Du-mă cu tine (pentru iubitul meu soț)
Iubitule
ia-mă cu tine și
du-mă la capătul lumii
dar... lasă-mă acolo...!
Lasă-mă să mă dezintegrez
fiindcă, la prânz
ți-am azvârlit iubirea,
cu tipsie cu tot...;
să mă asfixiez, căci, la cină,
am vărsat cupa cu ozon,
părtinită de tine...;
să mă topesc de dor, pentru că,
deunăzi te-am părăsit o clipă...!
Du-mă dincolo de apă,
de lumină, de viață și,
fiindcă ieri am scăpat stropul de rouă
de pe buzele tale,
astâmpără-mi setea cu pelin...
cu absint...
sau cu... lacrimile
din ochii tăi limpezi...
și, fiindcă te-am împins
în singurătate,
lasă-mă câte puțin pestetot...
oriunde... sau... nicăieri!
Du-mă dincolo de iubire,
și uită-mă acolo
să mă dizolv încet,
în inerția eternității...
ori lasă-mă doar cu florile
pe care mi le trimiți în fiecare zi
până reînvăț de la ele
credincioșia...!
Și totuși, fiindcă ierți
până dincolo de iertare,
fiindcă mă iubești
până dincolo de iubire,
ia-mă în tine și lasă-mă,
acolo, întreg în întreg,
până la sfârșitul sfârșitului...
Iubite, dincolo de infinit,
la capătul lumii,
du-mă cu tine!
poezie de Iulia Mirancea (12 februarie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lasă-mă în tine, iubire
Iubire,
dintre toate comorile
de pe Pământ
și visurile
și cuvintele,
eu te-am ales pe tine,
fiindcă ești frumoasă
și fiindcă ești
mai bună decât mine!
Dar, fiindcă știu că
o lacrimă, din cine știe ce
apă tulbure,
picurată pe fragilu-mi lut
l-ar putea dezintegra,
tu, Iubire,
pune-mă în prima literă
a numelui tău
și închide-mă acolo,
să nu mai pot ieși
niciodată!
Sau pune-mă
în bucata de pâine
pe care o dai sărmanilor;
și în sărut
și în îmbrățișare;
în liliac,
și în tril de ciocârlie!
Și lasă-mă să te iubesc
până la desăvârșirea iubirii
și până dincolo de iubire!
Iubire, lasă-mă în tine!
poezie de Iulia Mirancea (25 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire, dintre toate comorile de pe Pământ, eu pe tine te-am ales, pentru că ești frumoasă, deșteaptă și bună! Aura ta mă-nvăluie ca o cupolă cu două acoperământuri: lumină previzibilă și culoare enigmatică! Adesea, eu nu sunt vrednică de aura ta! De aceea, te rog, Iubire, pune-mă într-o silabă a ta, sau, măcar în litera I! Închide-mă într-un ungher neștiut de nimeni, ca să nu mai pot ieși de acolo niciodată! Pe urmă, lasă-mă să mă insinuez, printr-o revărsare de gând, în darurile pe care le oferi permanent: în colțișorul de pâine, pe care-l dai copiilor sărmani și în visurile lor întru izbândire; în țelurile curate ale oamenilor; în cuvinte; în căutări; în crezuri; în mireasma salcâmului și în cântul privighetorii; în toate răsăriturile și în toate asfințiturile acestui Pământ! Și, pentru că Dumnezeu m-a făcut din tine, Iubire, lasă-mă să te iubesc la infinit și până dincolo de infinit!
Iulia Mirancea în Du-mă cu tine la capătul lumii (10 decembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
România există, fiindcă eu o iubesc
România există și e locul
unde eu am primit dreptul la viață!
E locul unde eu pot să mă încred în tine
să mă fac iubită de tine și să te iubesc!
Rămânia ești tu, iubitule,
când mă chemi, fiindcă ai nevoie de mine,
când mă aperi și mă strângi la piept!
România ești tu, prieten drag
și tu, semen al meu,
care nu-mi dai voie să greșesc,
fiindcă îți pasă de mine dar totuși,
mă accepți așa cum sunt, fiindcă mă iubești!
România ești tu, necunoscutule
pe care nu te-am văzut încă dar,
ești în inma mea și, știu sigur,
că și eu contez pentru tine!
