Chemarea mareelor

Mă repet precum perla în scoici
Viscolind peste mare...

Sidefiu podoaba mi-o sporesc
Cu fiecare naufragiu sau trădare...

Leagăn îmi sunt valurile şi veşmânt,
Pe fiecare ţărm m-aşteptă
O mână de culegător sau
Un mormânt!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egoism candid

Mă doare fiecare formă
primită
fiecare măsură...

Puţine reuşesc să-mi atingă adâncul
cele multe zidesc împrejuru-mi...
Armură..

Ciudat,
când îi văd fermi şi virili
gata să-mi rostuiscă sufletul
Dintr-o lovitură,

Simt o simplă şi inexplicabilă nevoie
De a mă iubi
Singură!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1977)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povară statornică

Condamnată sunt să repet
Drumul privirilor,
Freamătul buzelor,
Paşii,
Destinul de-o viaţă, larg locuit
De început...

Dar uşor,
Cu evlavie,
Mă retrag pietrificat
În adânc,
Dureros de simplu,
Ca tot ceea ce fac
Când mă tem!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refluxul memoriei

Adevăr...
Sau poate sub fruntea trează
Îndoiala s-a iscat,

Iubire...
Sau poate tot ce-a fost
Doar am visat,

Uitare...
Dar nici nu-mi pare rău
Că ai uitat!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1978)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crâmpeie de febră

Până unde înţelegem?
Până unde mărginim?
Până unde iertăm?
Până unde iubim?

Unde sunt lanţurile ce-odată primite
Podoabe ni s-au părut,
Unde sunt revoltele ce odată deşteptate
Peste noi au căzut?

Aparţinem acestei epuizabile întâmplări
Acestor cinice fobii,
Acestui labirint de spaime şi profeţii...
Acestei memorii, capitonate cu trădari,
Care cu fiecare gest ne răneşte,
Acestui pas rezemat într-un haos lucid
Pe care nici unul dintre noi nu-l porneşte...

"A fi sau a nu fi" rămâne
Convalescent răspuns zădărniciei,
Când totul ni se dă pe datorie
Iar viaţa nu-i de cât o cacialma - a veşniciei...

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

Primăvara
Sunt,
Uneori
Exist...

Crede-mă!
Eu nu pot să iubesc un copac
Fără inimă.

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picaj liber

Emigrarea din tine,
Detenţia pe viaţă între amintiri,
Excomunicarea printre Ceilalţi,
Party...
Ţigară...
Răsărit imposibil...
Glasul ce nu mai îndrăzneşte,
Gândul că am sugrumat
Vreau să vând Totul – Acum!
Zâmbesc fiindcă doare,
Pasărea se transformă în flaut
Şi fiecare anotimp cu rostul lui...

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1983)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praxis

Am deschis uşa şi l-am zărit pe tata
Încuindu-mi dimineaţa,
Bunicul îi da o mână de ajutor
Legănându-mă,
Mama îmi număra visele
Iar apoi le ştergea
Cu guma.

...

La început e ca şi cum ai juca şotron pe valuri,
Ca şi cum cuvintele ar căpăta dimensiune,
Ca şi cum ai exista fiindcă-ţi place...
Apoi,
Decupezi aripile
Şi te arunci!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultim semn

La câţiva paşi ancora
Fabulează statornicia...
Nimic mai stăruitor ca lanţul
Pe faleza zdrenţuită.
Din memorie farul încheagă chemare,
Mai departe
Dalele albăstrii,
Numărul cumulat al aripilor
Cumpănă de aer şi eternă trădare...

Femeia ridică mâna,
Batista porneşte să fluture...
La orizont
Sclipirea bastardă a catargului
Dispare!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ai o durere puternică în suflet, aminteşteţi ce frumos este cerul albastru cu norii albi, pufoşi, cu marginile de lumină sau cerul înstelat ori unduirea unui copac în vânt, precum şi foşnetul mării strălucitoare pe un ţărm sidefiu.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supunere

Mă dezbrac până la rădăcină,
Fără riposte mă las condusă
De vrerea ta.
De-aş atinge,
Ştiu,
Aş destrăma.

