Ești Iubirea
Cândva, într-un demult al demultelor mele
când zorii-mi seduceau primăveri
Ursa Mare s-atingă,
aici, în milimetrul universului meu,
m-am temut...
m-am temut de luceferi... de nori...
sau poate de brumele toamnei...!
M-am temut și vroisem să fug...
să ies din propriul meu vis...
și apoi... să m-ascund...!
Ci Tu (?) m-ai oprit...
m-ai tras înapoi și mi-ai spus:
"Nu! Aceea e ușa din dos...
departe de Astru...
de înalt... de adânc...
departe de Calea Lactee...
aceea-i o poartă-n abis...!"
Și-atunci, am rămas...!
Am rămas dar apoi, ne-mpăcată de însămi,
de rostiri nechemate...
de chemări nerostite...
vinovată de dor inutil risipit,
din nou am pălit...
am pălit precum floarea ce tulpina i-o rupi...
și, cu suflet înfrânt,
am vrut să cobor de pe propriu-mi altar...
să alerg în neant...
ci Tu (?) m-ai certat:
"te-așteptă un semen -mi-ai spus-
nu vrei să-i alini un durut?"
și-am rămas...
Am rămas dar, în urmă, din nou m-am oprit...
m-am întors în confuz...
am fugit spre-ntuneric...
m-am dus către Stix...!
Rânduism steluțe-n cununi pentru talerul toamnei,
dar, nimic n-am mai vrut!
Ardeam de dorință să-mi smulg din ființă averea-mi
și apoi să mă-mprăștii pe lespezi îngropate-n prihană,
jertfă să m-aduc inerției...
dar Tu (?) mi-ai surâs: "nu, mai rămâi, am nevoie de tine!"
Iar eu, am rămas!
Am rămas și acum sunt aici, din nou către nimb de lumină,
din nou în zenit, din nou ocrotită de vis!
Sunt aici! Sunt Prezent și, în zâmbet șoptit, te întreb:
cine ești? nu ești înger? nu ești propriul meu cuget?
atunci știu, ești mai mult de atât:
Ești Iubirea!
poezie de Iulia Mirancea (6 martie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre îngeri
- poezii despre înfrângere
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
- poezii despre prăpăstii
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
În memoria bunicului meu
Dac-aș fi știut că pleci departe
Nu, nu aș fi stat deoparte
Te-aș fi strâns cu mare dor
Nu mi-ai fi rămas un gol
Dar e târziu pentru regrete
Suntem ai vieții marionete
Sau am fost, tu nu mai ești
Aș fi vrut să nu îmbătrânești
Vezi tu oare ce zi vine?
Un an s-a dus și fără tine
Speram să fi rămas aici
Dar e târziu, și-am cicatrici...
poezie de Hollo Noemi (10 septembrie 2018)
Adăugat de Hollo Noemi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre teatrul de păpuși sau poezii despre dor
O filă...
dintre toate care le-am iubit,
ești nebunia dintre ele,
te-am așezat în rolul ce-ai dorit,
în cartea mea cu stele
m-ai îmbrăcat între dureri
și clipe de visare,
degeaba sunt la fel ca ieri,
ești fila trecătoare
în focul unor amăgiri,
eu m-am topit în tine
dar am simțit și noi trăiri,
înălțătoare, pline
în ochii tăi atât de mari,
m-am oglindit o dată,
mi-ai dăruit dulce nectar,
otrava ce nu iartă
acum îmi ești al meu trecut,
o filă într-o carte,
citită, am rămas tăcut,
citesc și sunt departe
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trecut
- poezii despre cărți
- poezii despre tăcere
- poezii despre stele
- poezii despre ochi
- poezii despre nebunie
- poezii despre lectură
- poezii despre iubire
Șarpele iubirii ținut de subsiori
M-am făcut șarpe de umbre și lumină,
M-am strecurat prin ierburi și prin flori,
M-am hrănit cu rouă sfântă de sulfină,
Am pocnit fierbinte cu biciul pe sub nori.
Tu ai scuipat în sân petalele de frică,
Cruce ai făcut și ai privit spre nalt,
Ai urcat vânjos pe-o buturugă mică
Și pe suflet, cu-un zâmbet, m-ai călcat.