România ești tu, pruncuțule frumos,
de-aici, de la sânul meu cald,
ocrotitor și bun,
căci surâsul și gânguritul tău
îmi definesc existența,
nădejdea continuității
și voința divină!
România sunt eu, când mă îmbrac în ea
ca-n strai de sărbătoare și o port
dincolo de mare și dincolo de hotar:
în inimă, în gând și pe buze!
Fiindcă o iubesc, România există!
poezie de Iulia Mirancea (3 decembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea, de fapt
domnule taximetrist oprește-mă te rog
pe marginea prăpastiei,
pe la sfârșit de an,
vreau să văd cum e pe fundul gropii,
acolo,
unde mai nimeni nu se uită niciodată.
du-mă în treacăt pe la azilul de noapte,
pe la casele de bătrâni și orfani,
pe la casele de nebuni,
prin ghetourile umilinței,
du-mă până la sfârșitul lumii
și înapoi,
lasă-mă puțin la colțul străzii unde își
amanetează oamenii sufletul
și trupul
să văd dacă Dumnezeu se vede la fel
de frumos,
și dacă aerul încă nu e impozitat.
sunt și acolo oameni pesemne care iubesc,
le e foame,
și chiar mai plâng câteodată.
domnule taximetrist, du-mă
pe marginea prăpastiei în fiecare an,
să mă uit în ochii lui Dumnezeu,
să-mi spună și mie
cum e lumea
de fapt.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Du-mă, iarnă...
Du-mă, iarnă, peste lume,
într-o țară fără nume,
unde șade-o zână bună
care de pe cer adună
toate tainele din stele
și-apoi suflă peste ele,
lângă suflet să le-aștearnă.
Du-mă, iarnă!
Du-mă, vântule haihui,
într-un loc al nimănui,
unde să zâmbesc mereu,
să-mi fac cuib în curcubeu
ca să nu-mi mai dea de urmă
lacrimi care-n pleoapă scurmă
și mă-ndoaie spre pământ.
Du-mă, vânt!
Ia-mă, crivăț, pe-o aripă
și mă zboară într-o clipă
până dincolo de noapte,
să miros cireșe coapte
și să-mi vină la ferești
ursitoarea din povești,
să-mi ursească să mai cânt,
să mut cerul în cuvânt.
Du-mă, iarnă, du-mă, vânt!
poezie pentru copii de Mihaela Hură
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă femeie
Lasă-mă, femeie, să mă închin în fața ta,
Căci fără tine lumea un pustiu ar părea.
Lasă-mă, femeie, să-ți sărut piciorul gol,
Căci fără tine dorul nu ar mai fi dor!
Lasă-mă, femeie, să-ți sărut buzele tale dulci,
Căci fără tine zilele sunt prea scurte și nopțile prea lungi.
Lasă-mă, femeie, să-ți admir chipul tău divin,
Căci fără tine soarele ar lumina mult mai puțin.
Lasă-mă, femeie, să-ți mângâi palmele tale moi,
Căci fără tine pământul ar fi pustiit de vânturi și inundat de ploi!
Lasă-mă, femeie, glasul tău blând să-l ascult,
Căci fără tine începutul nu ar avea niciun început.
poezie de Vladimir Potlog (6 martie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă...!
Mai lasă-mă, ca să te las!
Să nu mă mai uit iar la ceas...
Mai lasă-mă să dorm în tihnă,
Și visele să mă cuprindă!
Mai lasă-mă ca să respir...
În mintea mea, țes fir cu fir,
Mai lasă-mă ca să trăiesc,
Și fără tine să gândesc!
Mai lasă-mă să fiu ce vreau!
Mă obsedezi și-n filme dau...
Mai lasă-mă din al tău gând,
Că eu simt tot, al tău avânt...
Mai lasă-mă să zbor cum simt...
Într-un trecut, să mă alint,
Mai lasă-mă să fiu cum sunt...
Ca mine... una pe pământ!...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă!
Lasă-mă să-ți "rănesc"
sufletul mister!...
Lasă-mă să-ți clipesc
clipele ce pier!...
Lasă-mă să-ți doinesc
doinele de dor!...
Lasă-mă să-ți șoptesc
șoaptele de-amor!...
Ninge-mă cu ninsori
în pragul serii!...
Prinde-mă cu prinsori
pe malul mării!...
Plimbă-mă printre flori
neadormite!...
Leagă-mă cu fiori
de jurăminte!...
