Amintiri din viitor

Am sărit peste coarda sensibilă a minţii,
Am trecut peste bariera impusă în spaţiu,
Am depăşit între timp viteza luminii,
Am spart dictatura timpului prezent,
Am colonizat acele galaxii ascunse,
Am cucerit microcosmosul şi macrocosmosul,
Am călătorit în timp prin găuri de vierme,
Am depăşit orice imaginaţie a minţii umane,
Materia este la cheremul nostru acum,
Plutim nestigheriţi prin universul nostru,
Trăim într-un spaţiu multidimensional,
Dar cu viaţa spirituală suntem la pământ,
Aşa că eu implor asidduu divinitatea
Să ne acorde o minimă şansă, una infimă....

poezie de David Boia (14 februarie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice ţi-ai închipui în spaţiu şi timp e a / ∞, adică nimic. Prin urmare există, există cu adevărat numai ce este în afara spaţiului şi timpului, conştiinţa mea spirituală, una cu conştiinţa tuturor oamenilor, una şi indivizibilă, care poate fi cunoscută de mine în momentul prezent din afara spaţiului şi timpului.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea de veghe e starea realului. Starea de vis e starea adevărului. În starea de veghe trăim în spaţiu. În starea de vis trăim în timp, simultan în toate dimensiunile timpului. Aşa pare - că doar în iluziile noastre trăim în Timp. Că numai Timpul are Timp, în rest, tot ce putem denumi prin Restul, are numai spaţiu.

Corneliu Sofronie în Sensuri, Gândindu-l pe Nichita
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salvare

Neverosimile tăceri
umplu spaţiul dintre stele
amplificând enigme
nepământene linişti
transpuse în necunoscute
completează cu goluri
universul imuabil
la cheremul timpului
pierdut în spaţiu
şi a spaţiului uitat de timp
în dimensiuni haotice
ale unui infinit indefinibil
şi toate aste de peste ere
nu se mai ştie câte
nici peste câte epoci
va să fie a doua
venire mesianică
urmată de altă geneză
pe trasee incognoscibile
ca să salveze existenţa.

poezie de David Boia (13 mai 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

gând de ură

Gândurile de ură sunt găuri nege în universul minţii umane.

definiţie aforistică de David Boia (26 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fapt lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spaţiu - ele sunt numai în sufletul nostru. Trecut şi viitor e în sufletul meu, ca pădurea într-un sâmbure de ghindă, şi infinitul asemenea, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă.

citat celebru din Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa suntem noi

Suntem limitaţi în timp,
Suntem limitaţi în spaţiu,
Suntem limitaţi la viteză,
Suntem limitaţi la simţuri,
Suntem limitaţi la minte,
Depindem de soare,
Depindem de atmosferă,
Depindem de materie,
Depindem de viaţă,
Depindem de moarte,
În rest suntem relativi
În raport cu universul.

poezie de David Boia (10 octombrie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

În trecutul nostru se află victoriile noastre pe care le-am integrat pentru a deveni mai evoluaţi, precum şi rănile noastre, eşecurile şi traumele noastre. Pe unele le-am depăşit, iar pe altele nu. Şi prima mare problemă în viaţa noastră sunt rănile pe care încă nu le-am depăşit. Ele se numesc traume psihologice şi creează găuri în sufletul nostru, care dacă nu sunt reparate, vindecate, vor face ca orice punem în sufletul nostru să se piardă, aşa cum se pierde apa pe care o torni într-o sită. Apoi, după ce vindeci rănile trecutului, te poţi pune pe treabă pentru a urmări visurile şi obiectivele din viitor, însă trăind cu adevărat prezentul, zi de zi, construind pentru viitor şi oferindu-ţi plăcerile vieţii.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alt univers

