Pastel

Ce zarvă e în lumea porumbilor în zori,
Şi câtă bucurie în jurul casei voastre:
Priveşte, vin păunii cu crestele albastre
Şi cozile învoalte ca un ghiveci de flori.

Şi-n urma lor, curate şi lucii ca zăpada,
Păşind pe cărăruia cu albe romăniţe,
Coboar-acum alaiul de mândre păuniţe,
Că de-atât alb, deodată s-a-nveselit ograda.

Şi s-a trezit măgarul zbierând duios la soare,
Vroind să spună parcă ce vede şi-nţelege;
Dar trist îşi pleacă fruntea ca Midas, vechiul rege,
Văzând albastra-i umbră culcată la picioare.

poezie clasică de Dimitrie Anghel din Fantazii (1906)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

O mireasmă dulce mă înfăşoară, înfiorându-mă...
... o umbră vie...
Îmi miroase a cald, a soare... a lună şi stele...
Îmi eşti încâlcit prin suflet... în gânduri şi cuvânt..
şoaptele-ţi se leagănă pe piele şi-n sânge,
Te inspir, uitând să expir,
să-mi rămâi aş vrea...
bătăi de inimă, clopote de moarte şi suspine de dor răsucite în zâmbete îngheţate...
amestecate cu paşi care pleacă,
pleacă înainte să ajungă.
Şi-mi arde în lumina ochilor o urmă seacă a visului nevisat...
Da... mă arde năprasnic un vis pictat în noapte... dar risipit în zori.
M-am trezit mirosind a tine...
Pe urmele paşilor îmi cresc flori albe...
purtându-te.
Mi-s ochii de rouă, iar buzele-mi te rostesc...
răsuflu un abur spre o fereastră,
pe care cu degetul conturez chipul tău...
numele tău strig dureros...
sperând o clipă să te mai văd...
Urma ta se pierde însă, alb şi trist...
Am mai deschis o dată uşa spre tine
un pic de aer să intre pentru o ultimă răsuflare,
dar te simţeam smulgându-te dureros...
Plecai... uitând să mă înveţi să respir fără tine...
Atunci mi-am netezit cu grijă cuvintele şi gândurile...
respirând doar răsunetul paşilor tăi prin mine, şi-o lacrimă...
Le-am şoptit un început de poveste... şi-au adormit, încremenite, murmurându-te...
"ce vis frumos..!.. era doar în trecere însă..."

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub priviri exorcizate

cu blândeţe îşi tremură aripile
banalele mori de vânt nu mai obiectează
de atâta rotire
se prefac în enigme roşii albe galbene mov
în tictacuri târzii
când nu-i privită o creangă
se despovărează brusc
zăpada fuge în spatele casei
trist cugetul tace parcă nimeni fiind
toţi se grăbesc
pe ferestre lunecă faruri
lipiţi de geam zori
intimidaţi întârzie dorinţele de ieri
strânse cu bucurie avară în iarnă
de visători cu mâinile învelite în
fâşii de lumină
într-o beţie de calde atingeri
curgătoare de pe acum ca un preludiu
sub priviri exorcizate şi orice s-ar întâmpla

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aurul unui fulger

Aurul unui fulger pe cer s-a aruncat
Pentru a lumina întreg pământul
Şi-n clipa aceea, urma i-am luat
Păşind în universul lui cu gândul.

Lacrimi ascunse calea mi-au tăiat
Şi-n întunericul din nori ţesut deodată,
Raze de soare dulci au apărut
Şi viata mi-a părut mai minunată.

Sub curcubeu încă păşesc şi-n suflet
Încă mai simt cum soarele răsare
Mă pierd printre speranţe, flori şi cântec
Şi de dorinţă mă trezesc în zare.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce trist!

Ce trist să-l vezi în lumea ta,
Să-ţi zâmbească,
Să te primească aşa cum eşti,
Să-ţi fie alături la bine şi la rău,
Să te înţeleagă,
Să te ajute,
Să-ţi arate lumea lui,
Să te primească în ea ca pe o regină,
Apoi să plece.

Ce trist când viaţa ta are lumină,
Când lumea ta şi a lui se contopesc,
Totul este zâmbet şi căldură,
Toate frumos se împletesc
Şi dintr-o dată totul se destramă,
Lumea din basm devine coşmar
Şi sufletul plin de iubire
Se îneacă în amar
Căci într-o zi el pleacă.

Ce trist că tu rămâi tăcută,
Plângi cu amar în urma lui
Şi nimeni nu te mai ajută,
Nu are cine să ţi-l dea înapoi.

