Două inimi ar fi trebuit să am, prima, insensibilă, a doua, mereu îndrăgostită; pe aceasta din urmă aş fi încredinţat-o celor pentru care bate, iar cu cealaltă aş fi trăit fericit.

citat din Amin Maalouf
Adăugat de Madame
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două inimi

Două inimi într-un singur piept, îşi împărţeau bătăile.
Una se satură şi decide să urce sus, în cap.
Îşi construieşte un întreg oraş, pe care îl înconjoară cu ziduri groase, din cea mai rezistentă pânză de aer.

Timpul trece...

Inima ce a decis să plece, măcinată fiind de singurătate, începe să îşi dea întâlnire cu prieteni invizibili; să îşi aducă singură ofrande; să cânte despre fericire, pentru a şi-o aminti.
În fiecare dimineaţă, de cum se deschid pleoapele, îşi repetă că "ştie ce face", minţindu-se fără să vrea.

Timpul trece...

Precum două păsări pe acelaşi cer, cele doua inimi nu se pot ignora la nesfârşit.
Prima ar vrea să vorbească, dar nu ştie limba.
A doua ar vrea să tacă, dar nu cunoaşte liniştea.

Timpul trece...

Până-ntro zi, când se opreşte-n loc.
Şi pentru câteva secunde, cele două inimi se privesc.
Una uitându-se în sus, cu modestie, cealaltă privind în jos, cu trufie.

De la această întâmplare, mult timp a trecut...
Şi adevărul e, că nimeni nu ştie să descrie exact ce s-a întâmplat, deşi mulţi au încercat.

Unii spun că cele doua inimi s-au privit, până când cea de sus a adormit.
Şi aşa de la înălţime a căzut, că s-a ciocnit de cea de jos... şi din doua inimi, Una s-a făcut.

poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi pierdusem speranţa să te mai văd. Noroc că soarta îşi bate joc de reţinerile noastre.

Amin Maalouf în Stânca lui Tanios
Adăugat de iulia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce a făcut ortodoxia două milenii? Ce a realizat creştinismul? Aceasta este prima bogăţie pe care o avem de la Hristos: cei două mii de ani. Putea să se termine a doua zi creştinismul, lumea. Mântuitorul a şi spus: "aproape este sfârşitul, bate la uşă" Pentru că ne întrebăm ce este Înviere. Dacă răspundeţi corect la ce este Învierea, sfârşit sau început, restul este simplu.

citat din Ion Buga
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Personalitatea oricărui om se compune din două însuşiri, prima, capacităţile mentale, memoria, isteţimea, capacitatea de a fi atent şi de a se concentra (principalul, în cazul acestei însuşiri, concentrarea atenţiei), a doua, voiciunea cu care percepe conştiinţa idealului desăvârşirii. Prima e mereu mulţumită de sine, a doua mereu nemulţumită.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trebuit să vin a doua oară, pentru că prima oară abia acum îmi dau seama că nu există. A trebuit să vin a doua oară ca să-mi dau seama că prima oară nu există niciodată.

Nichita Stănescu în Amintiri din prezent
Adăugat de Ana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuinte

Mi-ar fi trebuit cate zece degete
La fiecare mana
Ca sa pot scrie
Atat cat vreau a scrie.
Mi-ar fi trebuit
Trei emisfere cerebrale
Ca sa pot gandi
Si pentru cei (numai) cu bucle.
Mi-ar fi trebuit doua inimi
Care sa bata numai pentru tine
(Si restul de functiuni
Sa intre pe pilot automat).
Mi-ar fi trebuit mult mai multi ochi
Sa te sorb din priviri
Cu sete de nuntas chefliu.
Mi-ar fi trebuit mult mai multe brate,
Sa te cuprind,
Ca o caracatita
Dependenta de formele tale.
Mi-ar fi trebuit mult mai multe,
Dar cine stie ce ar mai cere unii
In format duplicat
Daca s-ar crea un precedent cu mine?!?

poezie de Loredana Tudor Tomescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua zi de primăvară

A doua zi de primăvară,
Se simte parc-ar fi din flori;
Se pregăteşte de cu seară
Pentru buchetele din zori.

Din prima zi de mărţişor
A doua stă s-o-nlocuiască,
Pe două martie, de dor
Florile-ncep să se pălească.

Dar ţineţi minte ce vă spun,
Pentru când se vor fi uscat:
Sacrificate din ajun
Au fost, însă nu s-au trădat,

Căci li se-aseamănă leit
Celor ce astăzi, îmbumbite
Bărbaţii toţi le-au dăruit:
Şi moarte stau neofilite

În ziua-n care le priveşte
Un ochi ce poate le iubeşte!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În legăturile de dragoste nu faci provizii pentru plecare.

Amin Maalouf în Primul secol după Beatrice (1992)
Adăugat de Diana Sandu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţii

O durere surdă,
Zgomot de aripi frânte...
Asta ne-am fost pentru o vreme

Tu si eu,
Noi doi,
Două petale de care floarea s-a descotorosit,
Doua frunze pe care vântul le-a răpit,
Două lacrimi pe obrazul unui om care a suferit.

Suntem noi doi,
Atât de apropiaţi si totuşi atât de departe,
Suntem noi,
Răsăritul şi Apusul
Soarele şi Luna,
Iunie şi Decembrie,
Suntem două elemente străine una de cealaltă
Care prin inegalitatea lor nu se vor putea uni niciodată.
Poate ca din aceasta cauza am trecut unul pe lângă altul atât de indiferenţi

poezie de Alessandra Spătariu
Adăugat de Alessandra Spătariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai trecut un an

În lupta permanentă
Cu timpul,
Am câştigat
De două ori:
Prima dată
Până nu eram,
A doua oară
După ce
Nu am mai fost...
Între cele doua victorii
Am fost mereu
Învins.