În prezent sunt blazat
De acest univers incert
Presărat cu găuri negre
Acum caut un nou univers
Al iubirilor exhaustive
Cu suflet duios şi tandru
Semnificativ şi efervescent
Un univers în paralel
Poate fi şi perpendicular
Dar cu găuri albe să fie
De bun augur şi infinit
Cu lumini eminamente vii
Maşină imensă a timpului
Care să ne ducă instant
Prin trecut şi prin viitor
La prezentul continuu
Care să deschidă trasee
Spre edenul timpuriu.

poezie de David Boia (22 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voiajor fictiv

Atras în spaţiu
Aidoma duhului
Serafic
Sau a unui meteor
Ceresc
Un voiajor sublim
Purtat în spaţiu
De elan angelic
Călătorind
Întâi cu gândul
Sau concret
În vehicul spaţial
Cu viteză super sonică
Sau una comparabilă
Cu cea a luminii
Prin univers
Va avea
Totdeauna
Răsăritul
În faţă
Indiferent
În ce direcţie
Zboară.

poezie de David Boia (15 ianuarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Una din funcţiunile educaţiei este să ne ajute să evadăm, nu din propriul nostru timp – căci suntem legaţi de el - ci din limitarile intelectuale şi emoţionale ale timpului nostru.

citat clasic din T.S. Eliot
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp peste timp

Revine în cuget un gând călător
şi timp peste timp aleargă-napoi,
copilul din mine mă prinde din zbor,
pe aripi de vis plutim amândoi.
Din tolbă descarcă poveşti minunate,
cu straie purtate cândva în trecut,
în lada de zestre a minţii păstrate,
închisă ermetic c-un dor convolut.

Tărâmuri pierdute revin în tăcere
cu dulci amintiri desfăcute ad-hoc,
din traista ţesută în ierni austere
cu jarul rămas pe tăciunii din foc.
Mă văd alergând pe păşuni nesfârşite
prin iarba crescută cu firul mănos,
picioarele goale, cu rouă stropite,
întorc, peste vreme, poteca pe dos.

Ajung lângă râul cu unde rebele,
jucând graţios peste pietre-argintii,
pe bolta senină tu treci printre stele,
m-aşez lângă mal aşteptând să revii.
Dar gândul se rupe în umbrele sure
ajunse din sobă pe albul tavan,
ca-n jocul bizar de pe cer să te fure,
când treci printre astre în mitic rădvan.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toate că universul pare aproximativ la fel pretutindeni în spaţiu, cu siguranţă se schimbă în timp. Acest fapt a fost înţeles abia la începutul secolului XX. Până atunci se considera că universul e în esenţă constant în timp. El ar fi putut exista de un timp infinit, dar aceasta părea să conducă la concluzii absurde. Dacă stelele ar fi radiat de un timp infinit, ele ar fi încălzit universul până la temperatura lor. Chiar şi noaptea, întreg cerul ar străluci ca Soarele – în orice direcţie am privi, am întâlni fie o stea, fie un nor de praf, care ar fi devenit, prin încălzire, la fel de fierbinte ca stelele.

Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternităţi

Aprioric, rând pe rând
La distanţă de un gând
Sub masca unor entităţi
Trec printre noi eternităţi

Intermitent, dar natural
Din timp în timp val după val
Prin vastele singurătăţi
Trec alternant eternităţi

De bună seamă dar haotic
Aşa la modul asimptotic
Compuse cu veleităţi
Trec în văzduh eternităţi

Ascunse în întuneric
Prin aerul atmosferic,
Acum ca şi în alte dăţi
Trec tot mai des eternităţi

Axiomatic, aţi ghicit
De undeva din infinit,
Profitând de libertăţi
Trec peste noi eternităţi.

poezie de David Boia (2 februarie 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nano-introvertire

Trăiesc în interiorul unui spaţiu...
... din carne, ţesuturi şi oase

Aflat în afara altui spaţiu...
... din cărămizi, mortar şi ferestre

Descopăr că mai există un spaţiu...
... din pământ, copaci şi cer

Peste care se aşterne alt spaţiu...
... de stele planete şi aştrii

Dincolo de care se află un spaţiu...
... de necunoscut, neprevazut şi... apoi

Dar mai bine mă întorc în spaţiul...
... ce găzduieşte Enigma din noi

poezie de Jan Ţigănilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detalii