Ce trist când lumea visului se pierde
Şi realitatea este amară!
Ce trist când pleacă fără urmă
Şi îl priveşti ultima oară!

poezie de Andreea Ion (2008)
Adăugat de Andreea Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori...

Peste tot dai doar de flori...
Peste dealuri şi câmpii,
În buchete la copii,
În ghiveci, pe rămurele
Dar şi-n locuri strâmturele;
Mai găseşti flori şi pe piept
Şi pe cap când eşti deştept,
Flori poţi prinde la stomac,
Sunt şi-acelea cu caimac;
Flori se scot şi prin viu grai,
Sunt şi flori de mucigai,
Nu mai zic, les fleurs du mal
Recitate gutural....
Iar primordiala floare
Cea trimisă de la soare...

poezie de Vasile Zamolxeanu (11 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada mieilor

În urma turmelor de miei
Şi clinchetul de clopoţei
Păşesc cu grijă jos în vale
Să nu alunec pe cărare

Zăpada mieilor în fugă
Mi-a aşsezat un fulg pe gură
- Nu te speria... noi ne jucăm
Şi o dantelă croşetăm!

Prin ea se vede fir de iarbă
Şi flori de cais ce vor să cadă
Izvor de apă, cristalin
Îl iau cu mine în potir.

Şi ne topim în depărtare
Şi eu şi spuma de ninsoare
Rămân în soare juvenil
Miei albi... şi luna lui april.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâtea flori, şi nu sunt două să-mbrace la un fel veşminte...

citat celebru din Dimitrie Anghel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rochia

Aş aduna în palme petalele de floare,
Din crini şi lăcrămioare o rochie să-ţi fac
I-aş pune şi paiete din razele de soare,
La poale aş tivi-o cu flori de liliac

Şi-n loc de cingătoare pe talie s-o ţină,
Ţi-aş împleti albastre flori de nu mă uita,
Ţi-aş aşeza pe frunte cunună de lumină
Şi nu din astrul zilei, ci din privirea ta.

O rochie ţi-aş face din florile pădurii
Şi ţi-ar veni turnată, mai bine decât crezi
În degrade-mbinate, culorile naturii
Ţi-ar scoate-n evidenţă frumoşii tăi ochi verzi.

Şi astfel înflorită să fii o veşnicie
Rivala primăverii, regină peste flori
Şi pe covorul roşu când vei păşi mlădie
Umili, să ţi se-încline cohorte-ntregi de sori,

Să-ţi cadă la picioare neplânse ploi de stele
Şi vântul să te poarte în zbor până la nori,
Când nopţile-ţi vor ţese senine, lungi perdele
Să le desfacă luna, iar tu să te strecori.

O rochie-ţi voi coase, cu ea să ţi se-mbrace
Şi sufletul, şi trupul în blânde, vii culori
Din galaxii pierdute atunci mă voi întoarce
În fruntea unei armii de îngeri păzitori
Din zori şi până-n noapte, din noapte până-n zori,
Să-ţi fim gardă regală, regină peste flori!

poezie de Daniel Dobrică
Adăugat de Băştinaşul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele şi măgarul (fabulă)

Cu urechea pleoştită, cu coada-ntre picioare,
Câinele, trist şi jalnic, mergea pe o cărare.
După îndestul umblet, iată că-l întâlneşte
Un măgar, şi-l opreşte:
"Unde te duci? îi zise,
Ce rău ţi s-a-ntâmplat? Şii, parcă te-a plouat,
Aşa stai de mâhnit."

- "Dar, sunt nemulţumit.
La împăratul Leu în slujbă m-am aflat:
Însă purtarea lui,
De e slobod s-o spui,
M-a silit în sfârşit să fug, să-l părăsesc,
Acum cat alt stăpân; bun unde să-l găsesc?"

- "Numai de-atât te plângi? măgarul întrebă;
Stăpânul l-ai găsit, îl vezi, de faţă stă.
Vino numaidecât la mine să te bagi:
Eu îţi făgăduiesc
Nu rău să te hrănesc;
Nimic n-o să lucrezi, nici grijă n-o să tragi."

"Ascultă-mă să-ţi spui: e rău a fi supus
La oricare tiran; dar slugă la măgar
E mai umilitor, şi încă mai amar."

fabulă clasică de Grigore Alexandrescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucurie de Florii

Osana, e Rege! Se-aude-n mulţime,
Hristos e Mesia, al nostru-mpărat!
Tresalte pământul, răsune cântarea,
Să-I dăm astăzi slavă, mereu, ne-ncetat!