M-am pitit cu tact în inima-ți vioaie
Și-am rămas uimit cât de frumoasă ești,
M-ai descântat și am ieșit din ploaie
Iubire minunată, pictată în povești.
Nu mă mai strecor prin umbre și lumină,
Prin ierburi din fânețe și prin flori,
Sunt jumătatea ta din veșnica sulfină,
Sunt șarpele iubirii ținut de subsiori!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre șerpi, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre rouă, poezii despre ploaie sau poezii despre pictură
Visul din umbră
Mi-ai apărut, din nou, în gând,
Cum te știam: frumoasă;
Erai la ușa mea, sunând,
Și te-am poftit în casă.
-De ce ești trist? m-ai întrebat
Privirea ta e sumbră.
-Când te-am văzut, m-am bucurat,
Dar tu ești doar o umbră.
-Sunt umbră, da, sunt umbra ei,
Dar ea m-a vrut la tine,
A vrut în brațe să mă iei,
A vrut să-ți fie bine.
-Greșeala ei, greșeala mea!
De vină e uitarea,
Căci n-a venit când trebuia
Să-mi fie alinarea.
Acum și-n gând e prea târziu,
Iar visul de iubire
E doar al tău: nu pot să-ți fiu
Decât o amintire.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre tristețe, poezii despre gânduri, poezii despre greșeli, poezii despre frumusețe sau poezii despre amintiri
Nu voi fi eu
M-ai întrebat dar n-am putut răspunde,
M-ai adunat apoi la pieptul Tău
Cum stau aici n-o să mai stau niciunde
Și nicidecum n-o să-mi mai pară rău.
Când văd cum dintre ceruri se coboară
Lumina Ta și arde-n ochiul meu
Nici nu mai știu ce-ar mai putea să doară
Când Te-ai atins de mine, Dumnezeu...
M-am închinat și m-am rugat cu frică
Să nu mă lași aicea pe pământ
Întinde-ți, Doamne, mână și ridică
Atinge-mă din nou cu Duhul Sfânt.
Și-am să înțeleg ce nu se poate spune
Ce-i presimțit în mintea mea de-abia,
Fă, Doamne-Dumnezeule-o minune
Și-ajută-mă să nu mai ies din ea...
Desfă-Te, Doamne sfinte din înaltul
Acestui cer ce stă acolo sus
Nu voi fi eu să Te primesc, ci altul
Nu voi fi eu, va fi numai Isus...
poezie de Adriana Cristea (16 iulie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre religie, poezii despre frică, poezii despre creștinism, poezii despre Sfântul Duh, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre Dumnezeu
Rugăciunea unei broaște țestoase
Doamne, ajută-mă să redevin mieluța din copilăria pe care mi-ai aruncat-o la câini! Eu nu m-am supărat, Doamne, pentru că mi-ai șterpelit cloșca, tocmai când mă vârâsem sub ea... Și era atât de cald...!
Nu, nu m-am supărat, ci am tăcut chitic! Pe urmă, din cauza nedreptății tale, m-am zbătut ca peștele pe uscat, Doamne!
Puteam să te dau în judecată, pentru sechestrare de pământeni, sau să te pârăsc la D. N. A., pentru însușire ilicită de luturi! Dar eu te-am iertat... Doamne!
Ceea ce mi-ai luat (și continui să-mi iei), niciodată n-o să-mi mai poți da înapoi... De aceea, te implor, Doamne: fă-mă din nou miel, ca să nu mă revolt ci doar să scâncesc, atunci când îmi pui cuțitul la gât...!
rugăciune de Iulia Mirancea (15 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre revoltă, poezii despre pești, poezii despre oi, poezii despre iertare, poezii despre câini sau poezii despre copilărie
Andy Sachs (în timp ce ea și Christian se plimbă prin Piața Vosgilor, după ce s-au îmbătat): Nu am înțeles niciodată de ce toată lumea se dă în vânt după Paris, dar acum... (Râde și se învârte după un stâlp.) E atât de frumos. (Christian dansează puțin cu ea și apoi o sărută.) Nu pot face asta. (O sărută din nou.) M-am despărțit de Nate abia acum câteva zile. (O sărută din nou.) Am băut prea mult și nu pot gândi limpede. (O sărută din nou.) Nici nu te cunosc îndeajuns de bine și sunt într-un oraș stăin. (O sărută din nou.) Am rămas fără motive.
