Adesea, veleitatea ne face să ne transformăm din oameni obişnuiţi în brute; suntem constrânşi de Eu: să ne răzbunăm orgoliul; aşa că, pactizăm cu impulsul primar, ne punem raţiunea cu botul pe labe, tragem pe noi pielea de porc şi trecem la atac de baionetă!

Iulia Mirancea (7 martie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, ar fi mai bine să-i luăm pe oameni (cu noi), aşa cum îi găsim; să nu-i lăsăm să urce nici o treaptă a scării din sufletul nostru: ca să nu ne-o distrugă! Dar, de dragul umanităţii, acest sacrilegiu (egoism) este exclus!

Iulia Mirancea (8 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar trebui ca, atât cât Supremaţia ne îngăduie pe Pământ, înainte ca drumul nostru să ajungă la intersecţia efemerităţii, peste tot pe unde trecem, fiecare dintre noi să aibă ceva de dat, de spus, de luat, de lăsat!

aforism de Iulia Mirancea (22 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu există criterii de încadrare a omului,
într-una din categoriile: "rău", "bun"!
Există oameni care ne-au nedreptăţit!
Există oameni cărora, noi înşine le-am produs o nedreptate!
Există oameni cărora nu le-am zâmbit niciodată,
fiindcă, avem faţă de ei, preconcepţii şi complexe
inoculate de către alţi oameni!
Există oameni care se zburlesc la noi, atunci când greşim;
de fapt, ei ne zâmbesc tot timpul, dar noi nu le percepem zâmbetul!
şi poate, aceştia ne iubesc, cel mai mult!

poezie de Iulia Mirancea (18 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem

Fiindcă suntem adesea atât de nebuni
şi ne hrănim din măduvă de lună
hai să râdem atunci când vom bea
ca doi menestreli pe o planetă nebună.

Fiindcă suntem atât de bogaţi
şi ne–am născut din aceeaşi poveste,
râdem şi plângem când cerul va sta
pe masa tăcerii tras de un cleşte.

Fiindcă suntem atât de ciudaţi
şi ne topim adânc în palme
suntem laguna dintr – un bob de cafea
căzută într–o ceaşcă plină cu basme.

Fiindcă suntem atât de fierbinţi
până ce veacul din cărţi va cădea
hai să făurim din lut două roţi
şi un munte să tragem pătrat la rindea.

Fiindcă suntem, şi suntem o cupă
din care se bea iubire sadea
hai să împletim stâncă şi apă
şi–apoi să ne punem iubirea în ea.

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metodă originală

Era de felul lui netot
Umbla cu lucruri slabe
I-a dat labe peste bot
Să-l pună cu botul pe labe.

epigramă de David Boia (21 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptele bune nu sunt meritul nostru! Ele vin de la Cel Veşnic! Noi, muritorii, suntem simpli curieri!

aforism de Iulia Mirancea (6 noiembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărul n-a fost creat de Supremaţie ca pretext al discordiei! Noi, oamenii, suntem răspunzători de rostuirea sa, pe Pământ! Suntem liberi să-i alegem sensul şi menirea: nedreptate sau plenitudine; blestem sau binecuvântare!

aforism de Iulia Mirancea (20 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei să-ţi spun părerea mea despre oamenii de televiziune? Suntem toţi nişte măscărici demni de scârbă, care venim şi ne schimonosim la televizor, tragem nişte filosofii în care nici măcar noi nu credem, plecăm acasă şi avem exact aceleaşi probleme ca şi oamenii obişnuiţi. Dar nu ne place să fim confundaţi cu ei, pentru că noi suntem vedete de televiziune.

Teo Trandafir în interviu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sâmbăta lui Ingrid

în fiecare sâmbătă mă întâlneam cu Ingrid undeva la marginea oraşului,
acolo avea o căbănuţă plină de praf şi lucruri inutile.
în prima zi m-a învăţat cum să sting ţigările de pielea ei încinsă de dor,
asta îi mângâia orgoliul şi se simţea cu adevărat împlinită.
după o luna învăţasem să ne tăvălim printre macii de pe dealurile din Lahti,
lumea devenise bănuitoare, ne credea îndrăgostiţi de legendele cu dragoni ce scuipă
flăcări
dar noi ştiam prea bine,
că nu e aşa.

seara ne costumam în oameni trişti şi ne dechideam aripile în zadar,
vinul ieftin nu ne ajuta să trecem peste prăpastia veşniciei,
nici măcar el.

poezie de Eduard Dorneanu (23 iulie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi nu murim, noi nu plecăm

Că suntem prea trişti şi-am uitat să zâmbim...
Că-ntr-un Crăciun plâns am învăţat să murim...
Că-n locul iubirii, ura ne-alină...
Prieteni ai mei, nu ţara ni-i vină!

Limfaticul scâncet, nu ni-e de ajuns!
Nu ştim scrâşnet de câine, nici coarne de-mpuns!
Avem eleganţa blândului Cuza!
Din Mihai şi Ştefan, ne tragem noi spuza!