Lasă-mă să visez
doar lângă tine!...
Lasă-mă să-ți urez
doar numai bine!...
Lasă-mă să m-aduc
din raza morții!...
Lasă-mă să mă duc
în voia sorții!...
Lasă-mă!...
Lasă-mă!...
poezie de Tatian Miuță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Ia-mă de mână,
soare și du-mă,
până în cer
sau până în lună!
Ia-mă de mână
și du-mă departe,
unde-i stâpână
frumoasa nemoarte!
Ia-mă de mână,
zilelor albe,
nopții rămână
stele în salbe!
Ia-mă de mână,
cântec e firea,
marea îngână
veșnic iubirea...
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă...
Lasă-mă să te iubesc
cu iubirea mea curată;
mi-e inima împovărată,
că nu-i chipul să-l privesc.
Lasă-mă să plâng cu mine,
că și tu plângi însingurată,
dar îți promit că niciodată
n-am să mai uit de tine.
Lasă-mă să cred în bine,
că-mi ești sufletul pereche,
ți-am șoptit asta la ureche
când te înecau suspine.
Lasă-mă cu noaptea-n chin,
cu mintea dezlegând mistere,
să nu trăiesc în alte sfere,
să fiu departe de declin.
Lasă-mă cât sunt în fire,
să am sufletul curat,
cu al tău îngemănat,
să ne hrănim din iubire.
poezie de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă
Lasă-mă
inima să închin
sufletului tău.
Lasă-mă să șoptesc nopții
să te încălzească.
Lasă-mă să spun văilor
răcoare să-ți dea.
Lasă-mă
să depun rugăciune
la catedrala vieții tale.
Lasă genunchii mei
să pipăie pașii tăi.
Lasă
genele tale să-mi fie
umbră.
Lasă fulgii de nea
să-ți sărute genele.
Lasă
printre raze de lumină
să vină iubire.
Lasă buzele mele
să sărute suflarea ta.
Lasă
uitarea să plece și
lasă-mă să fiu
Tu.
Te rog
...
lasă-mă!
poezie de Viorel Muha (mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dragostea mea, nu te iubesc pentru mine, nici pentru tine, nici pentru amândoi împreună, nu te iubesc fiindcă sângele m-ar îndemna să te iubesc, te iubesc fiindcă nu ești a mea, fiindcă te afli de partea cealaltă, acolo unde mă inviți să sar și eu nu pot face saltul, fiindcă în străfundurile posesiunii nu ești în mine, nu te cuprind, nu trec dincolo de trupul tău, de râsul tău, există ceasuri când mă muncește gândul că tu mă iubești, mă chinuiește iubirea ta care nu-mi servește drept pod, căci un pod nu se susține dintr-o singură parte.
citat clasic din romanul Șotron de Julio Cortazar
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă- mă iubite
Lasă-mă iubite să adimir toamna de la geam,
Când alturi pe tine te am.
Lasă-mă iubite să mă joc cu frunza care a căzut în palma ta,
Căci toamna a venit în sufletul meu și în inima mea.
Lasă- mă iubite să chem toamna în casă,
Căci e așa de gingașă, dulce și frumoasă,
Lasă-mă iubite să alerg prin ploaia aceasta de toamnă,
Căci mi-a fost dor de ea, cum este puiului de a lui mamă.
Lasă-mă iubite să vorbesc cu toamna la fereastră,
Să-i spun să aibă grijă de iubirea noastră.
poezie de Vladimir Potlog (14 septembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă...
.. mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viață
mai lasă-n trupu-mi suflul vlăguit
mă lasă-mă să văd în dimineață
luceafărul din ape răsărit
mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viață
să mai apuc un soare purpuriu
cu rouă să mă spăl senin pe față
de colbul lunii rece și pustiu...
mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viață
voi încerca să nu te mai ador
voi inerca să fiu că tine- ghiată
să nu mai știu ca ghiața nici un dor
mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viață
să gust din plin și ceruri în amiezi
să mai privesc la norii ce se- agăță
de zări pe care simt că le mai vezi
iar când se va lăsa în mine noapte
și numai stelele și zări vor licări
să știi că am lăsat în urmă șoapte
în care strig că nu mai pot iubi...
poezie de Iurie Osoianu (16 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nod 10
Lasă-mă te rog să vin să mor la tine acasă
mielule, alungă mieii din jurul tău
și lasă-mă să mor la tine acasă, mielule!