Christian Thompson (zâmbind): Slavă Domnului! (O sărută încă o dată.)
replici din filmul artistic Diavolul se îmbracă de la Prada
Adăugat de Matache Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre râs, citate despre zile, citate despre vânt, citate despre sărut, citate despre plimbare, citate despre oraș, citate despre frumusețe sau citate despre dans
Am mai visat...
Când m-am trezit în mine era toamnă,
Se ofileau și crini și trandafiri,
Dar mi-a rămas în minte-un chip de doamnă
Ce îmi zâmbește-n zilele pustii.
Poate-ai plecat, poate-ți încerci norocul,
Sau poate ai găsit o nouă zi,
Și umbra îți mai tine acum locul,
Pe acea bancă-n serile târzii.
Poate din când în când privești spre stele,
Cu-n zâmbet trist renunti la orice vis,
Și par așa departe, când pe ele,
Cu mâna-ntinsă nu le mai atingi.
Când m-am trezit era târziu și noapte,
Te-am căutat până în ierni târzii
Și mi-au rămas în inimă păcate
Să le ador în fiecare zi.
Am mai rămas, zâmbind, în chip de ceară
Și-am mai visat puțin, la răsărit,
M-am modelat în chipul tău, de vară
Și m-am topit, pe bancă, liniștit...
poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre trandafiri, poezii despre timp sau poezii despre seară
Viața e frumoasă!
Am coborât la malul râului
Și m-am așezat lângă edec.
Am încercat să gândesc, dar n-am putut,
Așa c-am sărit cu gândul să mă-înec.
Dar am țâșnit la suprafață și-am țipat!
Apoi, din nou am încercat să-mi vin de hac!
Dacă apa n-ar fi fost atât de rece
Poate că aș fi reușit s-o fac.
Dar era Rece în acea apa! Era rece!
Mai târziu, m-am urcat pe turn
La douăzeci de etaje înălțime.
M-am gândit la copilul meu
Și-am crezut c-o să sar, că s-a zis cu mine.
Am rămas acolo și am țipat!
A fost cât pe-aci, cât pe-aci să-mi vin de hac!
Dacă turnul nar fi fost atât de înalt
Poate că aș fi reușit s-o fac.
Dar eram atât de Sus! Atât de Sus!
Acum, dacă tot sunt aici și în viață,
Presupun că a trăi este firesc.
Aș fi putut muri din dragoste
Dar am fost născut ca să trăiesc,
Așa că-o să-mi mai auzi țipetele,
O să mă mai auzi spunând că-mi vin de hac.
Nu m-aș simți însă bine, draga mea,
Să te știu tristă fiindcă-am reușit s-o fac.
Viața-i frumoasă ca un vin spumos! Viața-i frumoasă!
poezie clasică de Langston Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre naștere sau poezii despre moarte
Talerul
Am cumpărat de la un negustor bătrân o cumpănă
și-am dezlegat-o de-al ei praf;
Am așezat-on raft, și taler am umplut
cu tot ce minții mele i-a rămas.
Și-am furișat în taler frumusețe
și pe furiș priveam cumpăna Ta;
Tu mă priveai zâmbind, dar cu tristețe,
și-am observat că se-nclina exact cum se-nclina a mea.
Dar dupo vreme nu te-am mai văzut
și n-am mai luat aminte la cântar...
m-am depărtat încet spre nevăzut
și-am pus în taler gândul meu murdar.
În celalt taler erau zvonuri parcă
venite de-undeva din trist trecut
Iar talerul plutea, de parcă,
Trecutul meu era pe drept avut.
Și-așa a fost...
Acuma stau să număr toți anii ce-au fugit ca gând furiș...
Am prețuit în cumpănă mult aur
pe care-am dat bani grei, sau mai puțini;
Și m-am crezut pe mine mai degrabă,
sau mai degrabă am crezut niște străini.