Navigăm destoinici
printre uitări şi amintirii
călătorim dezinvolţi
prin lumea nimănui
în spaţiu tuturor
dar un timp punctiform
ne domină iar şi iar
în prezent continuu
deghizat perpetuu
cu extensii ireale
la paritate cu nimeni
în concordanţă cu nimic
avansează singular
spre alt viitor evaziv.

poezie de David Boia (11 decembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porţi de cer

Dintr-un cuib de iubiri,
Prindem aripi peste nopţi cu trandafiri
Porţi de cer se deschid,
Dragostea mai sparge înc-un zid.
Îngeri albi ne privesc
Valsul nostru lin neomenesc.
Noi plutim peste timp,
Iubirea e un veşnic anotimp.

REFREN:
Doar noi doi oprim furtunile şi apoi
Tu şi eu dăm Cerului un curcubeu.
Doar noi doi aprindem nopţile şi apoi
Tu şi eu Luna o înălţăm ca pe un zmeu.

Ca-ntr-un vers de poem,
Dragostea e tot ce mai avem.
Legământ între sfinţi,
Sărutările între mări şi munţi,
Fluturi albi ca doi miri,
Nopţi ascunse în flămândele iubiri
Dragostea-i un jurământ
Ce uneşte Cerul nostru de Pământ.

REFREN:
Doar noi doi oprim furtunile şi apoi
Tu şi eu Luna o înălţăm ca pe un zmeu.
Doar noi doi aprindem nopţile şi apoi
Tu şi eu dăm Cerului un curcubeu.

Doar noi doi fugim prin Paradis cu paşii goi,
Tu şi eu Luna o înălţăm ca pe un zmeu.
Doar noi doi oprim furtunile şi apoi
Tu şi eu dăm Cerului un curcubeu,
Dăm Cerului un curcubeu,
Dăm Cerului un curcubeu.

Dragoste şi-un jurământ
Ce uneşte Cerul nostru de Pământ.

cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (15 septembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

lume

Lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spaţiu - ele sunt numai în sufletul nostru.

definiţie celebră de Mihai Eminescu în Sărmanul Dionis
Adăugat de enya
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice acţiune a noastră iradiază în spaţiu şi timp, influenţând pe cei din jurul nostru în bine sau rău.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mantia nopţii

Noaptea continuă să-şi ţeasă vraja,
revarsată tainic în oglinda cerului.
Prin vălurile ei întunecate,
periculos de aproape-ai ajuns.
În aer se simte furtuna din noi,
o tensiune a simţurilor,
acel semnal de alarmă al iubirii.

Învăluită în catifeaua zâmbetului,
îmbrăţişată de braţul cald al gândului,
încercuită de firele inimii tale,
plutim în eternitatea timpului
şi-n răsucirea unui spaţiu,
răspuns la visele noastre.
O poartă prin care-am pătruns,
prin curbe de timp,
dincolo de toate frontierele,
în armonia cântecului ploii,
în adevărul interior
prin care
lumina delicată a emoţiilor
într-un moment de deschidere,
eliberare şi recunoaştere
îşi regăseşte drumul din adâncuri.

Uniţi în abandon,
între realitate şi fantezie,
o linişte străvezie
curge prin noi,
înconjurându-ne,
o clipă încremenită
în zborul spre Absolut.

Un flux, iluzia magică a vieţii,
în căutarea paradisului,
prin care descoperim
flacăra luminii.

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradoxul provine din aceea că coincidenţa dintre timp şi eternitate trece prin simţuri. Experienţa spiritului ne este dată prin materie, cea a infinitului prin spaţiu şi cea a eternităţii prin timp.

Anselm Grun în Invitaţie la seninătatea inimii (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!