărbat. Un bărbat niciodată n-are să ghicească cu atâta siguranţă şi repeziciune, într-un moment dat, ceea ce se petrece în sufletul altui om, mai ales în sufletul femeii. E greu s-ascunzi ceea ce simţi şi ce gândeşti în faţa unei femei, mai ales atunci când ea e interesată în cauză. Un bărbat, din acest punct de vedere, e dezarmat. Parcă ar fi de sticlă. Pe când femeia, pentru el rămâne veşnic o enigmă - de aici reputaţia femeii de mister indescifrabil.

citat celebru din Garabet Ibrăileanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet pentru Rodica

În caz cā dragoste nu este,
În viaţā, n-ar mai fi nimica,
N-ar exista, vai!, nici Rodica,
Nu s-ar mai scrie vreo poveste...

N-ar exista nici nopţi celeste,
Nici cutezanţa şi nici frica,
N-ar mai cânta nici turturica,
Pentru iubite şi neveste.

Nu ar mai fi nici cerbi în rut
Şi nici izvoare cristaline,
Ah!, nici sfârşit, nici început

Şi nici ochi verzi, nici coapse fine,
Nici relativ, nici absolut,
Ar fi doar inimi în ruine...

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amândoi

Îngemănaţi fuioare-n fire de tutun,
În deliru-adânc al nicotinei dintre foi,
Cum praf de puşcă-n ţevile de tun...
Mă ard de la scânteia ta, pentru amândoi!

Scris sute de citate-n filele de cărţi
Şoptite-n susur printre picături de ploi
În coperţile de nori, cu fulgere de porţi...
Sunt tunetul, ce-l sparg cuvânt pentru-amândoi!

Cum ape şi pământ la orizont sunt cer
Într-un sărut sublim de vis de terni eroi...
Şi soare cum se scurge-n nopţi de-amor stingher
Şi luna e stăpână... M-ard pentru-amândoi!

Şi mână-n mână de m-aş pierde-n caldul tău
Şi orb devin -doar simţ ce suntem numai noi-
Mă rog la cine împarte înger de cei rău
Să-ţi lase suflet-zbor... iar mie, greul trupului pentru-amândoi!

De gând în gând se-adună timpul de când e
Şi n-ar mai fi-existat nici fiinţe, nici strigoi,
Şi tot m-aş răstigni fără sfârşit -fără să-ntreb de ce-
De tu mi-ai cere Univers să fim... doar amândoi!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celălalt

Se umple timp de tine, spaţiu-i vid
Dacă nu eşti, mi se opreşte totul;
Nici gând nu trece, sufletu-i arid,
Nu mai e ţel... cenuşă este focul.

Nu mai e sunet de-ţi dispare glas,
Cum nu-i auz de nu mai eşti un sunet
Şi nici speranţă nu-i când bun rămas
Nu-ţi laşi... nici fulger nu-i de nu eşti tunet.

Nici vânt n-adie de nu te atinge
Şi amprentă-şi caută-n elicea rozei
Ce arsurile le răcorind durere stinge...
Eşti poezia vieţii din neantul prozei.

Cum un cristal de gheaţă nu-i nea fără tine
Să stingi febra din suflet, lacrimi să-ndulceşti
Sorbind sarea şi amar din tot ce nu e bine
În cuvinte calde... eşti gesturi îngereşti.

Eşti nevoia-n sine de-a fi parte într-una
Ca într-un Univers fără de planete,
Existenţa însăşi cum lumea-i doar una
Ce-o ţi tu... în dulceag, sorbit pe-ndelete.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minunea a opta

Cu mângâieri de moale mătase-n catifea
Atinge obrazul inimii în suavă tresărire
Cu caldu-nfierbântat din bobul de cafea
Prin pleoapele visând o amară înfiripire.

Şi păr în băieţeşti plete ascunde gând
Ce şi-l răsfiră şic de un pasaj de mână
Cu degete de pluş, în umed tremurând
Brăţara-ncheieturii cu-n firicel de vână.

Bărbiţa fină-i este un piedestal de buze
Cu roşul cărnii rupt de dinţi sidef de perle
Ca boabele; cerceii ce-s clinchet să auze
Mărturisiri de amor şi simţuri să deferle.

Dorinţă se numeşte şi blândă-i răsuflarea
Ce-o dă, nimic să ceară, iubire, început,
Şi val neostoit e plaja lumii, marea
Ce-nviorează nor de-un picur de sărut.

În jur halou văzduhul e îmbătat mirerasmă
Şi sunetul de paşi încântă azur, alee,
Întoarce chip privind-o, fuiorul de fantasmă...
Doar partenera noastră-i, de-o viaţă, o femeie...

Un opt ce stă culcat ca infinitu, o cheie,
O veşnic primăvară, o martie, o scânteie...
O aştept, o celebrez, eterna ea, idee!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutând femeia

N-aş vrea ca lumea să se-amuze,
Întreb, să dau doar curs ideii:
Cât din sărutul dat pe buze
Ajunge-n inima femeii?

epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!