Şi-n drum se aşterne a pomilor frunze...
Măslini şi finici, apoi hainele moi;
Mulţimea tresaltă şi cântă-nainte:
Osana, e Rege, Cel Sfânt e cu noi!

Isus îi priveşte, coboară pe cale,
Călare pe-asin, blândul Rege Slăvit
Cunoaşte mulţimea, El ştie şi ura...
Pe cei ce-L vor pierde, pe Domnul iubit...

Priveşte de-asemeni... priveşte copiii
Şi-un zâmbet pe buze-nfloreşte frumos;
Osana ei cântă, o Rege-al Măririi,
Slăvit fii de-a pururi, Iubite Hristos!

Stăpân fi-ne Doamne, acum şi-n vecie,
Tresalte tot cerul şi-ntregul pământ;
Osana, Isuse, Ţi-aducem doar Ţie,
Ne binecuvântă, o Doamne Preasfânt!

Amin!

poezie de Toma Simona Magdalena (27 martie 2018)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâinele mamei

Mâinele mamei coroană pusă pe suflet,
Care sfinţeşte viaţa în noi.
Obosite de vreme,
Cu drumuri lungi croite de anii
Ne string la piept întorşi de sărbători.

Mâini mamei crengi de măslin,
Sub umbra căreia am crescut
Şi-am prins aripi spre zbor
Arse de soare cu bătături
Au şlefuit oameni din noi.

Mâinile mamei altar al timpului ce zace
Zbucium al dorului din noi
Acele ce făuresc de sărbători masa mare,
Grădina cu flori,
Ciorapii de lînă in iernile geroase
Şi pansament pe rănile ce dor.

Mâinile mamei, acele păsări călătoare,
Ce ne mângâie fruntea in zori.
Ne ţin umbră la vise,
Şi ne aduc lumea la picioare.
O mâinele mamei leagăn de binecuvântare.

poezie de Elvira Conunov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea dorinţelor

Când luna-şi va-ntâlni,
În noapte al său rege
C-o ultimă suflare,
Misterul să-l dezlege.

Îi va intinde mâna,
Cuprinsă de-un sărut
Căci stele-i dau fiori,
Cum nici n-ar fi crezut.

Din ochi răsar ecouri,
Priviri, cântec din liră
Atinsă pân' la lacrimi,
Toţi îngerii-o admiră.

Păşind cu glezna fină,
Pe norii cei pufoşi
În jur se strâng visând,
Cei veşnic curioşi.

C-o trenă încrustată,
De mângâieri divine
Aşteaptă-ncet vibrând,
Un zâmbet s-o aline.

Nu ştie ce-o aşteaptă,
Şi-atât de-nflăcărată
În braţe va fi strânsă,
Mai mult ca niciodată.

Şi-n zori cu al său rege,
Se vor pierde în zare
Lăsând în locul lor,
Regina cu-al său soare.

poezie de Mihail Rujoiu din Ecoul dintr-un vis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la capătul unei fraze

ochi veniţi din marte
parcă ar vrea să spună
deschide această poartă şi priveşte
păsări verzi nisipuri albastre un cer plin de flăcări albe
şi dogoritoare toarte de ulcior
mâini
mirositoare a boabe de smirnă arse
pe o pirogă ce lunecă pe mare
până la capătul unei fraze
în care cuvintele caută
dincolo de orizontul ştiut doar de ele

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeul

Ce schimbătoare e la munte
Lumina; cât ai scăpăra,
Un curcubeu a-ntins o punte
Din casa mea pân’la a ta.

Şi-un gând, un gând nebun îmi vine!
- Aşa-s poeţii uneori –
Să mă avânt până la tine
Pe puntea asta de culori.

Cu fruntea de lumini brăzdată
Să urc tăriile cereşti
Şi, când nici nu te-aştepţi, deodată
Să-ţi bat cu degetu-n fereşti…

Dar când să urc, frumoasa punte
S-a dărâmat, - ş-acuma norii
Au tras perdeaua cătră munte:
Nebuni sunt, Doamne, visătorii!

poezie celebră de Dimitrie Anghel
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet pe treapta viselor

Când primăvara-n muguri părea că se deşteaptă
Şi vârfurile ierbii-ncepeau a se-nălţa,
Din scara de-anotimpuri, s-a scufundat o treaptă
Şi s-a trezit pământul acoperit de nea.

Pe câmpurile albe, abia întorşi, cocorii
Ar vrea să-nceapă dansul, dar paşii obosiţi
Mai lasă doar în gânduri şi-n ochi speranţa-n zorii
Cu nori plângându-şi soarta, de Soare copleşiţi.