Când te puneam pe tine în balanță
talerul meu părea că e mai greu
Tu mă iubeai zâmbind, de la distanță
și te-ntristai că mă-nșelam mereu.
În cumpăna ce o țineai Tu-n mână
Talerul meu era un pai în vânt.
Un praf ce nu clintește, nici n-amână
acul care măsoară prețul pe pământ.
Și m-ai chemat...
Și mi-ai făcut cadou talerul Tău...
Acuma parcă lucrurile-s altfel...
Acuma parcă totu-i NOU.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre numere, poezii despre comerț sau poezii despre cadouri
Mi-am dat seama, prea târziu
Mult prea repede-am căzut
Când din flori ai apărut.
Pe spate eu am căzut,
Toată viața am zăcut.
Să mă ridic, n-am putut,
Și m-am transformat în lut.
Poate tu, asta ai vrut,
Când din flori ai apărut.
De-atunci, mult timp a trecut.
Din cenușă-am renăscut,
Pe tine iar te-am văzut,
Pe spate, n-am mai căzut.
Acum, noroc am avut
Că tu mi-ai dat un sărut.
Viața nu mi-am mai pierdut
Și-am rămas pe acest lut,
Să trăiesc, nu ca-înainte,
Fiindcă m-am învățat minte.
Atunci când răsari din flori,
Tu nu vrei să mă omori.
Tu vrei doar să mă iubești,
Fericire să-mi dorești.
Viața vrei să ne unim
Și-împreună să trăim.
M-ai convins, acuma știu.
Mi-am dat seama, pre târziu.
poezie de Dumitru Delcă (17 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre sărut, poezii despre noroc, poezii despre lut sau poezii despre flori
Târziu, în toamnă
(poezie creștină)
Nu mă condamnă gândul c-am ajuns
În toamna vieții căutând răspuns,
Cât nepăsarea dusă până-n toamnă
Și întristarea duhului ascuns
Tăcerea despre Tine mă condamnă.
M-am ofilit la mijlocul cărării,
De mult ce-am stat sub gardul nepăsării;
Și-nfometat, sub frunzele bătrâne,
Privesc din nou spre poarta îndurării,
Să-Ți, amintesc că sunt aici, Stăpâne!
Degeaba aș mai bate pe la geamuri,
Că sunt fricos și fără vlagă-n ramuri!
Puținul rod ce-l dau spre pocăință
E prea puțin să-mi crească alte hamuri
Și cad răpus de-o nouă neputință.
Mi-au răsărit zăpezile în minte
Și-oi îngheța din lipsă de cuvinte,
De nu vei vrea din nou ca să promiți
C-aduci din cerul Tău îmbrăcăminte
Și hrană la copacii dezgoliți!
Când rostul meu doar moarte mai înseamnă
Și stau pierdut, cu crengile vâlvoi,
Un ticăit de vreme mă îndeamnă
Să mă ridic la ultimul război.
Mai ești aici? Mi-a mai rămas din toamnă?
Am auzit că m-ai chemat 'napoi...
poezie de Viorica Mariniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi, poezii despre zăpadă, poezii despre vestimentație, poezii despre război sau poezii despre promisiuni
Bebe ștrumf
Bebe ștrumf, micuț, modest
Am să-ți spun de ce zâmbesc
Căci vreau s-auzi tot ce gândesc,
Când pe tine te privesc.
N-am să mint, îți spun de bine...
Da, drag ștrumf, e despre tine.
Știu că acum citești atent,
Chiar dacă eu sunt absent.
Tu mă-nțelegi, nu ești oricine,
Ești un ștrumf, iar tu știi bine,
Tot ce-i scris e de la mine,
Din inimă pentru tine.
Întâi de toate, îți mulțumesc,
Iar acum eu nu glumesc.
Îți mulțumesc că știi s-ajuți,
Mulțumesc că mă asculți.
E greu, când spun ce simt cuiva,
Devin nesigur, și nu aș vrea,
Dar vreau să știi de ce zâmbesc,
Vreau să știi tot ce gândesc.
Te admir că mă-nțelegi,
N-am crezut că vrei să-ncerci,
Sunt dificil, ciudat în toate,
Dar tu mi-ai spus că nu se poate.