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

DOUA INIMI

Inima mea, desigur şi a ta
Ca la atâtea milioane
Sau miliarde,
În pieptul de miner
Neîncetat îmi bate.
A bate, a pulsa
Cu multe bătăi pe minut,
Te miră? Ce-i anormal
În aceste verbe?
E ceva de neconceput?
Dimpotrivă, e ceva atât
De obişnuit încât
Nu ştiu ce-ai găsit
În asta neobişnuit?
Dar eu acolo, în abatajul,
Din mină am o a doua inimă,
Care alături de mine
În ritm mai susţinut
Se cheamă la în trecere
Pe sine
Şi caută să realizeze
Tot mai mult.
Dar cine mi-a dăruit-o?
Atât de aprigă.
De înfocată,
Puternică
Şi neastâmpărată?
Vreo vrăjitoare? Ursitoare,
Sau poate hurii
Mi-au adus-o
De la Mama Pădurii?
Nu, nimic şi nimeni
Din lunga pledoarie
Ce mi-ai înşirat

Două inimi nu mi-a dat.
Da, acesta este verbul,
Ascultă-l!
A munci, e ceva.

1963

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea se hrăneşte cu răbdare la fel ca şi cu dorinţă.

citat din Amin Maalouf
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupurile ne pot continua cuvintele, dar nu le pot înlocui, nici tăgădui.

Amin Maalouf în Samarkand (2006)
Adăugat de Madame
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munţii cei mai înalţi dau spre văile cele mai adânci.

Amin Maalouf în Stânca lui Tanios
Adăugat de iulia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă întrebam cu o curiozitate resemnată, cum de nimeni nu a reuşit să desluşească strigătul disperat din şoapta mea? De câte ori ar fi trebuit să mai mor, în fiecare zi, pentru ca cineva să poată observa că sunt viu? Ce veşminte ar fi trebuit să port, ce zeghe slinoase, pentru ca cineva să vadă, în sfârşit, că nu sunt decât un prizonier, un proscris, un condamnat la moarte de la care nu mai auzi altceva decât zăngănitul macabru al lanţurilor? Ce cuvinte ar mai fi trebuit să folosesc pentru ca să le deschid mintea celorlalţi, pentru a le arăta cum libertatea lor îmi este închisoare rece, întunecată şi umedă? Ce ar fi trebuit să mai fac pentru ca ei să se dumirească, în cele din urmă, că sunt altfel, că nu aveam cum să rezist prea mult timp în turma în care m-am trezit pe neaşteptate?
Cam care ar fi fost preţul răscumpărării aripilor cu care am fost înzestrat? Cât ar fi trebuit să plătesc pentru a mi se lua plasturele de pe gură, cătuşele de la mâini şi lanţurile de la glezne? O melodie, două, trei, zece, o sută? Un roman, două, cinci? O sută de poezii sau o mie? Câte piese de teatru şi câte eseuri? Oare câte vieţi mi-ar trebui pentru a putea plăti preţul eliberării mele?

Eugen Blaj în Exilat în propria viaţă, XXXIII
Adăugat de Eugen Blaj
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era odată o mamă văduvă, care trăia împreună cu cele două fiice ale sale: Alda şi Hilda. Prima era urâtă, neatentă şi leneşă; în timp ce a doua era frumoasă ca soarele, atentă şi muncitoare. Mama o prefera pe prima fată, iar pe cea de-a doua o însărcina cu treburile cele mai grele din casă.

începutul de la Fântana fermecată de Fraţii Grimm
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când doare, varsă râuri de lacrimi, construieşte un pod şi treci peste!

citat din Amin Maalouf
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă iubeşti două persoane în acelaşi timp, alege-o pe a doua, pentru că, dacă ai fi iubit-o cu adevărat pe prima, nu te-ai fi îndrăgostit de a doua.

citat din Johnny Depp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La final

Când mi-am pierdut întâia carte
şi m-am ascuns în cea de-a doua
găsindu-mi siguranţa în a treia,
în cea de-a doua mi-am pierdut
du doar speranţa... -

Uitat de fiecare frază
scuipat de literele şchioape
m-am pus pe drum sa-mi caut o lume
în care nici păcatul cărţii
nici pierderile nu sunt otrăvite.

Aşa ajuns în ţara anilor din urmă
în ţara orelor în care m-am născut
m-am regăsit un pui de om în faşă
şi fericit şi plin de siguranţă.

Dar a venit tata şi când m-a văzut
m-a strâns în prima carte ce-a găsit-o,
apoi s-a dus acasă luându-şi arma
şi a împuşcat cu două gloanţe barza
ce m-a adus sub aripi cu trei cărţi.

poezie de Christian W. Schenk din Elegii Coliconeze, III (2001)
Adăugat de Gheorghe Papuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amin

Cum, Doamne, doar suflet m-ai făcut,
m-ai umplut cu oase şi carne,
două buze în formă de tălpi
lipite mereu de ţâţa pământului.

Privesc înăuntru,
sunt plin de seminţe,
de gene semănate pe cromozomii de rând.

Ştiu că-ţi pot dărui milioane de urmaşi,
cât timp mai are lapte ţărâna,
dar Tu n-ai trebuinţă de braţele lor,
ci
numai de pasărea celor trei degete,
acelea care plutesc închinarea
cu aripile în zbor peste frunte,

de sus în jos,
de la dreapta la stânga,
în vecii vecilor,

Amin.

poezie de Dan Tipuriţă din Cromozomi din genunchi de femeie (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Dan Tipuriţă
Comentează! | Votează! | Copiază!