O noapte friguroasă, încet-încet, se lasă
Pe lumea cu o treaptă căzută în trecut,
Prin ceruri se mai stinge o lacrimă aleasă
Din miile de stele ce, încă, n-au căzut.

E, totuşi, primăvară şi-n muguri par să fie
Doar vise care poartă o mare bucurie.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele este cel care vede lumea învăluită de căldură şi lumină. Fii mai întâi un soare şi apoi priveşte lumea.

aforism celebru de Carmen Sylva din Cugetări şi impresii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara (poezie pentru copii)

Vară, zână florăreasă,
Cu corfiţa plină, rasă,
De flori tămăduitoare,
Ce râd vesele sub soare,
C-au primit în dar culoare,
Iar ne-ntâmpini în cărare.

În piaţa cerului,
Târguieşti cu ciocârlia,
Să-ţi răsfeţe bucuria
Şi-i asculţi culcată în flori
Neântrecutul tril din zori,
Artă păsărească în zbor.

Coci în pântecul tău mare
Şi pe lună şi pe soare,
Grâul, pâinea viitoare
Şi legumele gustoase,
Dar şi fructele zemoase,
Pentru mese copioase.

Vară, anotimp iubit,
De vacanţe înveselit,
De la munte pân'la mare,
Tot o forfotă-n culoare,
Neastâmpăr şi visare
Şi pe ploaie şi pe soare.

poezie pentru copii de Valeria Mahok (20 septembrie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infernul alb

- Infernul se aşterne pe câmpuri şi-n livadă
Copacii cu beteală îmi par o piramidă,
S-a-nchis spre orizonturi şi ultima posadă,
Iar gheaţa mă-nconjoară c-un zid de cărămidă.

Îşi spală cerul faţa în spumă de zăpadă,
O toarnă peste coşuri ce scuipă-n valuri fumul,
De frig şi luna plină se-ascute ca o spadă
Şi bâjbâie cu vârful ne mai găsindu-şi drumul.

În faţa sobei calde, mă-ntind şi torc alene,
Doar flăcările joacă şi candela cuminte
Vrea prin fereastră parcă să macine troiene
Să nu mă-nchidă iarna în recile-i morminte.

- Dar mie albul ăsta îmi face-atât de bine,
Mă cheamă-n pragul casei să-mi spună o poveste,
Înham la sănii caii şi-alunec pe coline
De-aici până departe... Cărare nu mai este

Cât pot cuprinde ochii, 'ntunericul se-aşează
Pe case şi-n bordeie bătrânii stau la sfat,
Pe geamurile lumii doar iarna desenează,
Cu degete-ngheţate, flori dalbe. Am uitat

S-aprind în sobă focul de teamă că zăpada
Se va topi deodată şi voi pleca oftând
Spre poli sau spre niciunde ca să găsesc dovada
Că iarnă-i pretutindeni în trupul meu plăpând.

poezie de Ioan Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori, pupici, îmbrăţişări...

Flori, pupici, îmbrăţişări,
Mâncare şi băuturi
Aduse din multe zări,
În zori borş şi murături...

Unii stau şi povestesc,
Alţi-n dans se-ntrec mereu,
Numai eu îmbătrânesc
Şi vă spun, nu-mi pare rău...

Am avut şi mai am încă
Inima-n aprinse stele
Şi iubirea mi-i poruncă
Păşind tainic pe sub ele...

Tu-mi apari zâmbind în cale,
Mă descânţi cu flori albastre
Culese din deal, din vale,
Unde-s dorurile noastre...

Multe flori vor fi, coroană,
Peste trecerea-n plăcere,
Vântul va spori în iarnă
Amintirile-n cădere!...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn pentru soare

Soare! Îmi plac razele tale,
Garoafă-aurie cu multe petale,
Tu a mea faţă-mi ‘veseleşti
Când pe mine mă priveşti.

Şi parcă, cu-a ta lumină-mi spui
Că tu eşti al nimănui,
Că n-ai prieteni, n-ai duşmani,
Şi ai milioane de ani.

Toată lumea te iubeşte,
Soare trist, nemuritor,
Adu-ne-o rază de speranţă,
Pentru-al nostru viitor.

Adu-ne fericirea şi iubirea, soare!
Fă din lumea asta o mare sărbătoare,
Ajută-i pe cei nefericiţi,
Mântuieşte-i pe cei părăsiţi.

Pentru îndrăgostiţi trimite-o rază, Ca să-i ai mereu în pază; Iar mie dă-mi bucurie, C-apoi om vedea ce-o să mai fie!

Soare fii mai fericit! Că tu eşti cel mai iubit, Tu ne-aduci lumina cea bună, Şi faci lucrurile să meargă strună.

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!