Grija Ălui Bătrân
În această dimineață,
Guguștiucul a cântat a primăvară.
Verdele din glasu-i stă la pândă
Prin muguri, pe sub scoarța pământului,
Pe sub scoarța copacilor...
Numai omul scorțos nu-l aude.
El stă ca un salcâm uscat,
Pe care Dumnezeu îl ține ca semn,
Pe mejdină.
Să nu intre copiii vecinilor peste noi,
Când n-o mai fi El.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (28 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Declarație de dragoste
Noi suntem două vârfuri de copaci
Îndrăgostiți numai de-o lumină
Cu toate că tulpinile, stângaci
Ne sunt cam despărțite de-o mejdină.
Sorbim lumină doar dintr-un tacâm
Ce se numește cer, și nu ne cere
Decât să fim ce suntem: Eu salcâm
Tu pom cu roadă care face mere.
Nu voi primi să mușc din rodul tău
Chiar dacă sunt flămând precum un lup
De tine și de bine și de rău
Și tac. Tăcerea veșnic n-am s-o rup.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar cariile
în scoarța copacilor
ca o clepsidră.
haiku de Constantin Păun din O cupă de rouă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muguri de aripi
Eu, într-o viață anterioară,
Am fost o floare de primăvară,
Că prea simt, iarna, o așteptare
Și primăvara o apăsare
De jos în sus, înălțătoare, dar
Nu ca să zbor, ci numai să răsar.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muguri de aripi
Eu, într-o viață anterioară,
Am fost o floare de primăvară,
Că prea simt, iarna, o așteptare
Și primăvara o apăsare
De jos în sus, înălțătoare, dar
Nu ca să zbor, ci numai să răsar.
poezie de Marius Robu (3 februarie 2016)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vulcani sunt supape de presiune în scoarța pământului.
aforism de David Boia (16 noiembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Parfumul tău
În parc...
valuri tremurânde pe lac
sărutau maluri
alei încăpătoare
poteci șerpuitoare
băncile gemând de povești
pletele copacilor
aurii
arămii
verdele ce pulsează viul peste timp
bolovani stâncoși
măsele de minte...
sfatul ielelor în castelul fermecat
rânduiau anotimpuri
bărci lunecau pe lacrimi de speranțe
păsări târzii cătând limanul
ciripeau vise
împlinite sau promise
grădină-n toamnă
foișor de dor
cluul din decor
nuanțe omonime
în valsuri sublime
parfumul tău
adânc înfipt
în scoarța inimii mele...
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutător de cuvinte
nu am avut timp să mă fac
căutător de cuvinte
a trecut prea mult timp,
scrisul mi s-a sucit
reumatic spre toamnă
când încep să-mi rod unghiile
de emoție
șoaptele mi-au rămas de filigran
în scoarța copacilor
simțurile mi s-au tocit
de la treacătul norilor
peste sprâncene
ca și măselele cu care tot rumeg
nopțile
în care am umblat cu spinarea
cocârjată
să mă caut în mine
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o vreme, mă dureau inimile inscripțonate pe scoarța copacilor. Acum îmi dau seama că au dispărut inimile...
citat din romanul Jurnalul unui condamnat la durere de Cristian Lisandru (30 aprilie 2012)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumină de primăvară
Noi de mult te așteptam
lumină de primăvară.
Muguri se deschid pe ram
când de sus raze coboară.
Ramul când are lumină
vibrează de fericire.
Ogoare, păduri, grădină
se trezesc din amorțire.
De-acum vremea e mai caldă
și-n albastrul cerului,
zburătoarele se scaldă,
dând ocol pământului.
Când ziua dă în dimineață,
florile de primăvară,
cu parfumul lor se-înalță.
Păsări se întorc în țară.
O panoramă minunată
e întinderea albastră!
Vine iar, ca altă dată,
primăvara-n țara noastră.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Guguștiuc
Guguștiucul mi-e martor
C-am fost copil
Cânta și pe-atunci
Pe-afară
Pe crengile dafinilor
Cărora azi le spun salcâmi
Cu toate că i-am ars
Nici un cuvânt nu mai
E ca pe-atunci.
Asta e o chestie de
Filosofia limbajului
Sau de evoluția a limbii
Sau a mea.
Doar guguștiucul a rămas
De cuvânt
Să spună el!
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aluminiul este cel mai răspândit metal din scoarța terestră.
Marius Andruh în Conferințele Teatrului Național (18 martie 2018)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luceafărul de dimineață
Luceafărul de dimineață,
Un emisar al soarelui,
Sclipind iscoditor în față,
Zâmbindu-i feței omului.
Căci fiecărui om ce-l vede,
Îi face semn din ochi îndată,
Pe care soarele îl crede
Și mai răsare înc-o dată.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când pictăm, pe scoarța copacilor sau pe pânză pentru piață, nu pictăm doar pentru distracție sau profit, ci pentru a demonstra legătura noastră continuă cu natura.
citat din Galarrwuy Yunupingu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rodul pământului
Amar ca rodul pământului
Cântecul tău, pasăre tristă
Mai vreau să trăiesc
Dar numai atât
Să mă cuminec
Din glasu-ți frumos
Ca rodul pământului.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erau doi, acum e numai unul
în fiecare dimineață, împreună
ca acele ceasului, o pereche râzând atât
de perfect, zâmbind, continuând astfel
în fiecare dimineață, ei vin împreună
în fiecare dimineață, ei pleacă împreună
în această dimineață, el a plecat singur
în această dimineață, ea a rămas singură
privind în gol
prin nimicul pe care îl vede în fața ei,
prin deșertul care traversează masa,
erau doi, acum e numai unul,
acum e prea târziu, prejudiciul a fost făcut.
poezie de Jim Moore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tomnatic semn
Mă paște boala, face lapte gras,
Mă simt răscopt la minte și la trup,
Din tot ce-am fost, o frunză mi-a rămas,
Pe care dinții bolii, albi, mi-o rup.
Sunt bun la gust, la semn ajunge oala,
Copii săraci se vor hrăni de-ajuns
Din pumni, grăunțe dulci va linge boala
Bună de lapte, care m-a împuns;
Căci mai întâi s-a speriat de mine,
Cum am rămas, nu-mi fie de deochi,
Când anotimpul care stă pe vine,
La pândă, se uita la mine-n ochi.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (17 octombrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când răsare la noi, soarele apune în altă parte. În această dimineață l-am prins uitându-se acolo. Nu m-a văzut.
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când iubește, omul este Dumnezeu.
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Do(a)r nins
În această iarnă trebuie să ningă
Pe lumea cealaltă, prima dată, știu,
Ca și mamei mele să i se mai stingă,
Sub albul zăpezii, dragostea de fiu.
Și dorul de mine, proaspăt semănat,
Negru ca ogorul toamnelor târzii,
Peste care încă numai a plouat,
Peste care, iarnă, te aștept să vii.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (6 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul ține puțin.
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!