Reacție interioară
Cafeaua izvor amar,
Prima țigară sărut ce îneacă
Mai departe... umerii, ochii
Vocea se înalță răgușit
Să spargă oglinda în care ocazional
Ne-am siluit.
Lumina plutește doar la suprafață
Pleoapa dinăuntru nu vrea să respire,
Pe perna dimineții, degete obosite
Resfiră bani complici cu gust de răzvrătire..
Ce s-a întâmplat?
Un troc?... O poveste...?
Pustiul a rodit sau s-a purtat război?
Ce s-a-ntâmplat
În spatele acestor largi ferestre?!
Patimă roasă de acidul din noi...
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mi s-a-ntâmplat să te găsesc...
mi s-a-ntâmplat să te găsesc, să te zăresc trecând,
de-atunci pe loc eu te-am iubit și te iubesc profund,
ai răsărit în ochii mei, un trandafir plăpând,
cu ochii umezi de idei și ei m-au răscolit
mi s-a-ntâmplat să îți zăresc, o poză undeva,
imaginea cu flori de câmp și tu o floare stea,
petale roșii te îmbracă și albul pur, pe corp,
puțin îți lasă să se vadă, forma de corp ce-i copt
mi s-a-ntâmplat să te iubesc, să numai dorm deloc,
să ies mereu pe drumul care, te-oprești din loc în loc,
să te urmez dar de departe cu pașii mărunțiți,
să îți privesc făptura dragă cu ochii pironiți
mi s-a-ntâmplat și ce să fac, să te alung nu pot,
îmi bate inima să spargă pieptul bătrân de mort
și mintea mi-a rămas blocată cu gândul tot te chem,
să-mi potolești dragostea oarbă ce parcă-i un blestem
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem unic
Nu s-a schimbat nimic,
Doar... eu!
Anii din urmă
Au biruit,
Aș vrea să pot mulțumi
Pentru frumusețe
Te-ai născut prea devreme
Tristețe...
Doar, eu!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vântul s-a oprit!
Cinci degete se împrăștie în mine ca o umbră
Umblu pe ape, soarele din ochii tăi e visător
Cosași se duc la apă
Dimineața plutește ca un puf de păpădii,
Mă așez lânga tine cu trupul răsărit din soarele dimineții
Te întreb: Ți-e cald sau ți-e frig?
Afară e lună plină.
Cinci degete mă mângâie,
Uneori mă ceartă
Eu le sărut palmele cu gura, descântundu-le de deochi
Atât de încet auzindu-se, lumina din cernitele izvoare
Vântul s-a oprit!
Semnele zăpezilor din mine seamănă cu fulgii de zăpadă Nenăscuți din căușul palmei cu cinci degete.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâmpinare
Am mers spre tine cu florile-n mâini,
Cum se duc copiii la prima înmormântare;
Ochii mei erau lumânarile ce le-aprind în altare
Cuvintele mele spre tine
Au fost asemenea rugăciune
Pe care în genunchi doar copii știu s-o îngâne...
Și merg spre tine
Cu visul alăturea
Ca spre singurul țărm
Ce m-ar putea păstra.
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1980)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răzvrătire
Sunt oarbă...
Dar caut cu brațele-ntinse,
Cu-aceste mâini, neînvinse
De-amiaza ce vrea să mă soarbă ;
Sunt mută...
Dar caut în gest și repaos,
Cu buzele sprijinite de haos
Atât de ostenit slută ;
Sunt surdă...
Dar caut în vibrația rămasă
Atât de adâncă, atât de măiastră
Cu spima de-a nu te primi niciodată acuz!
Te-aștept...
Fără văz, fără glas, făr-auz.
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1978)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Halucinantă
Sufletul neîngrădit
A început să construiască zid.
Când orizontul prinde culoare
Luna, luând forma secerii,
Taie artere în cântec
De sărbătoare.
Nicicând nu am știut de ce
Absența trebuie să doară sau ucidă,
Nicicând nu am înțeles de ce
Albatroșii ce-și frâng aripile,
Fac copii să râdă.
Undeva, nu departe,
Viața mi se arată în cale
Cu statura ei mândră, potrivnică
Undeva, nu departe în mine
Sufletul înalță poartă statornică.
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vers peste timp
Eu,
Care în loc de prieteni găsesc complici,
Care stau de vorbă cu aripile în familie
Înțeleg... Am fost resemnarea scoicii
Rănită de firul de nisip, fierbinte
Ai fost fratele geamăn al risipelor,
Am fost eroii unor cuvinte.
La hotărârea ta,
Voi da încă o șansă drept zestre
Acestui dialog, ce nu ne reprezintă,
Sprijinită-n trecut voi lăsa înc-o dată
Ispita de ieri să mă mintă,
Și nu va fi păcat, de replica din urmă
Nu va mai fi rostită sau nu va fi a noastră,
La scenă deschisă, sub fruntea-mpovărată
Ochii dilatați prind contur de fereastră.