Ochii tăi
Dincolo,
Ca un ecou...

Îmi împodobesc gâtul
Cu frânghia!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

fizic,
sunt sănătoasă tun.
am 5 degete la fiecare mână
şi la fiecare picior.
şi tot felul de chestii care funcţionează
simultan şi uns.

ar trebui să îmi inventez
o maladie,
ceva,
un spleen al realului.

nu.
nu sunt reală
precum altele nu şi tu da.
uneori mă pipăi ca să simt
că sunt totuşi bolnavă de "sunt".

zilnic,
descopăr un organism nou-intens.
un iubesc infiltrant,
cu două mâini
şi tot ce mai are ciudatul ăsta
în lumea lui,
într-o libertate pe care o apăr
de politica nefericirii.
ca instinct de supravieţuire,
ignor secolul realului.
sau zâmbesc.

în rest,
scriu
în formă de decembrie.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intimă

Voi alăpta doar copii din flori,
Doar ei îmi vor purta numele,
Zidind
Peste cenuşă
Oraşul,
Îi voi învăţa să păstreze curăţenie
Aruncându-te
La coşul cu gunoi.

...

Dimineaţa,
Gunoier anonim,
Adună prin cartier
Amăgirile...

N-am riscat să-i cer
Niciodată
Să te ia!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţărm devastat

Ţărmuri neutre ale mării
Insomnii trădate
Bucurii în care am fost
Provizoriu parte...

Se va naşte legenda
Căreia-i vom rămâne părtaşi
Amândoi,
Chiar dacă ochii pleacă
Fără a privi înapoi...

Amintirile se vor aşterne însângerate
Când mâinile ce ne-au scris
La lumina fulgerelor
Zac retezate!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solo

Nu a sosit clipa în care
Aş putea deschide porţile

Prea albe sunt zăpezile
Care sub zero absolut
Mă ţin prezonieră!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare obiect sau fiinţă poartă în sine miracolul începuturilor.

Lucian Gavrilă în Miracolul vieţii, miracolul eredităţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi trăiesc viaţa în inele ce cresc

Îmi trăiesc viaţa în inele ce cresc,
ce peste lucruri se întind.
Ultimul cerc nu îl mai împlinesc,
dar vreau să îl sporesc.

Rotesc în jurul lui Dumnezeu, în jurul vechiului turn,
rotesc de milenii, îmi pare;
şi nu ştiu încă: Sunt o furtună, sunt un şoim
sau doar un cântec mare.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke (20 septembrie 1899, Berlin-Schmargendorf), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul absoarbe iubirea?

Timpul absoarbe iubirea pasională
Dar nu o poate elimina
Iubirea- drogul necesar ce nu cuprinde mintea
Ne vom desprinde inimile acestea ancorate în vis?
Sau vom închide clepsidra timpului în bătaia vântului
La răscruce sau la amurgul inimii
Lumina noastră s-a ancorat cu viteza ei
Ne va risipi toate valurile la un ţărm liniştit
Când fiecare seară se vrea a fi deosebită
Când principalul spectacol de teatru
Se scrie fără a fi jucat pe o scenă
Fiecare dintre noi e dator cu o moarte albastră sau poate roz.
Privirile ne vor atinge lumina din priviri
Noi vom privi lumina ca pe o risipire de vis.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumerire

Cinică sunt
Când nu mai pot să sufăr.

Teamă mi-e
Că de va veni primăvara
Mă va invada prea multă iarbă,
Prea multe aripi
Îmi vor devasta amiaza
Şi prea puţin
Şi mult prea rar
Voi reuşi să cobor între
Anotimpurile triste!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1978)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voci din ecou

De ce să căutăm
În afara noastră
Şi de ce să găsim
Ceea ce nu există
Decât
În noi?...

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1978)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rost

Ca să te pot iubi
Trebuie
Să te fac să mă laşi
Să te mângâi doar eu,
Tu să stai numai
Şi
Să mă simţi...

poezie de Virginia Radu Gavrilă
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!