Mi-ai zis direct că sunt special,
Nu ciudat, și nici normal,
Aveai dreptate, ai zis bine,
... special, căci te cunosc pe tine.
Din nou, repet: îți mulțumesc,
M-ai învațat ceva firesc,
Mi-ai amintit ce am uitat:
Că ești un ștrumf adevărat.
Ți-am scris ce simt, nu am mințit,
M-am deschis, m-am străduit,
Am vrut să știi de ce zâmbesc,
Am vrut să știi tot ce gândesc.
Si să știi destul de bine,
C-am scris numai pentru tine.
Iar ca mesaj de încheiere,
Hai pa-pa, la revedere.
poezie satirică de Dacian Nemeș
Adăugat de Dacian Nemeș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre sfârșit, poezii despre mulțumire, poezii despre modestie, poezii despre minciună, poezii despre inimă sau poezii despre dreptate
M-am risipit
M-au viscolit și ierni și timp și viață
În graba lor furtuni m-au tot cernut,
De-ar fi să plâng, mi-e lacrima de gheață,
M-am risipit, m-am adunat, și-atât.
Am strâns mereu în pumnul meu averi,
Trufaș stăpânul lumii m-am crezut,
Pe umeri aplecați, ducând poveri
M-am risipit, m-am adunat, și-atât.
Si am visat, pân-au rămas doar- vise
Nici nu mai știu prea bine ce am vrut
Trecut-au anii, tâmplele mi-s ninse
M-am risipit, m-am adunat, și-atât.
Iar azi, când tu îmi bați in suflet iară
Iubirii să-i mai facem legământ...
Nu stiu de iei, sau pui altă povară
M-aș aduna, de-aș ști pe unde sunt.
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre prezent, poezii despre plâns sau poezii despre ninsoare
De câte ori...
De câte ori am încercat,
Atâtea șanse-am spulberat.
Încerc mereu, sunt disperat
Să-i amintesc ce a uitat.
N-a mai vrut și a plecat,
Într-un minut ea m-a lăsat.
Nimic frumos n-a mai durat
Și-am rămas îndurerat.
După ea să fug am ezitat,
N-am putut, am înghețat,
Oricat de mult m-aș fi luptat,
N-am putut, eram blocat.
"Ce să fac?" m-am întrebat,
Ce am vrut n-am realizat,
Am rămas neajutorat
Și de durere torturat.
De câte ori am încercat
Să ma ierte, m-am rugat,
Dar n-a vrut, nu m-a iertat,
Nici măcar nu i-a păsat.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minute, poezii despre gheață, poezii despre ezitare, poezii despre durerea sufletească sau poezii despre durere
Joey: Tu ești cel de care m-am îndrăgostit de două ori, Dawson. Prima oară de prietenul meu, băiatul împreună cu care am crescut. Și a doua oară, după ce m-ai sărutat. M-am îndrăgostit din nou. Faptul că nu suntem împreună nu face ca sentimentele mele pentru tine să se schimbe.
replică din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre schimbare, citate despre prietenie, citate despre iubire sau citate despre creștere
Bonsai
La o margine de lume
Unde ochii ți-adăpai,
Un copac, ieșit din hume,
Te-a rugat să-i dai un nume.
- Ești... bonsai!
-Bine, dar eu sunt afară,
Cresc de capul meu, nu vezi?
Duc o viață solitară
Unde alții pot să moară,
Tu, ce crezi?
Dacă am coroana mică
-Pare tunsă, dar nu e!-
Zici că rasa mea-i pitică,
De ghiveci, la o adică,
Păi, de ce?
M-am luptat cu vânturi rele
Și-am învins: am rezistat!
Nu din false temenele
Sunt mai strâmb la rămurele:
M-am forțat.
M-am opus la geruri crude
Și-am rămas eu singur, vai!
Am scăpat de-atâtea trude!
Unde-s falnicele rude?
Eu... bonsai?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tuns, poezii despre singurătate, poezii despre rude, poezii despre ger sau poezii despre creștere
Cu iubirea pe plai
M-am dus cu iubirea pe plai
Și îngeri musteau din adânc,
Bunico, doar tu nu erai!