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țărm devastat
Țărmuri neutre ale mării
Insomnii trădate
Bucurii în care am fost
Provizoriu parte...
Se va naște legenda
Căreia-i vom rămâne părtași
Amândoi,
Chiar dacă ochii pleacă
Fără a privi înapoi...
Amintirile se vor așterne însângerate
Când mâinile ce ne-au scris
La lumina fulgerelor
Zac retezate!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Al nouălea val
Douăzeci de ani și încă puțin
De ardere și risipă,
Ca umbră mă-nalț
Dintre luminile care am fost...
Cu ochii în pământ,
În cearcăne prelungiți,
Aștept
Descoperită,
Ultimul val!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie
Nu vreau
Să mă-nconvoaie cuvintele,
Urmele
Rămân atât de slabe
Și
Apoi,
Cine-și va mai aduce aminte
Că noi doi
Deși o singură floare
Ne-am născut din două
Rădăcini?!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1977)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rost
Ca să te pot iubi
Trebuie
Să te fac să mă lași
Să te mângâi doar eu,
Tu să stai numai
Și
Să mă simți...
poezie de Virginia Radu Gavrilă
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cafea cu gust de tine
Se face-un an de când cafeaua are gust de tine,
Un gust când acru, când amar.
Si dulce uneori, dar foarte rar.
E oricum cea mai bună din câte am băut, mi-e bine.
Ghicesc în zațul ce-a rămas, din ceașcă ochii tăi privesc.
Sunt verzi ca iarba și văd bine,
Săgeți din ei trimiți spre mine.
Ești furios și mă alungi. E dreptul meu să te iubesc.
Nici tu, nici alții, nu mi-l pot lua. Doar Dumnezeu
Cănd o să vrea, va face-odată
Să simt din nou cafea curată.
El mi te-a dat, și-l rog să mi te lase. Mereu.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Picaj liber
Emigrarea din tine,
Detenția pe viață între amintiri,
Excomunicarea printre Ceilalți,
Party...
Țigară...
Răsărit imposibil...
Glasul ce nu mai îndrăznește,
Gândul că am sugrumat
Vreau să vând Totul Acum!
Zâmbesc fiindcă doare,
Pasărea se transformă în flaut
Și fiecare anotimp cu rostul lui...
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1983)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Supunere
Mă dezbrac până la rădăcină,
Fără riposte mă las condusă
De vrerea ta.
De-aș atinge,
Știu,
Aș destrăma.
Ochii tăi
Dincolo,
Ca un ecou...
Îmi împodobesc gâtul
Cu frânghia!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intermezzo
Când din ochi picură
Se lasă ceața...
Se vor întoarce vapoarele,
Chiar obosite și oarbe,
Zadarnică osteneală
... Așa!
...
Când,
Deși,
Arborii s-au scuturat de stele,
Lovesc în stâncă
Cu inima,
Luna se crede seceră
Și retează iarba...
Când,
Deși,
Cu-aceiași mândrie,
Voi uita!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
la o țigară
să te trezești în fiecare dimineață
doar cu perna în brațe
cu toate visele nevisate
să-ți faci singur cafeaua
și să-ți aprinzi o țigară
să tragi adânc fumul în piept
ca pe o îmbrățișare
uitând să mai respiri
apoi alta și alta
până se umple scrumiera
abia atunci poți mormăi
scrâșnind printre dinți
mama ei de viață!
George Ionită în Leaganul toamnei
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceas de taină
Absența ta o măsor în fiece noapte,
Necontenind să te trădez
În spatele valurilor.
Cât de mult mă iubești
Risipindu-mi adâncul...
Cât de mult mă iubești
Adâncindu-mi risipa...
Dar cât de mult mă iubești,
În spatele valurilor...
...
Te pot ucide oricând,
În fiece noapte te pot ucide
Și nu m-aș mai sătura ucigându-te
La nesfârșit,
Dar temă mi-e,
C-ar trebui să încep
Cu uciderea mea!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1983)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biruință
Din inima mării am ridicat valul
Să-mi rodească pustiul,
Din pulsul memoriei, înțelepciunea amurgului
Să-mi zidească zădărnicia,
După trecerea ta, am strigat Viața
Pe numele-i mic...
...
Cu aripa mea vei cuteza spre larg,
Oricum, de prisos te-aș păstra!
E dreptul meu să-ți aștept naufragiul...
Voi rămâne cu bucuria de-a fi țărmul
Ce nu te poate primi.
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Malaga
Fără bani...
Zadarnic!
Nimic întipărit pe retina inimii,
În Joia tineretului,
Când un pahar de Malaga
Și-un "Un, doi, trei, toți... Malaga!"
Pot spune mai mult decât
Te iubesc.
Mai adevărat și mai roșu
Ca oricare dintre noi!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Solo
Nu a sosit clipa în care
Aș putea deschide porțile
Prea albe sunt zăpezile
Care sub zero absolut
Mă țin prezonieră!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!