Iedule, alungă iezii tăi din jur
și lasă-mă să mor la tine acasă, iedule!
Fluture, alungă-ți fluturii din jur,
și lasă-mă să mor la tine acasă, fluture!
Iarbă, alungă-ți câmpurile tale...
poezie celebră de Nichita Stănescu din Noduri și semne (Requiem la moartea tatălui meu) (1982)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am să te iubesc...
Am să te iubesc...
cu fiecare răsărit,
cu fiecare floare înflorită
cu fiecare pasăre în zbor,
până ce adâncul mărilor,
inima pământului
și creștetul cerului
îmi vor transforma numele în Dor.
Am să te iubesc...
dincolo de cuvinte,
dincolo de orice privire
și dincolo de orice înțeles,
căci dintre toate visele luminii,
misterele umbrei
și lacrimile vieții,
pe tine te-am ales!
poezie de Mihaela Rascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce?
De ce te-am ales pe tine?
Fiindcă ochii îți sunt mai adânci ca valea Jondalului.
Fiindcă ești fericită iubind
un singur bărbat.
Fiindcă fiii mei nenăscuți
te vor de pe-acuma ca mamă.
Fiindcă pe tine te-aș vrea
veghindu-mi patul de moarte.
Fiindcă ai privit înăuntru-mi,
fără să amețești.
Ei bine, findcă tu m-ai ales,
și-ai văzut în mine Ideea!
poezie clasică de Ragnvald Skrede, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ia-mă și du-mă
Ia-mă și du-mă la capăt de lume,
La țărmuri de dor... în vis... și uitări!...
Să dorm pe perna iubirii nebune,
Să strângem dorințe-n îmbrățișări...
Comoara din suflet e doar pentru tine,
Ca aur topit, îmi curge prin vene
Și simt deseori că te-așezi lângă mine,
Să-mi dai sărutări, în visele mele.
Ești aer curat, te respir, îmi dai viață,
Omori neputințe-adunate de timp,
Ești dulce povară, ce gându-mi răsfață,
Ești mană cerească, trimisă de-Olimp.
Când viața ne strânge-n corset de oțel
Și lumea ar vrea să ne pună zăbrele,
Trăim nemurirea lăsată de EL...
Zâmbim... ne-ntâlnim, fericiți, printre stele.
Ia-mă și du-mă la capăt de lume,
La țărmuri de dor... în vis... și uitări!...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de...
Eu... sau ce pot spune despre mine,
Câte vieți am rătăcit să te întâlnesc,
Câte vise, câte nopți te-am așteptat,
Cât nu am putut să mor pentru tine?
Nici nu mai știu cine sunt... uneori,
Nici ce flori ți-am dăruit în acea zi,
Parcă erau... trandafiri de ziua Ta,
Cu ce fiori ți le-am mai oferit atunci!
Parcă era ieri, doar un alt anotimp,
Un simbol în Tot ce Eu am tot iubit,
Părea un răsărit în acea dimineață,
Ce chip de fată, ce zâmbet, ce...!
Ce zi de neuitat, mă urmărește chiar...
Chiar și acum îmi răscolește toate...
Toate gândurile mele-s toate ale tale,
Toate visele se sting doar cu tine!
Mă voi stinge într-o zi fără de... tine
Și poate chiar Tu mă vei reaprinde
Dincolo..., dincolo de Tot, de infinit
Dincolo de moartea încă neavenită!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă
Lasă-mă iubite, lasă-mă să dorm
Lângă crini sălbatici și miros de flori
Părul să mi-l mângâi și să-l prinzi în cozi
Câte-o floare roșie s-o așezezi ușor.
Sânii să-i acoperi cu lugeri subțiri,
Din salcâmi fă-mi haină, că stau în străini,
Picături să-mi curgă pe obraji duios,
Vântul să-mi usuce ochii ce mă dor.
Dacă mă trezești să nu-ți pară rău
Căci eu te-am iubit cu un gând nebun,
Steaua ce-mi conduce pașii pe pământ
Poartă al tău nume și nu pot să-l uit.
Lasă-mă iubite, lasă-mă pe veci,
Prizonieră-n suflet și mireasă plec.
poezie de Miriam Nadia Dăbău din Prin singurătatea gândului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!