De-aceea, cu cerul, te plâng.
În crâng, risipindu-se lin,
Bunico,-mi trec ochii spre stele.
Poate c-o să ne întâlnim
La marginea lumilor mele.
Te-am pus, o mușcată,-n pridvor,
Bunico, să-mi fii mai aproape,
Venit-a un vânt trecător,
Te-a dus printre lacrimi, departe.
De dor și de vis, mă anin,
Bunico în cuiul icoanei,
Și iarăși în noapte suspin,
Ascultând poveștile mamei.
Ți-am pus în privire poteci,
Și lampa din nou am aprins,
Bunico, dar tu nu mai treci
Prin buclele noastre de vis.
Și flacără-n cer m-am făcut,
Din vatră mustind... și izvor,
În ceruri, mă văd licărind.
De tine, bunico, mi-e dor.
Oftez, dar tu dă-mi un sărut
Și mângâie-mi chipul aprins,
Bunico, nu pot să te uit,
Doar tu ești singurul vis...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte sau poezii despre mamă
Risipire...
M-am risipit precum un țărm în valul sidefiu,
Tu treci în umbra mea de jar, dar vai, e prea târziu.
Furtuni îmi țes cărări de jad și-n leagăn de argint
Mă pierd, alerg tăcut și cad... și brațele-mi întind...
Nimic nu-mi este cunoscut, în cețuri rătăcesc,
Mă soarbe-n el un gol rotund... Aripi de vis îmi cresc!
Mă strigi, dar nu mai pot privi... privirile mă dor!
Pe alte căi îmi este dat să trec rătăcitor...
Acum sunt înger în apus... Demon n-a fost să fiu!
Tu m-ai gonit din iadul tău, acum e prea târziu...
Frenetic eu te-aș fi iubit, necuvincios de cast,
Dar sărutarea-ți cu venin în suflet mi-a rămas.
Acum luminilor din jur, eu îngenunchi și plâng,
Căci au ales din calea ta, să vreau, să pot să fug...
Din iadul tău nepieritor, să știu să evadez,
În alte lume să mă nasc, să am alt vis, alt crez.
Oh, demon, eu eram un mit, tu noapte de granit,
Dacă cu-adevărat știam, eu nu te-aș fi iubit...
Dar am crezut cuvinte dulci, atât de-nșelătoare
Și prea târziu am înțeles că sufletul mă doare.
Himeră cu aripi de foc, te-ademenea tacit,
Eu poate n-am știut ca ea, iubite, să te mint...
Eu m-am pierdut în adevăr, iar tu în depărtare,
Sunt val îndepărtat de țărm, lotcă pierind pe mare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
Am să-ți spun de ce zâmbesc,
Că vreau s-auzi tot ce gândesc,
N-am să mint, îți spun de bine...
Da, drag prieten, e despre tine.
Știu că acum citești atent,
Chiar dacă sunt absent,
Căci mă-nțelegi, nu ești oricine,
Iar tot ce-i scris e scris de mine.
Întâi de toate, îți mulțumesc,
Am mâncat, deci nu glumesc,
Îți mulțumesc că știi s-ajuți,
Mulțumesc că mă asculți.
E greu, când spun ce simt cuiva,
Devin nesigur, și nu aș vrea,
Dar vreau să știi de ce zâmbesc,
Vreau să știi tot ce gândesc.
Te admir că mă-nțelegi,
N-am crezut că vrei să-ncerci,
Sunt dificil, ciudat în toate
Dar tu mi-ai spus că nu se poate.
Mi-ai zis direct că sunt special...
Nu ciudat, și nici normal,
Aveai dreptate, ai zis bine,
... special, căci te cunosc pe tine.
Din nou, repet: îți mulțumesc,
M-ai învațat ceva firesc,
Mi-ai amintit ce am uitat:
Că am un prieten adevărat.
Ți-am scris ce simt, nu am mințit,
M-am deschis, m-am străduit,
Am vrut să știi de ce zâmbesc,
Am vrut să știi tot ce gândesc.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre prietenie adevărată, poezii despre prietenie sau poezii despre mâncare