Că dacii ne-au dat demnitatea, iubirea,
Nu-nţelegem odată? Asta ni-e firea!
Să ne "luminăm" zici, frate Bălcescu?
Asta ne-ai dorit, domnule, Eminescu?

Cipriane-copil, Crai Nou ne lăsaşi...
Noi nu-l mai văzurăm, de când, tânăr plecaşi...!
Iorga-nţeleptule, cât dor ţi-ai durut...
Când Brâncuşi ne sculpta o poartă-n sărut...!

Că suntem prea trişti şi-am uitat să zâmbim...
Că pe prunci, ca pe miei, trebui să-i jertfim...
Crăciune străbun, în genunchi colindăm:
Noi nu murim, noi nu plecăm!

Noi nu murim!

poezie de Iulia Mirancea din Crăciun însângerat (1 decembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adesea "călcăm" cu sfială şi recunoştinţă locul cel mai gingaş al inimii (cuiva), presărat cu orhideele cele mai delicate, îi luăm cu noi suavitatea şi, copleşiţi de candoarea ei, ne îmbălsămăm propriul suflet!

Iulia Mirancea (19 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orbul simte doar atingerea bănuţului pe care i-l punem în palmă şi e fericit; nu e nevoie să fim văzuţi de cei cărora le facem bine!

aforism de Iulia Mirancea (4 martie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se pare că noi, oamenii, suntem creaturi întreprinzătoare. Suntem provocaţi de anotimpuri. Vedem solul şi soarele şi ploaia şi seminţele şi simţim că ne îndeamnă să le punem la treabă. E ca şi cum viaţa şi natura ar spune: "Ai geniul de a face ceva unic din noi? Suntem materii prime. Ce lucruri splendide poţi crea în timp ce te afli aici?".

Jim Rohn în 7 Strategii pentru obţinerea bogăţiei şi fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adesea, ridicăm piatra (poate din greşeală) către semenul nostru; uneori îl nimerim sau chiar îl ucidem; arareori ne pare rău; şi, aproape întotdeauna,... prea târziu!

Iulia Mirancea (8 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

O gură eternă de rai

Ca peregrini pe Pământ,
E bine s-avem permanent
În trăistuţa periplului nostru,
Suficiente merinde!
E bine să punem ulciorul cu apă
Curată şi bună, dătătoare de viaţă;
Să mai punem acolo-n trăistuţa celestă,
O-nvelitoare din fibră sfinţită,
Călduroasă, rezistentă şi sacră;
Şi, candela cu Din Lumină, Lumină,
Pentru-a lumina şi-ncălzi, la nevoie,
O peşteră-ntunecată şi rece!
Nu ştim ce şi, mai ales, pe cine-ntâlnim
Pe neştiuta, anevoioasa cărare!
Poate pe însuşi Isus îl găsim:
Însetat, înfometat şi flămând...!
Şi-atunci, sufletul nostru, cu de toatele-n el,
Spontan se va face, maiestuos şi divin,
O gură de rai! Eternă şi pură!

poezie de Iulia Mirancea (28 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru oameni

În dimineaţa aceasta
voi şterge
toate lacrimile
din lume
cu o declaraţie
de dragoste:
vă iubesc!

poezie de Iulia Mirancea (29 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raţiunea nu-şi poate întrupa vreaul în intenţie, fără a-şi reconfigura dorinţa în formula trebuinţei; chiar acolo, în piatra zgurei, forată adânc, până la rădăcina visului; până la rădăcina visului dezavuat, sugrumat de chinga neputinţei! Din chinga neputinţei, ne vom fi putând smulge doar prin noi înşine; şi vom fi meritând! Existenţa va fi meritat aceasta! Chiar aşa, jumuliţi de pene, jupuiţi de vii, înghiţiţi cu fulgi cu tot; exorcizaţi de zgura interminabilă!

Iulia Mirancea în Tot ce am vrut (2009)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar trebui să azvârlim veninul din suflet, cu pahar cu tot, la picioarele fiecărui asfinţit...! Dar, deşi acest clinchet e foarte plăcut auzului, totuşi, arareori ni-l amintim! Şi, adesea, prea târziu...!

aforism de Iulia Mirancea (20 ianuarie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul spre iad e pavat cu multă iubire şi intenţii bune şi datorită faptului că nu avem înţelepciunea să discernem nu ştim ce e bine sau rău pentru noi şi nu ştim cine suntem noi cu adevărat. Luăm răul şi întunericul, aşa cum ne sunt date, şi care vin la pachet cu iubirea şi lumina. Însă doar noi suntem reponsabili să transformăm iadul în rai.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai în clipele de rară claritate, concentrare şi privire atotcuprinzătoare, ştim cu adevărat cine suntem şi modestia oamenilor de seamă, adesea surprinzătoare, izvorăşte în bună parte din faptul că, îndeobşte, ştiu puţin despre ei înşişi, nu le sunt prezenţi lor înşişi şi se simt, pe drept cuvânt, oameni obişnuiţi.

citat clasic din Thomas Mann
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!